CNSAS publică mărturia unei delegații militare române din timpul invaziei Cehoslovaciei

Invazia Cehoslovaciei din noaptea de 20 spre 21 august 1968 a reprezentat momentul în care încercarea de liberalizare a regimului, condus de Alexander Dubcek, a fost înăbușită prin intervenția militară a statelor membre ale Tratatului de la Varșovia, sub îndrumarea atentă a Uniunii Sovietice. Deși era stat semnatar al Tratatului, România a refuzat să participe la operațiuni, iar președintele Nicolae Ceaușescu a criticat acțiunea Moscovei.  Documentul publicat de CNSAS oferă o perspectivă directă asupra evenimentelor, prin mărturiile unei delegații de trei ofițeri români aflați în Cehoslovacia în acea perioadă.

Delegația română, condusă de generalul-maior Paul Cheler, se afla în Cehoslovacia la invitația Ministerului Apărării pentru a participa la o aplicație tactică. Odată cu declanșarea invaziei, exercițiul a fost anulat, iar ofițerii români au rămas în țară până la 30 august. În dimineața zilei de 21 august, divizia de tancuri cehoslovacă din garnizoana Mlada a fost blocată de trupele sovietice. Depozitele de muniții au fost ocupate, gărzile au fost dezarmate și înlocuite, iar unitățile militare au fost împiedicate să reacționeze.

SPORT Milioane de euro din bani publici ajung în fotbal. Cluburile care au primit cele mai mari sume

12:10

JUSTIȚIE Atacatorii ambulanței din județul Cluj rămân în arest

11:58

Chiar și delegația română a fost reținută de militarii sovietici atunci când a încercat să ajungă la Ambasada României din Praga. Ofițerii sovietici au refuzat să le permită plecarea și chiar contactarea ambasadei, propunându-le, în schimb, să plece cu un avion militar la Moscova. Propunerea a fost respinsă, iar cu sprijinul militarilor cehoslovaci delegația a reușit să ajungă la Praga în ziua de 22 august.

Documentul evidențiază caracterul bine pregătit al operațiunii. Ofițerii sovietici ar fi efectuat, cu aproximativ zece zile înainte, recunoașteri ale obiectivelor importante din Praga și din alte orașe, deghizați în turiști.

Pregătirea invaziei

În ziua de 20.08.1968, o grupă de trei ofițeri români, condusă de generalul-maior Cheler Paul, s-a deplasat în Republica Socialistă Cehoslovacă, la invitația Ministerului Apărării, pentru a participa la o aplicație tactică de divizie.

Ca urmare a evenimentelor survenite, aplicația nu a mai avut loc, iar delegația noastră a fost nevoită să rămână pe teritoriul cehoslovac până la 30.08.1968.

Din partea celorlalte armate ale statelor participante la Tratatul de la Varșovia erau prezenți în Republica Socialistă Cehoslovacă: un reprezentant al Comandamentului Unificat, o grupă de trei ofițeri polonezi și o grupă de patru ofițeri ai armatei Republicii Democrate Germane.

Cu privire la participarea celorlalte delegații, reprezentantul Armatei cehoslovace a informat delegațiile prezente că restul ofițerilor din partea armatelor U.R.S.S., Republicii Populare Polone și Republicii Populare Ungare, care au fost invitați, deși au anunțat sosirea în Republica Socialistă Cehoslovacă în ziua de 21.08.1968, nu au mai venit.

Din informările făcute delegației noastre de către generali și ofițeri superiori cehoslovaci, precum și din cele constatate personal de membrii delegației în această perioadă, rezultă următoarele aspecte deosebite:

În dimineața zilei de 21 august, Divizia 13 tancuri cehoslovacă din garnizoana Mlada, unde se afla și delegația română, a fost blocată de trupele sovietice.

În încercarea delegației noastre de a părăsi garnizoana și a se deplasa la Ambasada Republicii Socialiste România din Praga, aceasta a fost reținută – printr-o atitudine complet necorespunzătoare – de către ofițeri și soldați sovietici înarmați. Cererea de plecare pe care a făcut-o locțiitorului unei divizii de tancuri sovietice i-a fost refuzată, nu i s-a permis luarea legăturii telefonice cu Ambasada Română și i s-a recomandat să se adreseze în această problemă reprezentantului Comandamentului Unificat, care i-a propus, în repetate rânduri, ca, împreună cu el și ceilalți ofițeri invitați, să se deplaseze cu un avion militar la Moscova. Această propunere a fost refuzată.

Cu ajutorul unor organe militare cehoslovace, delegația a reușit ca, în cursul zilei de 22.08., să se deplaseze la Praga, unde s-a prezentat la Ambasada Republicii Socialiste România.

Divizia 13 tancuri cehoslovacă ar fi putut trece la îndeplinirea unei misiuni de luptă cu întârziere, deoarece muniția de toate categoriile se găsea în depozitele garnizoanei.

Blocarea Diviziei 13 tancuri a început mai întâi cu ocuparea acestor depozite, cu dezarmarea și înlocuirea gărzilor, fapt ce nu i-ar fi dat posibilitatea acesteia să treacă la ripostă direct din parcurile mașinilor de luptă, parcuri care și ele, ulterior, au fost blocate.

Metodele de blocare folosite au demonstrat că au fost stabilite anterior, prin diverse vizite făcute, și perfecționate cu ocazia aplicației „SUMAVA” din luna iunie a.c. Statul major al diviziei de tancuri sovietice, care a fost în această garnizoană în luna iunie, de această dată a venit cu trupe și a blocat divizia de tancuri cehoslovacă.

Din discuțiile purtate cu unii generali cehoslovaci a rezultat că și celelalte mari unități cehoslovace au fost blocate într-un mod asemănător.

Recunoașterea punctelor și obiectivelor importante din orașul Praga și din alte mari centre politico-administrative a fost executată cu circa 10 zile înainte de către ofițeri sovietici îmbrăcați în haine civile, ca turiști, care, în noaptea de 20/21.08., și-au schimbat hainele și au constituit statul major al comandamentului suprem al trupelor ocupante, condus de generalul de armată Pavlovski. Șeful de stat major al acestui comandament a devenit generalul-locotenent Iamșcicov, care, până la această dată, îndeplinise funcția de reprezentant al Comandamentului Unificat pe lângă Armata cehoslovacă.

La 20.08., ora 23,25, generalul-locotenent Iamșcicov s-a prezentat la ministrul Apărării Republicii Socialiste Cehoslovace, care, în acel moment, conducea o ședință a Consiliului militar, căruia i-a adus la cunoștință următoarele:

„Îți fac cunoscut că la orele 23,20 trupele armatelor U.R.S.S., Republicii Democrate Germane, Republicii Populare Polone, Republicii Populare Ungare, Republicii Populare Bulgaria au trecut granița Cehoslovaciei și din acest moment eu comand aici. Statul major îl am format. Care îți este hotărârea?”

Ulterior, și generalul de armată Pavlovski s-a adresat ministrului Apărării Republicii Socialiste Cehoslovace și locțiitorilor săi după același sistem, folosind cuvinte și expresii necuviincioase.

Desfășurarea invaziei și ocuparea aeroportului central din Praga

În ziua de 20.08.1968, către orele 21,30, cu cursa normală Varșovia–Praga (avion IL-18), au sosit 80 de ofițeri sovietici – sub acoperire de turiști –, îmbrăcați în haine civile și care, ulterior, s-au dovedit a fi și înarmați. Aceștia, după primirea vizei de sosire și ridicarea bagajelor personale, s-au dispersat în aerogară fără a o părăsi.

După aproximativ 15 minute, un alt avion IL-18 sovietic a cerut aprobarea să aterizeze, pe motiv că are o defecțiune la bord, lucru ce i s-a aprobat. Imediat după aterizarea acestuia, fără a avea aprobare, a aterizat și al treilea avion. Din ultimele două avioane au debarcat aproximativ câte 80 de „turiști”, care, de asemenea, s-au dovedit a fi tot ofițeri înarmați.

Conducerea aeroportului, sesizând că se produce un eveniment deosebit, nu a reușit să raporteze și să ia măsuri, deoarece a fost blocată de ofițerii sovietici sosiți cu primul avion, iar restul ofițerilor, sosiți cu avioanele următoare, au blocat toate obiectivele exterioare, interzicând decolarea chiar și a avioanelor străine. A rezultat că acești ofițeri erau specialiști în probleme de navigație și transporturi aeriene, întrucât, ulterior, au asigurat aterizarea avioanelor militare ce transportau trupe și tehnică de luptă.

Aterizarea pe aeroporturile militare din țară s-a făcut numai pe lumină și după ocuparea lor de către trupele de uscat, deoarece personalul tehnic militar cehoslovac de pe aceste aerodromuri, precum și conducerea superioară a forțelor armate, au refuzat să asigure aterizarea pe timp de întuneric, tăindu-le sursele de curent electric.

Șeful Direcției Superioare Politice a Armatei, după înapoierea delegației de partid și de stat cehoslovace de la Moscova, a informat delegația noastră cu următoarele aspecte:

• arestarea tovarășului Dubcek, precum și a celorlalți tovarăși din conducerea superioară de partid și de stat, s-a făcut cu brutalitate de către ofițeri inferiori sovietici;
• ofițerul care a pătruns în cabinetul de lucru al tovarășului Dubcek a lovit telefoanele cu automatul, distrugându-le, după care, amenințându-l, l-a întors cu fața spre perete, obligându-l să stea cu mâinile în sus;
• tovarășul Cernik a fost bruscat de soldați, care, și la toaletă, l-au ținut sub amenințarea automatelor, nepermițându-i să închidă ușa. El a fost închis într-o încăpere de la subsolul clădirii;
• toți tovarășii arestați, în frunte cu tovarășul Dubcek, din raionul Ujgorod (U.R.S.S.), au fost obligați să se deplaseze pe jos circa 50 km, timp în care au fost bruscați de către soldați. Ulterior, au fost închiși în diverse închisori și bătuți, iar tovarășul Dubcek, în momentul când s-a întâlnit cu tovarășul Svoboda și ceilalți tovarăși din delegație, avea o rană vizibilă pe frunte;
• organele de securitate sovietice au început să aresteze și alți activiști de partid și de stat cu funcții de răspundere, precum și oameni de știință, scriitori și ziariști;
• personalul sovietic respectiv a pătruns pe teritoriul Cehoslovaciei sub formă de „turiști”, cu documente false, prin care li se atesta că sunt cetățeni din alte țări (R.D. Germană, R.F. a Germaniei, R.P. Polonă etc.) sau ca doctori cu autosanitare.

Acest lucru a fost confirmat delegației noastre în seara zilei de 30.08., în trenul cu care se înapoia în țară, de către un profesor cehoslovac, specialist în matematică și cibernetică, care emigra în Franța. Acesta a mai relatat că și alți oameni de știință, ingineri, scriitori etc. au emigrat sau urmează să emigreze în diverse țări din Europa, ca urmare a faptului că sunt trecuți pe listele organelor de securitate sovietice. Populația denumește aceste liste „listele negre”.

Șeful Direcției Superioare Politice a Armatei cehoslovace a mai spus că au greșit în privința constituirii organelor de partid din armată prin alegeri, de la organizația de companie și până la minister inclusiv. Apreciază că, de la divizie în sus, era necesar ca organele de partid să fie numite și nu alese.

Pe timpul șederii în Republica Socialistă Cehoslovacă, delegația română s-a bucurat de o deosebită simpatie și afecțiune din partea armatei și a populației civile.

În dimineața zilei de 22.08., în prezența celorlalte delegații aflate în garnizoana Mlada, prin intermediul unui căpitan și al unui soldat cehoslovac, membrii delegației noastre au fost felicitați în limba română cu prilejul zilei de 23 August. După aceasta, au fost invitați să vorbească soldaților, care s-au adunat spontan în fața clubului unității.

În cuvântul său, generalul-maior Cheler Paul a mulțumit pentru felicitările transmise și, pe baza cuvântării ținute de tovarășul Nicolae Ceaușescu la mitingul din capitală, a informat masa de soldați a diviziei cehoslovace despre poziția partidului, guvernului și poporului român față de evenimentele din Cehoslovacia, lucru ce a fost primit cu mare entuziasm.

Atitudinea delegației noastre nu a fost însă pe placul celorlalte delegații, mai ales că acestea, în prealabil, au fost huiduite de militarii cehoslovaci.

Au fost însă și unele discuții neplăcute cu diverși cetățeni civili, care s-au datorat faptului că, din cauza epoleților, membrii delegației au fost confundați cu ofițeri sovietici. În momentul când au arătat că sunt ofițeri români, atitudinea populației s-a schimbat radical.

(A.C.N.S.A.S., fond SIE 436/6, vol. 4)