Cu bec-ul stins

Se tot stinge, se tot aprinde becul deasupra ţării noastre. De parcă ar avea o defecţiune. O fi având vreo defecţiune? E vreun electrician prin zonă? Plătim bine, plătim în propriile noastre vieţi… Ţară mică, probleme mici. Ţară mare, probleme mari. Aproape că ne-am bucura să redevenim mici, într-o Europă care nu ne ţine isonul, dar de care noi ne declarăm veşnic îndrăgostiţi, fără vreo condiţie, fără vreo suspiciune. Cum am fost îndrăgostiţi cândva şi de America, pe care o aşteptam să ne salveze, să ne arate drumul corect, lumina de la capătul tunelului.

În sfârşitul de săptămână ce tocmai a trecut, puţini s-au odihnit. Câteva mii de oameni s-au adunat în renumita Piaţă a Victoriei, pentru un mitting Pro-Europa, ridicând în aer luminile de la telefoanele inteligente şi demonstrând că nu doar aceia care ies în stradă pentru suveranism şi pentru politicienii care reprezintă acest val sunt puternici. Sau nu doar aceia sunt destul de hotărâţi cât să se facă auziţi.

ANALIZĂ EXCLUSIV Pensiile private, TAXATE pentru sănătate, din 1 august. Cum să încasezi banii din Pilonul 2 ca să rămâi cu mai mulți după plata CASS

08:00

EXTERNE Donald Tusk: Economia Poloniei ar putea pierde două MILIARDE de dolari din cauza taxelor vamale americane

07:42

Apoi, pe 15 martie, s-a încheiat termenul de depunere de candidaturi pentru alegerile prezidenţiale. 24 de oameni au încercat să intre în cursa pentru Cotroceni. 8 au fost validaţi, 8 invalidaţi, iar ultimii 8 încă îşi aşteaptă verdictul. Biroul Electoral Central a devenit, brusc, un fel de poliţie, de organ de control, de curte de judecată care analizează mai mult decât nişte semnături pe un tabel prăfuit.

Dar când s-a extins forţa BEC? Şi în ce temei legal? Cu siguranţă, aceia care cu asta se ocupă – cu analiza politică şi socială în ţara noastră – ştiu să-mi răspundă la întrebare. Doar că nimeni nu se va deranja să ofere vreo explicaţie. Ca de obicei!

În rest, ferească Dumnezeu să deschizi teme politice la un prânz de duminică, în familie! Ferească Dumnezeu să ai vreo părere sau chiar să fii cu adevărat echidistant în ceea ce priveşte valurile care se tot aştern pe marea întunecată a patriei noastre, că vor veni peste tine, în farfuria ta de mâncare de duminică, în mintea ta care mai are şi Liturghia pe fundal, zeci de voci puternice, strigate, răstite, care vor încerca să te convingă că invers e drumul coerent, că ăla e un nebun, că aia e o proastă, că ăilalţi doi sunt nişte papagali, că mai sunt aruncaţi pe front şi câţiva neica nimeni şi tot aşa. Şi că tu, cu tot cu părerile tale, ar trebui să nu mai deschizi gura înainte să te informezi corect. Corect?

Şi, iată, astfel se poate strica nu numai un prânz de duminică, ci şi o veche prietenie sau chiar o fragilă stare de familia! Aşa se pot termina relaţiile bătrâne care păreau de nezdruncinat!

Orice idee aţi avea, despre oricare -escu din politica românească, despre oricare primăraş care nu mai vrea să fie preş-, ci preşedinte, despre oricare duduie despre care ştim mai multe decât ar trebui, ţineţi închise informaţiile! Cu zeci de lacăte, în aşteptarea unei sfinte după-amieze în care libertatea de opinie va exista din nou. Veni-va, oare, iarăşi, o astfel de zi?

Citește și:

Asta ne lipsea!

Nici zi, nici noapte

Schengen, dragostea mea!

Amalgam de definiții

Ce s-a ales (de noi)