Cine ar putea guverna Gaza după eliminarea Hamas? „UE riscă să susțină existența mai multor organizații TERORISTE legate de cauza palestiniană”

Negocierile de încetare a focului în Gaza au fost reluate imediat după încheierea ostilităților dintre Iran și Israel. Ne-am putea aștepta ca acum, odată cu slăbirea principalului susținător al mai multor grupări teroriste anti-israeliene din regiune, negocierile să devină ceva mai ușoare. Problema, însă, este că nu există un acord cu privire la viitorul Gazei – nici măcar între facțiunile palestiniene. Drept urmare, nici Israelul, nici vecinii săi arabi, nici organizațiile internaționale, nici diversele mișcări palestiniene de pe teren nu au o idee clară despre cine ar trebui să guverneze teritoriul palestinian după înlăturarea Hamas, dacă o astfel de înlăturare va avea loc vreodată.

Marianna Belenkaya notează pentru The Insider că, în această etapă, majoritatea membrilor comunității internaționale sunt de acord că soluția la conflictul israeliano-palestinian trebuie să se bazeze pe principiul „două state pentru două popoare”, care prevede coexistența pașnică a statului evreu Israel și a statului arab Palestina.

ULTIMA ORĂ Curtea Supremă contestă la CCR proiectul de lege privind pensionarea magistraților. Decizie în unanimitate

12:43

EXCLUSIV Primăriță PMP din Teleorman, pusă sub control judiciar de DNA pentru abuz în serviciu, după ce procurorii anticorupție i-au găsit în casă peste 250.000 de euro

12:34

• Statul Palestina este recunoscut de 147 din cele 193 de state membre ale ONU. Și mai multe și-au exprimat interesul de a se alătura listei.
• Recunoașterea urma să fie anunțată la conferința ONU de la New York din iunie anul trecut, dar evenimentul a fost amânat din cauza războiului din Iran.
• Printre cei pregătiți să recunoască Palestina se numără Malta, în timp ce Franța și Regatul Unit rămân nehotărâte.
• Înaintea vizitei președintelui american Donald Trump în statele din Golf, care va avea loc în mai, au apărut rapoarte neoficiale care sugerează că și el ar putea anunța recunoașterea Palestinei pe cont propriu.

„Cu toate acestea, acest lucru nu s-a întâmplat și, potrivit publicației qatareze The Middle East Eye , Washingtonul a mers până la a avertiza Parisul și Londra împotriva recunoașterii unilaterale a Palestinei în afara cadrului unei înțelegeri israeliano-palestiniene negociate”, scrie Marianna Belenkaya.

„Rămân multe întrebări cu privire la soarta forțelor Hamas”

Pe 10 iunie, ambasadorul SUA în Israel, Mike Huckabee, a declarat pentru Bloomberg că Washingtonul și-a pierdut convingerea, odinioară fermă, că conflictul din Orientul Mijlociu poate fi rezolvat prin formula „două state pentru două popoare”.

Întrebat dacă crearea unui stat palestinian rămâne un obiectiv al politicii SUA în regiune, el a răspuns: „Nu cred”. În orice caz, poziția administrației Trump rămâne extrem de inconsistentă.

„În ciuda opoziției Americii, mai multe țări ar putea fi în curând pregătite să procedeze la recunoașterea unilaterală a statului palestinian. Hamish Falconer, subsecretarul de stat parlamentar al Regatului Unit pentru Orientul Mijlociu, le-a declarat membrilor Parlamentului la începutul lunii iunie că poziția Londrei se schimbă, iar lipsa progreselor în negocierile de pace este un motiv cheie pentru acest lucru.

Însă, înainte de a lua în serios în considerare recunoașterea Statului Palestina, Londra dorește garanții că Hamas va fi exclusă din formula de guvernare din Fâșia Gaza. Franța are o poziție similară, iar țările arabe care s-au exprimat în această chestiune sunt, de asemenea, de acord că gruparea teroristă trebuie să plece.

Hamas, la rândul său, și-a exprimat disponibilitatea de a returna autoritatea din Fâșie conducerii oficiale palestiniene – Autoritatea Națională Palestiniană, condusă de Mahmoud Abbas.

Cu toate acestea, rămân multe întrebări cu privire la soarta forțelor Hamas și a altor grupări care nu recunosc Israelul. Unii experți avertizează că, prin recunoașterea Statului Palestina, UE riscă să susțină existența mai multor organizații teroriste legate de cauza palestiniană, precum și să amplifice corupția în cadrul Autorității Palestiniene”, continuă Marianna Belenkaya.

„Palestinienii primesc electricitate și apă din Israel”

Cu toate acestea, mulți experți și lideri de opinie consideră că recunoașterea Palestinei este justificată, în ciuda tuturor complexităților – printre care se numără și lipsa de disponibilitate a Israelului de a coopera cu Autoritatea Palestiniană. Fără o astfel de cooperare, este puțin probabil ca un stat palestinian să fie viabil.

• În prezent, palestinienii primesc electricitate și apă din Israel, folosesc șechelul israelian ca monedă și își transportă exporturile și importurile prin teritoriul israelian.
• Mai mult, teritoriile palestiniene sunt fragmentate: Fâșia Gaza este separată de Cisiordania și, chiar și în interiorul Cisiordaniei, unele zone sunt deconectate de altele, comunitățile arabe fiind intercalate printre așezările israeliene.
• Cei care susțin recunoașterea Palestinei văd acordarea statutului diplomatic oficial ca o modalitate de a pune presiune pe Israel și de a contesta politicile sale.
• Cu cât mai multe țări recunosc Statul Palestina, cu atât acesta capătă mai multă autoritate și legitimitate pe scena internațională.
• Recunoașterea permite, de asemenea, Palestinei să deschidă ambasade, să semneze acorduri bilaterale și să participe la forumuri internaționale.

„Adunarea Generală a ONU a luat act de proclamarea Statului Palestina în 1988, când Consiliul Național Palestinian a declarat independența într-o sesiune de la Alger. La acea vreme, doar doi dintre cei cinci membri permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU – Uniunea Sovietică și China – recunoșteau Palestina. Dar lucrurile s-au schimbat.

• În 2012, Palestinei i s-a acordat statutul de stat observator nemembru la Organizația Națiunilor Unite.
• În aprilie 2015, aceasta s-a alăturat Curții Penale Internaționale (CPI) și a adus în discuție acuzații de crime de război comise de Israel în zonele aflate sub controlul Autorității Palestiniene, precum și acuzații de ocupație.
• În februarie 2021, Camera Preliminară a CPI a decis cu majoritate că Curtea are competența de a investiga situația din Palestina – în special în Cisiordania, Ierusalimul de Est și Gaza.

În mai 2024, o rezoluție a Adunării Generale a ONU a acordat delegației palestiniene drepturi suplimentare, inclusiv acces la reuniunile și comitetele statelor membre ale ONU, precum și dreptul de a propune puncte pe ordinea de zi. Singurul lucru care încă le lipsește palestinienilor în sistemul ONU este dreptul de vot”, punctează Marianna Belenkaya.

„Decenii de conflict între populațiile arabe și evreiești din Palestina”

Timp de secole, termenul „Palestina” s-a referit la un teritoriu cu granițe schimbătoare și adesea neclare.

• Cuvântul are origini ebraice antice și a fost pronunțat inițial „Peleset”.
• La sfârșitul mileniului al II-lea î.Hr., evreii au folosit termenul pentru a descrie o fâșie îngustă de pământ de-a lungul coastei mediteraneene – de la ceea ce este acum orașul israelian Așdod până la Gaza – locuită de filisteni (Pulasti).

Cuvântul ebraic Peleset a dat naștere termenului grecesc Palaestina, care a fost ulterior adaptat în latină. În anul 135 d.Hr., în urma revoltei evreiești conduse de Simon Bar Kokhba, împăratul roman Hadrian a ordonat ca denumirea „Syria Palaestina” (Palestina Siriană) să fie aplicată nu doar zonelor de coastă, ci întregului teritoriu al provinciei romane Iudeea, care înlocuise vechiul Regat al Iudeii.

„Fundamentul viziunii cu două state a fost stabilit într-o rezoluție a Adunării Generale a ONU adoptată la 29 noiembrie 1947, care solicita crearea a două state pe teritoriul Palestinei sub mandat britanic – unul evreu și unul arab. Conform hărților propuse, granițele ambelor state erau inițial fragmentate, iar Ierusalimul urma să devină un oraș internațional.

Treizeci și trei de țări, inclusiv Uniunea Sovietică și SUA, au susținut planul, 13 țări au votat împotriva acestuia, iar 10, inclusiv Marea Britanie, s-au abținut. Cu toate acestea, Londra a promis că își va retrage trupele până în august 1948. În cele din urmă, a făcut acest lucru cu trei luni mai devreme, pe 14 mai.

Rezoluția ONU a rezultat în urma mai multor decenii de conflict între populațiile arabe și evreiești din Palestina. Rădăcinile sale datează de la sfârșitul secolului al XIX-lea, când pogromurile din Imperiul Rus au declanșat un val de imigrație evreiască în Eretz Israel (Țara Israelului), care făcea atunci parte din Imperiul Otoman. Tot în acea perioadă a apărut mișcarea națională evreiască, cunoscută sub numele de sionism.

• Cuvântul, care a apărut pentru prima dată în 1890, unește un grup de oameni care se străduiesc să asigure întoarcerea poporului evreu în Eretz Israel prin mijloace politice.
• Termenul derivă din toponimul Sion, care în cărțile profeților evrei era folosit pentru a desemna Ierusalimul. Pentru diaspora evreiască, a devenit un simbol al patriei pierdute.

În 2005, Israelul a evacuat toate așezările pe care le stabilise în Fâșia Gaza și și-a retras trupele din zonă. În 2006, Hamas a câștigat alegerile pentru Consiliul Național Palestinian, iar un an mai târziu, gruparea a preluat cu forța controlul asupra Gazei. Mulți reprezentanți ai administrației oficiale și ai Fatah (principalul partid din spatele OEP și PNA) au fost capturați, executați sau expulzați din Gaza.

Din 2014, nu au mai avut loc negocieri între israelieni și palestinieni. Acum, în al doilea an al războiului care a început după atacurile din 7 octombrie, Hamas și-a declarat disponibilitatea de a readuce Gaza sub controlul Autorității Palestiniene, dar, în același timp, refuză să depună armele”, mai scrie Marianna Belenkaya.

Un nou „plan strategic”

În prezent, următoarele scenarii pentru viitorul Gazei sunt luate în considerare:

• Controlul militar și civil israelian asupra Fâșiei Gaza — cu alte cuvinte, o ocupație temporară a Gazei. Această opțiune face imposibilă orice negocieri privind așezarea israeliano-palestiniană.
• Rămânerea Hamas la putere în Gaza — un alt factor decisiv.
• Revenirea Autorității Naționale Palestiniene în Gaza sub supravegherea SUA, UE și a diferitelor state arabe, care vor ajuta la restabilirea securității și la reconstrucția Fâșiei Gaza după război.

Deși acest scenariu este preferabil pentru majoritatea comunității internaționale, el implică dezarmarea Hamas și includerea situației din Gaza în contextul mai larg al unei soluții finale israeliano-palestiniene bazate pe „soluția cu două state”. Acest lucru ne readuce la problema deschiderii fiecărei părți la dialog.

Pentru autoritățile israeliene, cea mai acceptabilă opțiune în prezent este menținerea controlului de securitate asupra Gazei, transferând în același timp toate aspectele administrative către organele de guvernare locale care nu sunt afiliate cu Hamas. Acestea ar putea fi grupuri sau facțiuni bazate pe clanuri, dispuse să coopereze cu Israelul.

Un exemplu este grupul condus de Yasser Abu Shabab . Cu toate acestea, din cauza reputației sale îndoielnice și a acuzațiilor de contrabandă și trafic de droguri, această opțiune ridică multe îngrijorări și exclude, de asemenea, o rezolvare completă a conflictului – ceea ce înseamnă că situația de la fața locului ar rămâne în esență neschimbată.

Deocamdată, agenda include o reînnoire a armistițiului în Fâșia Gaza pentru 60 de zile. După cum a relatat Israel Hayom la sfârșitul lunii iunie, Trump și Netanyahu au convenit asupra unui nou „plan strategic” bazat pe următoarele principii:

• Războiul din Gaza se va încheia în două săptămâni. Termenii pentru încheierea conflictului vor include sosirea a patru țări arabe (inclusiv Egipt și Emiratele Arabe Unite) pentru a guverna Fâșia Gaza în locul Hamas.
• Liderii Hamas rămași vor fi deportați în alte țări, iar ostaticii vor fi eliberați.
• Mai multe țări din întreaga lume vor accepta locuitori din Gaza care doresc să emigreze.
• Acordurile Abraham vor fi extinse: Siria, Arabia Saudită și alte țări arabe și musulmane vor recunoaște Israelul și vor stabili relații oficiale cu acesta.
• Israelul își va exprima disponibilitatea pentru o viitoare soluționare a conflictului cu palestinienii în conformitate cu conceptul de „două state”, cu condiția ca reformele să fie realizate în cadrul Autorității Palestiniene.
• SUA vor recunoaște aplicarea unei anumite măsuri a suveranității israeliene în Iudeea și Samaria.

Aceste clauze seamănă foarte mult cu „Acordul secolului” al lui Trump – planul de pace pe care l-a oferit palestinienilor și israelienilor în 2020, doar pentru a se confrunta cu un respingere categorică din partea părții palestiniene.

Nu se știe cum ar fi primit astăzi un plan similar, dar până acum, nicio informație despre un posibil acord de încetare a focului nu a menționat deportarea Hamas.

Două state pentru două popoare

În mai 2025, un sondaj separat realizat de același centru a arătat că sprijinul palestinian general a rămas la 40%, dar decalajul dintre locuitorii din Cisiordania și cei din Gaza s-a mărit și s-a inversat: 45% și, respectiv, 39%.

„În Israel, situația este mai complicată. Per total, 31% dintre respondenți au spus „da”. Însă, în rândul comunității evreiești, doar 21% au răspuns afirmativ (o scădere de 13 puncte procentuale față de 2022 și cel mai scăzut nivel de când au fost puse întrebări similare pentru prima dată la începutul anilor 1990). Între timp, în rândul arabilor care sunt cetățeni israelieni, sprijinul este de 72%.

Studiul ia în considerare și alte căi posibile pentru rezolvarea conflictului.

• O confederație de două state, în care cetățenilor unei țări li se permite să locuiască ca rezidenți permanenți pe teritoriul celeilalte, dar fiecare grup național votează doar în alegerile propriului stat. Asigurarea libertății de circulație pentru toți (cu măsurile de securitate necesare). Ierusalimul nu va fi divizat, ci va deveni capitala ambelor state. Israelul și Palestina se vor ocupa împreună de chestiuni de securitate și economice.

Această opțiune este susținută de 35% dintre palestinieni (în creștere de la 22%) și de 20% dintre toți israelienii (față de 29% în 2022). În rândul cetățenilor israelieni, 12% dintre evrei și 52% dintre arabi susțin soluția confederației; în rândul arabilor palestinieni, sprijinul este de 28% în Cisiordania și 45% în Gaza.

• Un stat palestinian unic cu drepturi limitate pentru evrei (susținut de 33% dintre palestinieni) sau un stat democratic unic cu drepturi egale pentru toți (această opțiune este susținută de 25% dintre palestinieni și 14% dintre evreii israelieni).
• Anexarea Cisiordaniei fără drepturi egale pentru palestinieni (susținută de 42% dintre evreii israelieni) .

Per ansamblu, rezultatele diferitelor sondaje demonstrează că sprijinul pentru soluția două state pentru două popoare fluctuează în funcție de termenii de implementare propuși.

În primul rând, aceasta se referă la teritoriile implicate, la semnificația abaterii de la granițele din 1967 și în favoarea cui vor fi făcute acestea. Cu toate acestea, când vine vorba de palestinienii care locuiesc în prezent în Cisiordania și Fâșia Gaza, nu există diferențe semnificative în această chestiune. Pentru ei, factorul cheie este mai degrabă fezabilitatea înființării unui stat palestinian.

Se poate dezbate de ce procesul de pace a eșuat în mod repetat: dacă extremiștii de ambele părți sunt de vină, dacă a existat vreo voință politică de compromis între liderii palestinieni și israelieni de la bun început sau dacă ambele părți au fost prea ocupate să încerce să mențină avantajul.

Însă aceste discuții nu fac nimic pentru a apropia o rezoluție – și nici măcar pentru a-i infirma pe cei care consideră conflictul ca fiind fundamental insolubil. Indiferent de situație, un lucru este sigur: problema nu va fi rezolvată pur și simplu prin faptul că un număr tot mai mare de țări și organizații internaționale se îndreaptă spre recunoașterea statului Palestina”, încheie Marianna Belenkaya analiza publicată de The Insider.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Ce dezvăluie MOARTEA unui ministru despre verticala puterii în Rusia. „Așa cum Putin a subliniat de mai multe ori, trădătorii nu trăiesc mult”

POLITICO: „Nicușor Dan, triunghi amoros politic cu Macron și Merz”

Rusia asamblează drone SHAHED cu piese din China. „Componente pentru snowmobil”, firme rusești cu nume inspirate de pirații englezi Morgan și Drake

China a lansat, oficial, producția de serie a avionului de vânătoare STEALTH J-35 și vrea să conteste superioritatea aeriană a SUA

Soldatul modern, antrenat în dormitor, LETAL pe câmpul de luptă. Cine sunt „țintele cheie” în recrutarea operatorilor de drone