Unde a ajuns să locuiască acum un român, după 25 de ani de muncă în Italia: „Nu vreau să plec de aici”

Un bărbat de 38 de ani, originar din România și stabilit în Italia de când era adolescent, trăiește de aproape doi ani într-o „casă” improvizată sub podul „all’Indiano”, în zona Peretola din Florența.

Adăpostul este mascat între cutii de carton, cărucioare de supermarket, grămezi de haine, sticle goale și o saltea veche.

O folie de plastic îi ține loc de ușă, podul e acoperiș, iar un cablu lung printre deșeuri îi oferă un minim de curent electric. În colț, un arzător de camping și câteva oale, iar într-o cușcă, o găină.

Unde a ajuns să locuiască un român, după 25 de ani de muncă în Italia

Bărbatul a declarat că a avut o viață marcată de muncă ocazională și încercări eșuate de angajare, mai ales după ce documentele i-au expirat.

DOCUMENT Efectul industrializării forțate în Epoca de Aur – orașele de 15 minute ar fi apărut încă din anii 90. Deși el însuși era fiu de țărani, Ceaușescu ura țăranii, în care vedea dușmanul ideologic al comunismului. Istoric: Dacă Ceaușescu nu pica, satele României dispăreau aproape complet

08:00

SPORT Programul etapei 19 din Superliga de FOTBAL! Când se joacă FC Botoșani – Rapid

07:56

„Trăiesc aici de doi ani, dar sunt în Italia de douăzeci și cinci. Am 38 de ani și familia mea este în România. La început, mama venea din când în când în vacanță, apoi nu a mai venit”, a povestit el cu voce joasă.

„Înainte lucram, apoi mi-au expirat documentele și n-am mai reușit să găsesc un loc de muncă. Nu mai am încredere în nimeni, de aceea trăiesc singur.”

Reprezentanții comunității locale avertizează asupra riscului. „Acolo sunt cel puțin trei sau patru persoane”, explică Simone Scavullo, președintele „Comitato Cittadini per Firenze”.

„Înainte dormea mai în față, tot sub podul all’Indiano, dar un incendiu l-a obligat să se mute. În interior au și câteva butelii de gaz, este un risc. Dacă explodează, se poate întâmpla o catastrofă. În plus, aici dedesubt, noaptea se întâmplă de toate: trafic, droguri și prostituție.”

Bărbatul confirmă climatul tulbure al nopților, dar spune că nu vrea să plece din cartier, unde se simte sprijinit.

„Aici e liniște, doar noaptea vin unele persoane să se drogheze și altele din prostituție. Eu nu vreau să plec, în cartier am mulți oameni care mă ajută: unii îmi dau mâncare, alții apă, iar alții trec din când în când să mă întrebe dacă e totul bine. În zonă sunt cunoscut. Am ajuns deja în ziare și a doua zi m-au îndepărtat de la casa mea.”

Situația scoate în evidență o realitate ce se desfășoară în umbra unui dintre cele mai circulate puncte ale orașului: sus, traficul nu se oprește niciodată; jos, câteva persoane încearcă să supraviețuiască între improvizații periculoase și lipsa unei alternative sigure.

Recomandările autorului: