Cu ce rămânem după vorbele lui Trump despre “grozavul popor român”, rostite la întâlnirea cu Viktor Orban. Paradoxul relației României cu președintele Americii

Răspunsurile oferite de președintele Donald Trump, în compania premierului Viktor Orbán, la întrebările privind redimensionarea trupelor americane din România, au oferit un nou prilej celor însărcinați cu justificarea politicii externe românești de după 18 mai de a invoca „relația excelentă” cu Washingtonul. Totuși, dincolo de tonul cordial, aceste declarații trebuie puse în lumina faptelor.

Vezi galeria foto
23 poze

Calmarea criticilor

Retorica lui Donald Trump, ca întotdeauna, reflectă logica momentului. Când afirmă că „trupele vor rămâne în România, doar rotația acestora se modifică”, președintele american urmărește mai curând să calmeze criticile venite din propria tabără – câțiva congresmeni republicani traditionali alăturaţi unor colegi democrați nemulțumiți de decizia de a ajusta prezența pe flancul estic. În spatele formulei diplomatice se ascunde însă o schimbare semnificativă de accent strategic.

REACȚIEDominic Fritz avertizează că românii din Germania sunt vizați și de extrema stângă: „Retorica aceasta agresivă e la fel peste tot”

20:50

RĂZBOIPetrolul rusesc, sub asediu pe fondul discuțiilor de pace începute la Abu Dhabi. Atacurile ucrainene au redus capacitatea de rafinare a Rusiei cu până la 30%

20:30

Realitatea este mai complexă

Relația dintre Washington și București rămâne, formal, foarte bună. Dar realitatea este mai complexă. Președintele Nicușor Dan are nevoie de luni de zile – șapte, zece, poate un an – pentru a fi primit la Casa Albă. În tot acest timp, România rămâne în afara dialogului la cel mai înalt nivel cu Washingtonul, într-un moment în care în Statele Unite se redesenează marile linii ale politicii de securitate pentru Europa de Est. Căci suspendarea rotației trupelor americane nu poate fi înțeleasă în afara contextului mai larg. Războiul din Ucraina se intensifică, presiunea militară rusă crește, iar orice semnal de diminuare – chiar simbolică – a prezenței americane în regiunea Mării Negre transmite un mesaj neliniștitor. Chiar dacă intenția administrației Trump este una aparent bugetară, inspirată de logica „America First”, efectul politic depășește rațiunea financiară. În geopolitică percepția contează adesea mai mult decât decizia în sine.

Nu întâmplător, în același timp se discută despre extinderea bazelor americane din Grecia și despre posibilitatea unei noi infrastructuri militare americane în nord-estul Siriei. Semnalul este clar: axa de proiecție a puterii americane se deplasează spre Mediterana orientală, unde interesele energetice și militare converg. România, lăudată protocolar – „un popor grozav”, „o relație foarte bună” – trebuie să citească dincolo de complimente. Prietenia nu este o categorie geopolitică. Atunci când prioritățile strategice se schimbă, „relațiile excelente” pot deveni simple formule de curtoazie.

Da, poate că nu asistăm la o retragere americană, dar în mod sigur la o reordonare a intereselor americane pe flancul de est al NATO. Marea Neagră, cândva avanpost în fața Rusiei, riscă să devină o zonă-tampon, gestionată prin prezențe limitate și parteneri locali. În schimb, Grecia, Cipru și Siria devin noduri de interes strategic pentru Washington. România se află, astfel, în pericolul de a fi mutată de la centrul unei strategii la marginea ei.

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

• Donald Trump vorbește de România la întâlnirea cu Viktor Orban: „Îmi plac românii. Relația cu România este foarte bună”
• Donald Trump îi face un cadou uriaș lui Viktor Orban și îl scutește de sancțiunile impuse Rusiei
• Viktor Orban la Casa Albă. Trump îl laudă pe premierul maghiar: „Este un lider extraordinar!” Orban, la a doua vizită, România încă așteaptă