O româncă pe nume Liana Gabriela Rotariu, stabilită în Italia, a trăit, la 45 de ani, momentul în care a simțit că pierde totul: locul de muncă, direcția, siguranța. Dar acea prăbușire interioară i-a adus o nouă viață profesională, bazată pe ideea că „talentul nu are dată de expirare” și că munca, după vârsta de 50 de ani, nu ar trebui să fie numai o formă de supraviețuire, ci și o renaștere.
Liana povestește că munca a fost mereu un pilon esențial al existenței sale. Și-a început cariera în România, dar și-a continuat-o în Italia, unde s-a lovit de multe greutăți.
„Pentru mine, munca a fost întotdeauna importantă. Iar ca să o duc mai departe cât mai bine, am întâlnit și multe obstacole.
Mi-am început parcursul profesional în România și apoi l-am continuat în Italia, unde dificultățile nu au lipsit.
Eram o tânără femeie străină și a trebuit să înfrunt multe prejudecăți, pentru că mediul meu de lucru era predominant masculin”, mărturisește ea. În timp însă, cariera a început să „decoleze”, iar Liana se simțea „împlinită și mulțumită”.
Totul s-a schimbat odată cu izbucnirea pandemiei, când echilibrul construit în ani s-a prăbușit.
„În cele din urmă, cariera mea a început totuși să decoleze și eu mă simțeam împlinită și mulțumită, până când a venit pandemia. De pe o zi pe alta mi-am pierdut locul de muncă și m-am trezit, la 45 de ani, fără să știu ce să fac cu viața mea”, spune Liana.
Doar că, din această cădere s-a născut însă un proiect nou: Liana a pus bazele unei companii noi, Sempi, gândită să valorizeze experiența și competențele persoanelor aflate într-o etapă matură a vieții.
„Am vrut să demonstrez că talentul nu are dată de expirare. După cincizeci de ani nu trebuie să supraviețuiești muncii, ci să renaști prin ea.
În echipa Sempi sunt oameni care au părăsit o mare companie după treizeci de ani, oameni care și-au schimbat viața, oameni care la 70 de ani gestionează proiecte de inovație cu mai multă curiozitate decât un tânăr de 20 de ani.
I-am ales pentru că cunosc viața, nu doar programele informatice. Și pentru că, la această vârstă, nu se mai concurează: se colaborează, se ascultă, se crește împreună”, explică ea.
Povestea sa de viață se rezumă, spune Liana, într-o frază pe care o poartă cu ea în fiecare zi:
„Povestea mea poate fi rezumată în acel «Puteam. Voiam. Trebuia». Este micul meu memento zilnic. Îmi amintește că renașterea nu înseamnă să te întorci la ce erai înainte, ci să alegi din nou cine vrem să fim.
Am scris această frază pe peretele biroului meu, lângă table și plante. De fiecare dată când o citesc, mă gândesc la acea femeie de 45 de ani așezată pe canapea. Și îi zâmbesc. Pentru că îi era teamă, dar nu a renunțat.”
Autorul recomandă:
Cât costă cea mai ieftină casă la malul mării în Sicilia. În România atât costă o garsonieră