Cine a fost George Pomuț, românul care a adus Alaska sub steagul american. Care este legătura lui Pomuț cu Groenlanda

George Pomuț, originar din satul Gyula, din Transilvania, a fost una dintre marile figuri ale istoriei româno-americane. Aventurier, revoluționar, om de afaceri, erou de război și diplomat, Pomuț a jucat un rol esențial în cea mai mare tranzacție teritorială din istoria Statelor Unite: achiziționarea Alaskăi de la Rusia în 1867. Povestea sa este strâns legată de ambițiile expansioniste americane spre zona Arctică, inclusiv de prima tentativă de a cumpăra și Groenlanda, datorită viziunii expansioniste a unor lideri americani precum William Seward, pe care Pomuț l-a susținut indirect prin diplomația sa.

De la revoluționar la refugiat în America

Pomuț nu a fost un emigrant obișnuit în căutarea unei vieți liniștite, ci un refugiat politic, vânat de autoritățile austriece după implicarea sa în Revoluția Maghiară din 1848. Născut într-o familie de origine română, acesta a studiat dreptul și a urmat o carieră militară, absolvind școli de elită la Viena și Saint-Étienne.

METEO Val de aer siberian în România: ANM a dat alertă de ger năprasnic, vânt și ninsori viscolite în mai multe regiuni. Bucureștiul, înzăpezit

07:43

UTILE Motivul pentru care casele din Japonia nu au burlane pentru drenarea apei de ploaie. De ce nu se folosesc aici, de fapt

07:35

În 1848, s-a alăturat armatei revoluționare ungare conduse de Lajos Kossuth pentru a lupta împotriva dominației austriece. Promovat la gradul de căpitan pentru bravura sa, Pomuț a supraviețuit înfrângerii revoluției pașoptiste, dar a fost nevoit să fugă pentru a evita execuția sau închisoarea. Refugiat inițial în Italia și apoi Germania, el a traversat Atlanticul și a ajuns la New York în februarie 1850, la vârsta de 32 de ani. S-a stabilit în statul Iowa, unde, alături de alți imigranți maghiari și români, a fondat o colonie agricolă numită „New Buda” (după capitala ungară).

Deși proiectul nu a fost un succes economic deplin, din cauza condițiilor dure și a lipsei de experiență agricolă, Pomuț s-a adaptat rapid, devenind cetățean american în 1855 și un om de afaceri respectat. Vorbea fluent opt limbi, inclusiv română, maghiară, germană, franceză, engleză, rusă și altele, un atu care i-a deschis uși în diplomație și comerț.
Erou în Războiul Civil American și ascensiunea diplomatică.

Odată cu izbucnirea Războiului Civil American în 1861, Pomuț s-a înrolat în Armata Uniunii, unde a servit ca ofițer în Regimentul 15 de Infanterie din Iowa. Educația sa militară europeană l-a făcut un lider eficient în bătălii precum cele din Shiloh, Vicksburg și Atlanta, fiind rănit de două ori și promovat până la gradul de general de brigadă. Președintele Abraham Lincoln l-a recunoscut personal pentru curaj, iar după război, în 1866, președintele Andrew Johnson l-a numit consul al SUA în capitala Rusiei, la Sankt Petersburg, unde a servit timp de 12 ani.

Pomuț, de la refugiat la arhitect al istoriei americane

Poziția de consul în capitala Imperiului rus l-a plasat în centrul negocierilor pentru Alaska, ceea ce l-a transformat din refugiat în arhitect al istoriei americane. Deși inițiativa achiziției Alaskăi i-a aparținut secretarului de stat William Seward, un expansionist vizionar care vedea America ca o putere globală, Pomuț a fost „motorul discret” la fața locului.

Ca diplomat în Rusia, Pomuț a menținut relații „calde” cu oficialii țariști și a facilitat comunicarea într-un context tensionat. Tranzacția de 7,2 milioane de dolari (aproximativ 2 cenți pe acru) a fost semnată oficial de Seward și de baronul rus Eduard de Stoeckl, dar Pomuț a uns roțile prin abilitățile sale lingvistice și înțelegerea culturii ruse. El a convins rușii că vânzarea unui teritoriu „înghețat și greu de apărat” era o afacere pragmatică.

De ce a vândut Rusia Alaska?

După înfrângerea în Războiul Crimeii (1853-1856), Rusia era falimentară, cu datorii uriașe, iar întreținerea coloniei îndepărtate era foarte costisitoare. Principala sursă de venit a Rusiei în zonă era blana de vidră de mare, dar vânătoarea excesivă decimase populațiile. Aurul nu fusese încă descoperit, așa că Alaska părea o „povară stoarsă”. De altfel, blănurile de vidră au fost motorul expansiunii rusești dincolo de apele înghețate, spre Alaska. Mai mult, rușii se temeau de o invazie britanică din Canada vecină, iar vânzarea către Statele Unite introducea un rival al britanicilor în ecuație, un „șah mat” diplomatic.

Mulți americani au numit achiziția Alaskăi „Nebunia lui Seward”, un teritoriu înghețat considerat inutil. Însă, Pomuț a fost unul dintre cei care au înțeles potențialul strategic al acestei regiuni – controlul Pacificului de Nord și resursele nedescoperite. El a rămas în Rusia până la moartea sa, în 1882, unde a servit sub mai mulți președinți și a fost înmormântat cu onoruri la Sankt Petersburg.

De la Alaska la Groenlanda, visul „încercuirii arctice” a Canadei

Povestea lui Pomuț și a Alaskăi nu este izolată și face parte dintr-un plan mai amplu al secretarului de stat William Seward de a extinde influența americană în Arctica, unde dorea „încercuirea” Canadei, pe atunci o colonie britanică, și controlul rutelor comerciale nordice.

Imediat după succesul Alaskăi din 1867, Seward a comandat un raport, cunoscut ca Raportul Walker, publicat în 1868, pentru a evalua Groenlanda și Islanda. Documentul sublinia valoarea strategică a acestor zone: resurse naturale (cărbune, minerale), poziție pentru controlul Atlanticului de Nord și potențial militar împotriva rivalilor europeni. Pomuț, ca susținător al viziunii lui Seward, a contribuit indirect prin diplomația sa în Rusia, care a inspirat aceste ambiții.

Totuși, „Nebunia lui Seward” nu s-a extins la Groenlanda, iar Danemarca a refuzat orice discuție, iar Congresul american, deja sceptic față de Alaska, a blocat ideea. Astăzi, în contextul schimbărilor climatice și al competiției geopolitice cu Rusia și China, care au devenit active în Arctica, ideea inițială a lui William Seward revine în centrul atenției.

Recomandările autorului: