La vânzarea sau cumpărarea unui apartament, nu se deține doar spațiul dintre cei patru pereți, ci și o parte din zonele comune ale blocului. Această „cotă-parte indiviză” este trecută în actele de proprietate și are o importanță juridică reală, chiar și la stabilirea prețului final al locuinței.
Cota-parte indiviză reprezintă partea pe care o deține fiecare proprietar din spațiile și terenul comune ale imobilului. Ea include scara blocului, holurile, acoperișul, subsolul, curtea sau alte zone utilizate în comun de locatari.
Mai exact, atunci când o persoană cumpără un apartament, devine coproprietar și pe aceste suprafețe. Calculul cotei-părți se face proporțional cu suprafața utilă a apartamentului în raport cu totalul suprafeței utile a tuturor locuințelor din imobil.
Un apartament mai mare va avea o cotă-parte mai mare din spațiile comune. Această proporție este stabilită de către dezvoltator sau de către asociația de proprietari și se înscrie în cartea funciară a fiecărei locuințe.
Deși pare un detaliu tehnic, cota-parte are un impact direct la tranzacțiile imobiliare. Ea influențează valoarea totală a proprietății. Dacă un apartament are o cotă-parte mai mare poate fi evaluat mai bine, întrucât cumpărătorul primește o parte mai consistentă din terenul și spațiile comune ale imobilului.
Cota-parte este esențială în cazul unor lucrări de reabilitare, modernizare sau reconstrucție. De exemplu, dacă blocul este demolat sau reconstruit, despăgubirile se stabilesc proporțional cu această cotă.
Mulți proprietari ignoră acest aspect, deși el poate ridica dificultăți serioase. Lipsa unei evidențe clare a cotei-părți poate duce la dispute între vecini sau la blocaje juridice în cazul vânzării ori ipotecării apartamentului.
Cunoașterea cotei-părți nu este doar o formalitate, ci un element care conferă transparență, siguranță și o evaluare corectă a valorii locuinței — atât pentru prezent, cât și pentru viitoarele tranzacții.
Recomandările autorului: