Eșecul guvernării Bolojan, care a culminat cu demiterea premierului, este și eșecul celor care i-au construit imaginea de „salvator” al statului, explică dr. Andrei Stoiciu, expert cu un doctorat la Universitatea din Paris în Științe Comportamentale, potrivit inpolitic.ro.
”Nu urmăriți doar căderea lui Bolojan, urmăriți panica celor care l-au fabricat”, afirmă doctorul Stoiciu. ”Pentru că, atunci când un sistem pierde un om, nu plânge omul, plânge investiția narativă făcută în el”, afirmă specialistul.
Potrivit expertului, Ilie Bolojan este produsul unui sistem. A fost construit pentru a oglindi valorilor cetățenilor, însă scopul real al premierului Bolojan a fost să îndeplinească agenda celor care l-au adus la putere.
„Cazul Bolojan nu este doar despre un premier eliminat din poziție. Este despre felul în care sistemul românesc produce, ambalează și vinde publicului figuri de salvare.
Ani de zile, publicului i s-a livrat aceeași construcție: omul gospodar, omul eficient, omul rece, omul care nu vorbește mult, omul care taie, omul care repară, omul care știe administrație”, menționează dr. Andrei Stoiciu.
„Aceasta nu este simplă imagine publică, este arhitectură narativă. Se ia un profil administrativ, se elimină contradicțiile, se amplifică disciplina, se transformă tăierea în curaj, se transformă austeritatea în responsabilitate, se transformă lipsa de viziune în seriozitate. Așa se fabrică salvatorul tehnic”, mai subliniază expertul.
Dr. Andrei Stoiciu aduce în discuție ideea de „stat capturat” și menționează că imaginea lui Bolojan ca „salvator” a fost „instrumentul” prin care s-a dorit controlarea societății.
„Nu liderul, nu omul de stat. Nu arhitectul unei direcții istorice, ci administratorul prezentat ca ”medic” de urgență al statului.
Problema este că România nu are doar o problemă administrativă.
România are o problemă de captură, iar când un stat capturat aduce un administrator și îl numește salvator, nu reformează statul, doar administrează captura mai eficient”, mai adaugă dr. Stoiciu.
Discrepanțele între discurs și fapte au fost însă mult prea flagrante, în cazul lui Bolojan, pentru a menține mirajul de „premier salvator”.
„Aici apare ruptura, pentru că realitatea socială nu poate fi controlată doar prin discurs: polul spune că faci reformă, dar omul simte factura; polul spune că stabilizezi bugetul, dar omul simte prețurile; polul spune că tai privilegiile, dar omul vede că sacrificiul cade tot pe cei fără protecție.
Când costul real contrazice legenda oficială, sistemul intră în panică și atunci începe etapa a doua: propaganda de recuperare”, mai adaugă specialistul.
Demiterea lui Ilie Bolojan a generat o discurs în care „premierul austerității” a fost victimizat de către cei care l-au adus la putere, o strategie tipică în cazul unei crize politice.
„După cădere, nu se discută rece despre rezultate, nu se discută despre cine a fost protejat, nu se discută despre cine a plătit, nu se discută despre ce a fost reformă și ce a fost doar contabilitate agresivă.
Se discută despre caracter: a încercat, a avut curaj, nu l-au lăsat, nu l-am meritat, a fost singur împotriva tuturor… Aceasta este o tehnică foarte veche. Cînd nu poți apăra efectul, moralizezi intenția.
Dacă omul a suferit, trebuie să fi fost bun. Dacă a fost atacat, trebuie să fi fost periculos pentru sistem. Dacă a căzut, înseamnă că voia să facă bine. Nu neapărat”, mai comentează sociologul.
Ascensiunea și prăbușirea lui Bolojan este eșecul sistemului care l-a adus în fruntea Guvernului. Demiterea din funcție a premierului reprezintă un semnal de alarmă pentru cei care l-au susținut din umbră: sistemul nu mai funcționează, subliniază Stoiciu.
„Uneori, omul cade nu pentru că era reformator, ci pentru că formula în care fusese introdus nu mai funcționa.
Bolojan a fost construit ca soluție pentru un sistem care voia ordine fără transformare reală, voia disciplină fără restructurare profundă, voia austeritate fără deparazitare, voia control fără legitimitate.
Și când formula a cedat, mașinăria a încercat să salveze mitul. De ce? Pentru că, dacă mitul cade, nu cade doar un premier, cade metoda”, mai explică Andrei Stoiciu.
Sociologul atrage atenția că soluția împotriva corupției nu este un „salvator”, ci o transformare autentică și în profunzime a structurilor statului, astfel încât instituțiile să lucreze, în mod real, pentru binele cetățenilor. În caz contrar, „orice salvator devine o interfață a unei arhitecturi viciate”, mai notează Stoiciu.
„Metoda prin care România primește periodic un nou salvator, un nou gospodar, un nou tehnocrat, un nou om serios, un nou personaj care promite să repare ceea ce sistemul însuși continuă să strice.
Adevărul este simplu. Un sistem bolnav nu se vindecă printr-un avatar sănătos la suprafață.
Dacă arhitectura este viciată, orice salvator devine interfață. Orice reformator devine instrument. Orice om eficient devine administratorul unei capturi mai mari decît el”, argumentează Andrei Stoiciu.
Sociologul adaugă că în spatele oricărei personalități de pe scena politică, ce-și asumă rolul de „salvator”, există o adevărată mașinărie, care îl promovează și care i-a construit legenda.
„De aceea, lecția nu este ”Bolojan bun” sau ”Bolojan rău”. Lecția este aceasta: cînd vi se prezintă un om ca soluție miraculoasă, întrebați imediat cine l-a selectat, cine îl amplifică, cine îi protejează legenda, cine plătește costul reformei lui și cine rămîne neatins.
Acolo este adevărata influență. Nu analizați omul ca personalitate. Analizați-l ca interfață de sistem” conchide specialistul.
FOTO: Mediafax/ VIDEO: TikTok: @decode_people_profiler
Recomandarea autorului: