Ce înseamnă noua realitate din Orientul Mijlociu pentru Rusia? „Vânătorii de capete ruși sunt deja acolo, Moscova nu este un PARIA în zonă și nici nu va fi”

Summitul lui Donald Trump din Egipt a zădărnicit, poate, încercările Kremlinului de a-i convinge pe liderii din Orientul Mijlociu să se adune la Moscova, însă statele din zonă sunt din ce în ce mai puțin convinse că se poate conta pe Occident, ceea ce le împinge inevitabil spre acorduri cu Rusia.

Summitul din această săptămână – din stațiunea egipteană Sharm el-Sheikh – pare a fi un triumf pentru Statele Unite în Orientul Mijlociu. Președintele american Donald Trump s-a întâlnit cu reprezentanți a treizeci de țări, iar declarația semnată acolo pentru a pune capăt războiului din Gaza contrastează puternic cu încercările eșuate ale Kremlinului de a organiza propriul summit cu statele arabe la Moscova, cam în aceeași perioadă.

• Totuși, în spatele acestei imagini a eșecului aparent al Rusiei și a succesului administrației Trump în Orientul Mijlociu se află o realitate mai complexă.
• În ultimii doi ani, Orientul Mijlociu a trecut printr-o transformare profundă care a creat incertitudine și linii de falie pe care Moscova va încerca să le folosească în avantajul său.

LIVE A început numărătoarea voturilor: Cine a câștigat alegerile în București și Buzău

21:33

LIVE UPDATE Anca Alexandrescu mesaj ferm, după exit-poll: „Prezența scăzută este din cauza celor care au dat lovitura de stat”

21:31

„Un moment de cotitură a venit la sfârșitul anului 2024, odată cu prăbușirea dinastiei siriene Assad, care condusese țara timp de peste o jumătate de secol. Noile autorități de la Damasc sunt pro-turce, ceea ce face din Ankara una dintre puterile cheie din regiune”, notează jurnalistul Nikita Smagin pentru Carnegie Endowment for International Peace.

„Aceste îngrijorări au atins un nou nivel”

O schimbare la fel de semnificativă este declinul radical al influenței Iranului în regiune, continuă Smagin, provocat de războiul Israelului împotriva Hamas în Gaza, atacurile împotriva houthilor din Yemen, înfrângerea aripii militare a Hezbollah în Liban și răsturnarea lui Bashar al-Assad în Siria și bombardamentul Israelului lansat asupra Iranului în această vară.

„Orientul Mijlociu se schimbă, de asemenea, sub influența noii direcții, mult mai militante, pe care Israelul a început-o în urma atacurilor teroriste din 7 octombrie 2023.

Guvernul prim-ministrului Benjamin Netanyahu a devenit hotărât să elimine dușmanii care îl înconjoară, stârnind îngrijorări majore în majoritatea statelor din regiune. Aceste îngrijorări au atins un nou nivel după atacul israelian asupra liderilor Hamas din Qatar din septembrie, care a fost condamnat în unanimitate de statele din Golf.

• Reverberațiile acestor schimbări din Orientul Mijlociu au modificat percepțiile occidentale asupra regiunii.
• Criticile la adresa acțiunilor Israelului au dus la un val de țări importante din UE care recunosc oficial Palestina și chiar la impunerea de sancțiuni europene specifice împotriva persoanelor israeliene.

Prin urmare, conducerea israeliană începe să presupună că țara nu va fi în relații bune cu o mare parte din Occident pentru mult timp de acum înainte. Chiar dacă acordul de pace din Gaza este implementat pe deplin, Israelul va continua să lupte în Liban și Siria, precum și cu Iranul”, punctează Nikita Smagin.

Rusia și o „ordine mondială ideală”

Aceste noi configurații creează noi linii de falie, împreună cu un sentiment de incertitudine pentru majoritatea țărilor din regiune. Monarhiile din Golf nu mai știu dacă se pot baza pe protecția SUA.

Politicienii israelieni se întreabă cât de puternice sunt legăturile lor cu Occidentul. Iranul devine definitiv dezamăgit de garanțiile internaționale și începe să creadă că singurul lucru care îi poate asigura protecția sunt armele nucleare.

„Incertitudinea obligă țările să opteze pentru pragmatism maxim, pornind de la premisa că nimeni nu le va ajuta în afară de ele însele.

Această maximă este apropiată de noțiunea Rusiei despre o ordine mondială ideală, mai ales că Orientul Mijlociu a devenit un punct cheie de interes pentru politica externă a Moscovei, în urma izolării sale de Occident.

• În primul rând, un astfel de pragmatism ajută Rusia să atenueze impactul sancțiunilor occidentale.
• Dacă politica SUA se inversează de fiecare dată când există un nou președinte la Casa Albă, ceea ce face ca garanțiile de securitate ale SUA să fie nesigure, atunci țările din Orientul Mijlociu au puține motive să adere la restricțiile occidentale.
• Turcia și Emiratele Arabe Unite se dovedesc deja extrem de reticente în a respecta, chiar și parțial, sancțiunile împotriva Rusiei și fac orice mișcare în această direcție doar sub o presiune semnificativă.
• Și, cu cât există mai puțină încredere în Occident, cu atât este mai mare dorința de a face comerț cu cei care fac acest lucru profitabil.

Situația volatilă a securității joacă, de asemenea, un rol favorabil Rusiei, după cum o demonstrează schimbarea de direcție a noului guvern sirian față de Rusia. În primele șase luni, islamiștii sirieni – care petrecuseră aproape zece ani fiind bombardați de forțele rusești – s-au concentrat pe cultivarea relațiilor cu Turcia, monarhiile din Golf și Occidentul.

Acesta din urmă a ridicat principalele sancțiuni împotriva Damascului, care a răspuns prin eliminarea Rusiei din economia siriană și îngreunarea vieții bazelor militare rusești din interiorul țării”, mai scrie Nikita Smagin în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

„Vânătorii de capete ruși sunt deja activi acolo”

Însă instabilitatea internă, coroborată cu atacurile israeliene constante, a convins conducerea siriană că, deocamdată, are nevoie de Moscova ca o contrapondere la armata israeliană.

„Această abordare va fi probabil temporară, dar, deocamdată, islamiștii sirieni fac incursiuni către Rusia.

Scenarii similare s-ar putea desfășura în viitor, dacă Statele Unite nu reușesc să calmeze îngrijorarea din regiune cu privire la acțiunile Israelului.

• În urmă cu câțiva ani, achiziționarea de către Turcia a sistemelor de rachete S-400 de la Rusia, în ciuda obiecțiilor SUA, a fost o știre majoră.
• Acum, probabilitatea ca ceva similar să se repete ar putea crește, mai ales dacă luptele din Ucraina se opresc.
• Chiar și acum, în ciuda războiului și a scăderii exporturilor de arme, Rusia continuă să vândă către Algeria, să își întrețină echipamentele în Turcia și să planifice livrări de aeronave la scară largă către Iran.

În viitor, complexul militar-industrial rus în expansiune va căuta modalități de a menține volumele de producție și locurile de muncă, iar piețele din Orientul Mijlociu vor fi foarte utile în acest sens.

Instabilitatea din Orientul Mijlociu deschide, de asemenea, noi oportunități pentru Rusia de a recruta luptători experimentați ca mercenari, în special din țările mai sărace ale regiunii.

Vânătorii de capete ruși sunt deja activi acolo, iar cei 2.500-3.000 de dolari pe lună pe care îi oferă Moscova reprezintă un stimulent puternic într-o regiune în care 300-500 de dolari sunt considerați un salariu bun”, avertizează Nikita Smagin.

„Instabilitatea din Orientul Mijlociu, noi oportunități pentru Rusia”

Instabilitatea din Orientul Mijlociu deschide, de asemenea, noi oportunități pentru Rusia de a recruta luptători experimentați ca mercenari, în special din țările mai sărace ale regiunii. Vânătorii de capete ruși sunt deja activi acolo, iar cei 2.500-3.000 de dolari pe lună pe care îi oferă Moscova reprezintă un stimulent puternic într-o regiune în care 300-500 de dolari sunt considerați un salariu bun.

Desigur, chiar și în această nouă realitate, Rusia nu poate aspira la un rol de lider în Orientul Mijlociu, consideră Nikita Smagin. Îi lipsesc resursele financiare, umane și culturale pentru asta. Dar Moscova încearcă să compenseze acest lucru prin acțiuni decisive. Este mult mai puțin precaută decât China și se poziționează deschis ca „anti-Occident”.

„Criticarea standardelor duble occidentale rămâne mesajul central al politicii rusești în Orientul Mijlociu. Acest lucru îi permite să găsească un teren comun atât cu țările musulmane indignate de acțiunile Israelului în Gaza, cât și cu Israelul însuși, dezamăgit de criticile europene și de recunoașterea Palestinei.

• Propunerea Moscovei este simplă și clară: da, suntem realiști cinici și nu avem valori, dar dacă vă certați cu Occidentul, suntem gata să vă dăm o mână de ajutor.
• Un avantaj major este că Rusia garantează celor mai apropiați parteneri azil pentru liderii lor autoritari și familiile acestora, așa cum a demonstrat experiența lui Assad.
• Într-o regiune în care aproape toate țările sunt autocrații în grade diferite, acest argument ar putea fi decisiv.

Desigur, toată această certitudine și războaiele nesfârșite ar putea fi un semnal fatal pentru proiectele Moscovei în Orientul Mijlociu. Nu este clar ce se va întâmpla cu planurile grandioase ale Kremlinului în Iran, unde Rusia contase pe construirea unui nou pod logistic către Golful Persic și a unui hub de gaze. Cu Iranul într-o stare de război de facto cu Israelul, soarta tuturor acestor inițiative este acum pusă la îndoială.

Totuși, în ciuda acestor dificultăți, Moscova nu este un paria în zonă și nici nu va fi. Statele din Orientul Mijlociu au din ce în ce mai puțină încredere în Occident, ceea ce le împinge, inevitabil, spre acorduri cu Moscova”, încheie Nikita Smagin.

Foto main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Rusia mărește presiunea pe frontul din Ucraina și menține SUPREMAȚIA aeriană. Bombardierul SU-34 costă până la 85 milioane $ și este livrat într-un ritm constant Forțelor Aerospațiale
• Bugetul Rusiei pentru 2026. Cheltuielile pentru apărare și securitate internă scad cu 2%, dar prioritățile Kremlinului NU se schimbă
• Veteranii de război „cu nume” și politica ucraineană post-conflict. Se dau deja „lupte grele” la nivel de încredere, contracandidații lui Zelenski sunt în OFENSIVĂ
• Se mai desface o cusătură din plasa de siguranță NUCLEARĂ. Implicațiile retragerii Rusiei din acordul privind gestionarea și eliminarea plutoniului
• RĂZBOIUL rețelelor energetice. În prag de iarnă, Rusia și Ucraina își atacă intens infrastructura vitală pentru supraviețuire. Ce strategii adoptă cele două țări aflate în război