Paradoxul agriculturii României în 2026: suntem cel mai mare exportator de cereale din Uniunea Europeană, dar 60% din legumele din farfurie vin din import. Care sunt explicațiile, ce arată prognozele internaționale și care sunt vulnerabilitățile

Deși resursele primare sunt considerabile, agricultura românească trăiește de mai multă vreme un adevărat paradox, sesizat de orice român care face piața. România este țara agricolă care domină piața europeană a cerealelor, dar care continuă să depindă de importuri la produsele de bază destinate consumului zilnic, legume și fructe care ne ajung în farfurie. Datele recente arată că suntem cel mai mare exportator de cereale din Uniunea Europeană, dar exportăm la prețuri mici și importăm produse procesate la prețuri uriașe.

În primele 25 de săptămâni ale anului comercial 2025-2026, România a încheiat anul 2025 fiind cel mai mare exportator de cereale din Uniunea Europeană, conform datelor publicate de Comisia Europeană. Ne aflăm în fruntea clasamentului și când vine vorba de exporturile de grâu cu 3,5 milioane de tone și am depășit Franța care a exportat 3,4 milioane de tone. Pe lângă grâu, România ocupă primul loc și la exporturile de porumb și orz, iar fermierii români au reușit performanța de a exporta peste 6,4 milioane de tone de cereale, care reprezintă aproximativ 33% din totalul livrărilor către statele membre UE.

MARIUS TUCĂ SHOW Dan Dungaciu: „Rușii au tăcut în legătură cu America de Sud și Groenlanda pentru a nu-i supăra pe americani”

08:30

METEO Cea mai rece primăvară în România. Ninsori și viscol – anunță meteorologii EaseWeather

08:08

Mai mult, Comisia Europeană estimează că producția totală de cereale a României pentru perioada 2025-2026 va depăși 23 mil. de tone, în creștere cu aproximativ 17% față de anul precedent.

Problema este că importăm mai mult de jumătate din necesarul de produse la prețuri mult mai mari decât exportăm. Analizele de specialitate arată că România continuă să importe produse procesate cu valoare adăugată mare.

Aproximativ 60% din legumele consumate de români sunt încă importate din țări precum Turcia și Polonia.

Un alt factor care determină România să apeleze la importurile masive îl constituie seceta și fenomenele meteorologice extreme.

Presa internațională spune că, deși România are a cincea cea mai mare suprafață agricolă din UE, randamentul agriculturii rămâne vulnerabil din cauza lipsei de sisteme de irigații complet funcționale. Mai mult, producția primară este puternic afectată de fragmentarea excesivă a terenurilor, vârsta ridicată a fermierilor și infrastructura deficitară.

Ce spun prognozele economice pentru agricultura românească în 2026

Specialiștii cred că agricultura din România va înregistra creșteri constante, iar estimările arată că PIB-ul pentru acest sector ar putea ajunge la aproximativ 8 mld. euro în 2026, cu o producție estimată la peste 18 mld. euro. De asemenea, se așteaptă ca cererea de îngrășăminte să crească și să ajungă la 345.000 de tone, un semn al profesionalizării culturilor.

În plus, sunt așteptate noi fonduri europene acordate prin Planul Strategic PAC care vor susține investiții în infrastructura rurală, procesarea și modernizarea depozitelor și a centrelor de colectare.

Care sunt vulnerabilitățile agriculturii românești

Chiar dacă prognozele sunt optimiste, România se confruntă în continuare cu pierderi mari de valoare pe lanțul intern chiar dacă are resurse și e a cincea suprafață agricolă din Uniunea Europeană. Sectorul producției agricole primare este afectat în primul rând de fragmentarea excesivă a terenurilor pentru că 90% dintre exploatații au sub 5 hectare.

Vârsta ridicată a fermierilor este de asemenea un impediment, 44% din fermierii români au peste 65 de ani și e cel mai ridicat nivel din UE. Nu în ultimul rând, infrastructura deficitară marcată de irigațiile insuficiente, tehnologia învechită și pierderile mari din horticultură și lapte care nu ajung în procesare limitează România să-și valorifice resursele. Sectorul de procesare alimentară este de asemenea insuficient utilizat, deși are un potențial uriaș.

De asemenea, fenomenele meteorologice extreme și deficitul de apă rămân cele mai mari amenințări pentru agricultura românească. Chiar dacă 2026 urmează să fie un an bun pentru agricultură, perspectivele pe termen lung arată că în regiunile de câmpie din sud va exista un deficit de apă.

„Procesarea rămâne segmentul unde România pierde cea mai mare parte a valorii adăugate. Productivitatea este de trei ori mai mică decât media UE, unele unități de procesare funcționează la doar 10-20% din capacitate, în special în sectorul cărnii, modernizarea tehnologică este insuficientă, există dificultăți de acces la finanțare, în special pentru IMM-uri, iar lanțurile valorice sunt incomplete”, arată o analiză realizată de Deloitte România. 

Importăm 60% din legumele care ajung în farfuriile noastre

O altă problemă de care se lovește agricultura românească este importul masiv de legume, în special de roșii, castraveți și ardei. Produsele domină piața românească, mai ales în sezonul de vară și, chiar dacă are un potențial agricol imens,

România a ajuns să importe 60% din legume din țări precum Turcia, Polonia, Spania sau Grecia, în timp ce legumele românești sunt rare sau pleacă direct în export. În 2025, dependența de importuri a crescut în ultimul deceniu iar importurile au atins aproape 1 milion de tone anual, în valoare de peste 1 miliard de euro. De asemenea, lanțurile de magazine preferă să importe, în special din cauza costurilor reduse și a disponibilității constante de legume. Problema ține de strategia insuficientă care favorizează importurile și vulnerabilizează securitatea alimentară.

Cum îi influențează acordul UE-Mercosur pe agricultorii români

Acordul UE-Mercosur a provocat reacții din partea agricultorilor români, care susțin că decizia a fost luată fără consultarea lor și spun că efectele pot fi devastatoare pentru agricultura locală. Nemulțumirea acestora a pornit de la faptul că produsele importate din statele Mercosur sunt obținute în condiții cu reguli mai permisive și costuri mult mai mici, în timp ce agricultura europeană funcționează într-un cadru normativ extrem de exigent, construit în jurul unor standarde ridicate de mediu, siguranță alimentară, bunăstarea animalelor și utilizarea produselor de protecție a plantelor.

Situația este cu atât mai tensionată deoarece Ministerul de Externe a luat decizia de a susține acordul, dar ministrul Agriculturii, Florin Barbu, a respins memorandumul cu privire la acord și a spus că „România utilizează sub un kilogram pe hectar pesticide, iar în zonele Mercosur se folosesc între 12 și 15 kilograme pe hectar”.

„Pentru România, impactul acordului este deosebit de relevant. Ţara noastră este unul dintre principalii producători de cereale din Uniunea Europeană, cu un rol important în securitatea alimentară regională. Importurile suplimentare pot genera presiune descendentă asupra preţurilor interne, pot accentua volatilitatea pieţei şi pot reduce capacitatea fermierilor de a investi în tehnologizare şi sustenabilitate, într-un sector deja afectat de creşterea costurilor şi de riscurile climatice”, spun reprezentanţii Forumului Agricultorilor și Procesatorilor Profesioniști din România. 

România devine un punct strategic pentru exportul de cereale, dar avem nevoie de schimbări

În luna aprilie Bucureștiul va deveni epicentrul comerțului la Marea Neagră prin intermedul unui eveniment dedicat producătorilor de cereale din Europa Centrală și de Est. Analiștii și experții din agricultură vor discuta împreună cu comercianții, fermierii, furnizorii și profesioniștii din industrie despre provocările de pe piața cerealelor și vor căuta soluții la problemele comune cu care se confruntă.

România nu are nevoie de o revoluție în agricultură, ci de un plan care să pornească de la cererea reală și să lucreze înapoi spre producție. Rezultatele ar putea să apară dacă s-ar investi în tehnologii moderne, s-ar extinde perioada de producție și ar exista un sprijin real pentru cercetare. Mai mult decât atât, România are nevoie de o strategie clară de poziționare pe piețele externe pentru anumite produse agroalimentare astfel încăt să transforme nișele cu potential mare în exporturi sustenabile.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Avertisment: „Prețurile la fructe, legume și pâine vor exploda, vom ajunge dependenți de importuri.” Economist: „Problema e de parte socială, nu de moralitatea taxei.” Efectul impozitului Bolojan pe sere, solare și silozuri
• Adio grânarul Europei. Cum a ajuns o rușine agricultura românească din „vedeta economiei”