Operațiunile militare americane și israeliene au distrus 80% din apărarea aeriană iraniană. Au fost lovite situri industriale critice din Teheran și Isfahan, ceea ce a dus la pene de curent pe scară largă. Dar Republica Islamică este încă rezistentă și capabilă să contracareze amenințările străine, iar geografia este un punct forte.
Apărarea naturală a Iranului și controlul asupra punctelor de blocare maritimă rămân esențiale pentru strategia sa de supraviețuire, consideră Silvia Boltuc, cofondator și director general al SpecialEurasia.
Controlul asupra Strâmtorii Hormuz rămâne principala pârghie economică a Iranului. Pe măsură ce SUA iau în considerare operațiuni terestre specifice, apar inițiative diplomatice din partea Chinei și Pakistanului.
„Conflictul a intrat într-o fază în care izolarea geografică a Iranului este pusă la încercare de războiul de înaltă tehnologie”, consideră autoarea analizei.
„Munții împiedică o preluare rapidă a controlului asupra teritoriului, dar nu pot împiedica demontarea sistematică a infrastructurii industriale și militare din aer. Dacă eforturile diplomatice actuale eșuează, cel mai probabil scenariu implică o continuare a campaniei aeriene care vizează restul de 20% din apărarea iraniană. Ar fi urmată, eventual, de o incursiune terestră limitată în platou pentru a obține materiale nucleare”, explică Silvia Boltuc.
Donald Trump s-a adresat recent americanilor și a spus că obiectivele Washingtonului sunt aproape îndeplinite.
Totuși, a avertizat asupra unor atacuri „extrem de dure” în următoarele două-trei săptămâni. Ar fi forțată, astfel, o capitulare necondiționată a Iranului.
„Ca răspuns, Teheranul și-a intensificat represaliile. A lansat valuri de rachete asupra Israelului și a continuat să perturbe piețele energetice globale prin menținerea controlului asupra Strâmtorii Hormuz .
Surse din Israel transmit că atacurile aeriene coordonate de Washington și Tel Aviv au degradat semnificativ capacitățile de apărare aeriană ale Iranului”, punctează Silvia Boltuc.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F04%2F8117300-hepta_mediafax_foto-abacapress_hepta-scaled.jpg)
Donald Trump s-a adresat recent americanilor și a spus că obiectivele Washingtonului sunt aproape îndeplinite | Foto – Mediafax
Iranul ocupă o suprafață de 1,65 milioane de kilometri pătrați, la intersecția dintre Asia de Vest și Asia Centrală, dominată de un platou central înalt.
„Acest platou, situat între 900 și 1.500 de metri deasupra nivelului mării, este înconjurat de Munții Zagros la vest și sud și de lanțul muntos Alborz la nord.
În acest timp, Iranul își poate concentra eficient eficient resursele defensive limitate”, mai scrie Silvia Boltuc .
Din punct de vedere istoric, această topografie accidentată a servit drept o barieră care împiedică puterile externe să fragmenteze cu ușurință statul iranian.
„Pe frontul maritim, granița de sud a Iranului oferă acces la Golful Persic și Golful Oman, conectate prin Strâmtoarea Ormuz.
Acest punct de legătură, lat de 33 de kilometri, este un centru energetic global esențial. Prin strâmtoare tranzitează aproximativ 25% din comerțul maritim mondial cu petrol.
Controlul asupra acestui pasaj îngust permite Iranului să exercite o influență semnificativă asupra piețelor energetice globale. Practic, acționează ca un robinet global de petrol în perioade de conflict”, explică autoarea analizei.
Imperative strategice ale Iranului:
Constrângeri strategice ale Iranului:
Geografia servește drept principală apărare a Iranului împotriva forțelor terestre. Însă oferă o protecție din ce în ce mai mică împotriva puterii aeriene moderne.
„Munții Zagros blochează eficient ofensivele terestre rapide. Dar SUA și Israelul au ocolit aceste bariere prin escaladare verticală. Așa au lovit depozitul de muniții din Isfahan și substațiile electrice ale Teheranului.
Această pârghie geografică obligă SUA să ia în considerare operațiuni terestre riscante pentru a-și asigura stocurile de uraniu. Și asta pentru că atacurile aeriene nu pot neutraliza singure instalațiile îngropate adânc în Platoul Iranian”, avertizează autoarea analizei.
RECOMANDAREA AUTORULUI: