„Războiul dronelor” nu mai este doar o sintagmă lipsităde acoperire. Provocarea este din ce în ce mai mare, amenințarea este persistentă. În consecință, armatele lumii caută modalități mai mult sau mai puțin convenționale pentru a contracara dronele. Armata SUA a testat patru tipuri specializate de muniție de calibrul 12 pentru puști cu alice împotriva dronelor aflate în acțiune. Testele au avut loc la baza Fort Benning din Georgia.
Maneuver Battle Lab a colaborat cu Maneuver Future Capability Directorate – MFCD – Lethality Team din cadrul Direcției pentru Capabilități Viitoare de Manevră și cu biroul de program pentru muniție de calibru mic al armatei.
Instructorii de tragere din Compania Charlie – Batalionul 1, Regimentul 29 Infanterie – au fost principalii trăgători și evaluatori.
Comunicatul armatei nu a publicat ratele de lovire sau distanțele eficiente pentru fiecare tip de muniție în parte.
Într-un test separat desfășurat pe 18–19 august, militarii au folosit carabine M4 pentru a compara muniția standard M855A1 cu un cartuș experimental anti-dronă de 5,56 mm.
Conform Army Recognition, armata SUA nu a raportat rezultate comparative nici în urma acelui exercițiu.
Testele cu pușca cu alice și cele cu carabina abordează opțiuni diferite de echipare pentru o grupă de infanterie.
Cartușul experimental de 5,56 mm a fost tras din carabina M4 pe care militarii o folosesc deja. Compatibilitatea este cel mai clar avantaj potențial al acestuia.
Totuși, utilitatea lui depinde de capacitatea de a oferi o îmbunătățire reală față de muniția standard împotriva unei drone în mișcare.
Datele publice nu oferă deocamdată o bază pentru a clasifica cele două abordări, notează Alain Servaes, autorul analizei.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F11%2Fprofimedia-1151606629.jpg)
Indiferent de tipul lor, dronele au devenit o constantă pe câmpul de luptă modern / Foto – Profimedia Images
Interceptorii dedicați anti-dronă asigură un alt nivel de apărare. Sistemul mobil al Armatei SUA împotriva aeronavelor fără pilot mici și lente (M-LIDS) combină un radar și un interceptor Coyote Block 2 cu un vehicul separat de război electronic.
Acest echipament oferă capabilități de detecție și urmărire mărite. Este cu mult peste ceea ce are la îndemână un soldat cu o pușcă sau o carabină. Dar există și reversul medaliei – necesită vehicule, senzori și lansatoare dedicate.
Războiul electronic oferă o opțiune de a bruia dronele vulnerabile fără a trage vreun proiectil.
Evaluarea de la Fort Benning s-a concentrat însă pe o întrebare mult mai restrânsă: ce poate face un soldat atunci când o dronă este deja foarte aproape?
Cel mai puternic argument în favoarea puștii cu alice este rolul său de soluție de ultimă instanță pentru un soldat aflat față în față cu un atac iminent al unei drone kamikaze FPV.
Pușca îi oferă militarului o modalitate imediată de a riposta cu o armă care nu depinde de un lansator dedicat sau de o rețea de control al focului.
În consecință, un test poate înregistra o lovitură reușită, însă fără a demonstra că același rezultat ar fi prevenit rănirea militarului.
Autorul analizei evaluează eficiența puștii cu alice prin frecvența cu care reușește să prevină rănirile în teste repetate care iau în calcul elementul surpriză. Trebuie luate în considerare și celelalte sarcini din luptă și diferențele de experiență dintre trăgători.
La Fort Benning au tras instructori de tir. Armata va avea nevoie de date de la un grup mai larg de soldați pentru a vedea cât de aplicabile sunt rezultatele la nivel general.
Maneuver Battle Lab (MBL) intenționează să prezinte concluziile oficialilor responsabili cu capabilitățile și muniția Armatei SUA până la sfârșitul anului 2026.
Până la momentul anunțului din 20 noiembrie 2026, armata nu selectase și nu introdusese în dotare niciun tip nou de muniție în urma acestor teste.
Sursa foto colaj main – Profimedia Images