Mircea Dinescu: Anul neunirii noastre. Normal ar fi ca pe 24 ianuarie să punem steagurile în bernă

Scriitorul și poetul Mircea Dinescu comentează asupra „acestui obicei scîrbavnic al președinților României de a țopăi de mână cu un actor costumat în Cuza”, după prestația președintelui Nicușor Dan la ceremoniile de Ziua Unirii Principatelor Române de la Focșani și Iași.

„Anul neunirii noastre

Acest scîrbavnic obicei al președinților României de a țopăi de mînă cu un actor costumat în Alexandru Ioan Cuza, într-o horă la Focșani, devine de nesuportat, dacă ne gândim la ce dezbinare a poporului român asistăm astăzi. Normal ar fi ca pe 24 ianuarie să punem steagurile în bernă și să participăm la slujbe de comemorare în amintirea celui ce a fost izgonit cu pistolul la tîmplă, să moară în neagra străinătate, după ce a unit Moldova cu Țara Românească.

Atunci pentru prima și ultima oară în istoria noastră, politicienii români înfrățiți întru înțelepciune, inteligență și viclenie politică au reușit să sfideze atît Occidentul cît și Orientul și Rusia Țaristă, punînd Principatele Unite pe harta Europei.

COMENTARIU Cristian Tudor Popescu îl invocă pe Avram Iancu, la 154 de ani de la moarte: „Răsuceşte‑te, Iancule, în gropniţa ta”

12:01

EXCLUSIV Mihaela Ceaușescu, impresionată de atitudinea lui Ștefan Iordache față de ea după Revoluție

12:00

Acum cînd harta lumii e făcută varză, chiar n-aveam chef să-l văd pe Nicușor Dan dînd fericit din papainoage, cum n-am avut chef să-l văd nici pe Ion Iliescu dansînd la brațet cu Alezandru Ioan Cuza și Mihail Kogăniceanu. Martor îmi e pamfletul din Academia Cațavencu, fiindcă adevărații mei martori au plecat într-o lume mai bună sau au amuțit”, scrie Dinescu, evocând un text din februarie 2001.

„Scrisoare deschisă către Mihail Kogălniceanu

Stimate domnule Kogăniceanu,

Sincer să fiu, dacă de președintele Cuza nu mă mir c-a recidivat și c-a intrat în horă descheiat la prohab și fără sabie, alături de fiul ceferistului din Oltenița, în ceea ce vă privește, boier dumneavoastră, zău că nu mă așteptam ca tocmai mata, care ai dansat contra danțul. mazurka și valsul al Viena, să te calci pe șireturi cu ăsta care și la Hora Unirii se leagănă în ritm de Salva Vișeu.

Ce-ți veni, bre, să ieși hodoronc tronc din cartea de istorie și să bați din călcîie la Focșani, cînd nici măcar nu era vorba de o aniversare rotundă ?! Ți-o fi fost milă de biata țărișoară, că-I rea de muscă săraca și nu pot ăștia singuri să-i facă felul?! Au nu știai de rușinea ce-a pățit-o Mihai Viteazul cînd, după ce a exersat șpagatul pe Stadionul Republicii în fața cizmarului multilateral împușcat, s-a mai încurcat și în pelicula aia de c-ă-c-a-t a lui Sergiu Nicolaescu?! Măcar el avea scuza că-și pierduce capul la Cîmpia Turzii, da’ mata, om așezat și cu el pe umeri, cum de ți-a alunecat piciorul?! Ce-ar zice babaca dumitale, vornicul Ilie Kogăniceanu și muma domniei voastre, Catinca Stavilla de viță veche, genoveză, dacă și-ar vedea coconul înhăitat cu un activist cu bască, ce confundă bunele maniere cu bunele manele? Și-apoi după ce-ai fost bonjurist și-ai purtat jiletcuță cu lanț de aur, nu ți-a fost frică de „davai ceas”? Că-i lucru dracului ca unul care a îmbrățișat de tînăr profesia liberală de avocat, să se fîțîie de mînă prin Focșani cu un terchea-berchea ce pretinde că „la propriété est une bagatelle”. Păi, n-ai apărat chiar mata, pe la 1840, drepturile moșierilor Alecu Sturza, Dimitrie Cantacuzin și Gherghel Arbure? N-ai fost mata „obștescul vechil” al mînăstirilor Secu și Neamțu? Adevărat îi că și tovarășul dumitale de dans pe cînd adăsta ca prim secretar la Iași, funcționa și ca vechil peste Secu, conform romanței „Călugărul din vechiul schit era membru de partid”, fredonată de preafericitul Teoctist Arăpașu, ce a trecut de la hobby-ul cu dărîmatul sinagogii din tinerețe, la sportul de performanță de mai tîrziu, demolînd în patru ani și jumătate atîtea biserici cîte îi cerea nea Nicu în cinci.

În fine, ca să nu divagăm, fii bun și întoarce-te cît mai degrabă pe lumea cealaltă, că acu’ vine baciul Cozmîncă și-ți vîră cu anasîna carnetul de pedeserist în brăcinar și-ți cere cotizația restantă de la 1848 încoace, în cocoșei de aur, de n-o s-o poți duce.

Fii mulțămit c-ai scăpat doar cu călcatul pe bombeu și că nu ți-au băgat sepepiștii lui nea Ion detectoru-n șezut, pentru mai multă siguranță. Du-te și anunță-i pe colegii dumitale de dormitor, pe Vasile Alecsandri, pe Mircea cel Bătrîn, pe Nicolae Bălcescu și pe Ecaterina Teodoroiu să se spele, să se pieptene și să-și pună straie curate, că s-a întors Ion Iliescu cu o poftă de țopăit ce nu s-a văzut și vor urma patru ani de hore tematice, de-o să le sară jobenele, coroanele, chipiurile și basmalele de pe cap.

Cu plecăciune, al dumneavoastră, Mircea Dinescu”

Autorul recomandă: