O echipă de cercetători români au înfruntat poate cel mai mare coșmar al tuturor celor care suferă de arachnofobie (teama de păianjeni și alte arahnide n.r.). Au descoperit, în interiorul unei peșteri de la granița dintre Grecia și Albania, cea mai mare pânză de păianjen din lume – o „metropolă de păianjeni”.
Peste 100.000 de păianjeni par să trăiască acolo, împreună, în întuneric total, acoperind o suprafață de peste 100 de metri pătrați de perete al peșterii, relatează The New York Post.
„Structura subterană se întindea pe o suprafață uimitoare de 106 metri pătrați de-a lungul peretelui unui pasaj îngust, cu tavanul jos, într-o zonă permanent întunecată, lângă intrarea în peștera sulfuroasă“, a raportat LiveScience.
Colonia uriașă cuprindea mii de pânze individuale, în formă de pâlnie, asemănătoare unui oraș de corturi mătăsoase, și reprezenta probabil cea mai mare pânză de păianjen din lume, potrivit unuia dintre cercetătorii de la fața locului.
„Trebuie să trăiești această experiență pentru a întelege, cu adevărat, cum se simte”, a spus István Urák, profesor de biologie la Universitatea Sapientia din Transilvania, și cel care a condus echipa de cercetare.
„Dacă ar fi să încerc să descriu în cuvinte toate emoțiile care m-au cuprins, când am văzut pânza, aș evidenția admirația, respectul și recunoștința.”, a spus specialistul.
În această „metropolă“ a arahnidelor trăiau două specii de păianjen: păianjenul de hambar sau păianjenul domestic și o altă specie numită păianjenul de pânză sau păianjenul pitic.
Conform specialiștilor, cohabitarea lor era unică, deoarece aceste specii solitare nu erau cunoscute anterior ca putând coexista în acest mod.
Urák a numit această formă de conviețuire „un caz unic în care două specii coabitează în aceeași structură de pânză în număr atât de mare”.
Oamenii de știință au fost uimiți de modul în care colonia a reușit să se mențină într-o peșteră cu sulf — un mediu inospitalier cunoscut pentru lipsa luminii solare și nivelurile ridicate de gaz toxic, a raportat Phys.org.
Folosind o metodă de cartografiere a rețelei trofice, cercetătorii au descoperit că adunarea de păianjeni consumau musculițe mici care se hrăneau cu microbi, iar aceștia din urmă consumau, la rândul lor, sulf.
Deoarece insectele erau ușor prinse în capcana de mătase a arahnidelor, acestea constituiau o sursă constantă și durabilă de hrană.
RECOMANDĂRILE AUTORULUI:
Locul din Bucovina înțesat de turiști pe timp de vară. Oaza de răcoare preferată și de străini
Un fizician a explicat ce s-ar întâmpla în cazul în care un om ar cădea într-o gaură neagră