EXCLUSIV. În căutarea libertății pierdute. Anastasiia Bodrug, ucraineană din Odesa: „Nu m-am gândit niciodată că mă voi trezi în zgomotele războiului. Oamenii noștri mor acolo, fie că sunt militari sau civili / Viața va învinge moartea, iar lumina va cuceri întunericul” (FOTO)

Este imposibil de explicat și de înțeles, iar cuvintele sunt prea mici, pentru a descrie ce este în sufletul unui om nevoit să fugă din calea războiului. Imposibil de descris neputința sufletului și a minții atunci când munca de-o viață se face praf, la propriu, sub ochii tăi,  după un atac cu rachete al rușilor. Cândva, până mai ieri, ne gândeam la asta ca la un scenariu de film. De 50 de zile, în Ucraina este trista realitate. Fără butaforie și fără regie.

Înainte să se abată nenorocirea pe capul lor, Anastasiia Bodrug era angajată ca IT manager, într-o companie din Odesa. Perspectiva și știrile  despre un posibil atac al Rusiei asupra Ucrainei au speriat-o, dar a sperat, până în ultima clipă, că lucrurile se vor îndrepta pe cale diplomatică. Pe 24 februarie, la ora 5.00 dimineața, atunci când s-a trezit în zgomotele nemiloase ale războiului, a știut că nu mai este loc de întors. Începuse deja goana oamenilor spre căutarea libertății pierdute.

SĂNĂTATE Neurologii vorbesc despre cel mai bun obicei pentru menținerea unei memorii bune după vârsta de 55 de ani. Ce ar trebui să faci zilnic

22:08

FLASH NEWS Victor Pinchuk, miliardarul ucrainean care are afaceri și în România, a organizat o petrecere exorbitantă de ziua sa. Câte milioane de euro a costat

21:40

Momentan locuiește cu familia la Chișinău, însă plănuiește ca spre sfârșitul lunii mai să se mute la București. Ar dori să-și găsească un loc de muncă- domeniul IT oferă o mare libertate să poți lucra de oriunde –  într-o companie din Ucraina. Nu de alta, dar gândul ei este să ajute, cât de puțin,  economia distrusă a țării sale.

Am descoperit-o pe Anastasiia, virtual, printre cursanții care participă la cursurile de limba română, oferite pentru refugiații ucraineni de Corina Popa, fondatoarea Școlii de gramatică din România,  și echipa ei de profesori cu inimă mare. Anastasiia crede că a învăța, cât de cât limba țării respective, este un semn de respect față de țara respectivă și față de oamenii ei.

O poveste despre speranțe printre drame. Despre puterea de a o lua de la capăt, oricând, uriunde, dar mereu cu gândul la țara ta și la oamenii care au rămas acolo. Un interviu despre oameni și locuri, despre victorii și speranțe, oricât de greu și de nemilos este drumul spre libertate.

Drame printre speranțe, libertate printre morți și ruine

Reporter: Ai crezut inițial că se poate întâmpla asta, că Rusia va invada Ucraiana?

Anastasiia Bodrug: Rusia a invadat estul Ucrainei și a anexat Crimeea în 2014. Ceea ce se întâmplă acum este o invazie la scară largă. Mulți tipi din compania în care lucram ca manager IT erau migranți din Donbass și Crimeea, care au fugit de război în siguranța Odesei de atunci. Prin urmare, da, am admis o asemenea posibilitate, dar până la urmă am sperat și am crezut că, conducerea noastră, cu ajutorul garanților internaționali de securitate, va putea rezolva problema și va opri agresiunea militară a Rusiei. Nu m-am gândit niciodată că mă voi trezi în zgomotele războiului, așa cum am făcut la 5 dimineața pe 24 februarie 2022.

Unde te afli momentan și ce te-ai gândit să faci? Ți-ai făcut vreun plan, măcar așa la nivel teoretic, pentru ce va urma?

Momentan suntem în Chișinău cu familia și părinții mei, ni s-a pus la dispoziție un apartament gratuit. Nu am aplicat pentru protecție temporară și suntem aici ca turiști, în regim fără viză. Plănuim să căutăm locuințe în București și să ne mutăm la sfârșitul lunii mai. Am fost de multe ori în România: la Iași, la Sinaia, la Brașov, la București, la Cluj-Napoca, ne place aici. Înainte de război, eu și soțul meu ne-am propus să locuim timp de 3 luni – atâta timp cât ne permite regimul fără vize – în București, lucrând de la distanță. Soțul nu este cetățean al Ucrainei, a locuit în Odesa cu un permis de ședere temporară.

Anastasiia caută un loc de muncă la o companie din Ucraina

Cum te descurci acum? Ai vrea să te angajezi sau cum vezi lucrurile, atât cât se pot vedea în situația dată?

Eu și familia mea suntem în siguranță, avem un acoperiș deasupra capetelor noastre – acum e mult. Mi s-a dat un laptop pe care să îl folosesc pentru o perioadă, deoarece trebuia să lucrez de la distanță pentru o companie ucraineană. 1 martie trebuia să fie prima mea zi de lucru într-un loc nou. Din păcate, acest lucru nu s-a întâmplat încă, deși directorul a spus că, din cauza războiului va fi amânat cu 4-7 zile și mai este de lucru pentru mine.

Momentan caut un loc de muncă. În primul rând, caut un loc de muncî în Ucraina, vreau să lucrez într-o companie ucraineană, asta acum este important pentru susținerea economiei țării. Cred că pentru a lucra într-o companie românească trebuie să-mi îmbunătățesc cunoștințele de engleză și română.

Anastasiia participă la cursurile de limba română oferite de Școala de Gramatică

Știu că participi la cursurile de limba română organizate de Corina Popa și de Școala de Gramatică pentru oamenii din Ucraina. Cum merge treaba?

Da, aceștia sunt oameni cu inimă mare și le sunt extrem de recunoscătoare pentru această oportunitate. Au organizat toate procesele, au găsit un vorbitor nativ de ucraineană pentru a facilita învățarea, deși profesorul meu Alexander încearcă să ne explice chiar și în limbajul semnelor. Îi mulțumesc pentru asta. Știu că mă descurc cu englezii care locuiesc în București, dar cred că este respect pentru țară și oameni. Eu vorbesc despre invatarea limbii române.

Îmi place, deși româna nu seamănă deloc cu limbile ucraineană sau rusă pe care eu le vorbesc. Din păcate, a trebuit să pierd ultima lecție, am fost la Odesa să iau haine de vară pentru familia mea. În acea zi, am primit 4 alerte de raid aerian într-o zi și nu am putut pleca pentru a fi la timp pentru cursurile de sâmbătă. Anterior, zburau doar drone, dar acum atacurile cu rachete asupra orașului sunt deja în desfășurare.

Principalul lucru este să aveți timp să alergați la adăpost, iar oamenii stau deja acolo, nu este atât de înfricoșător împreună și puteți vorbi. Dar nimic, deja m-am întors la Chișinău și cred că într-o săptămână voi recupera tot ce am pierdut la ore.

Președintele Zelenski se gândește la oameni

Suntem în ziua 48 de război. Ținând cont de ceea ce se întâmplă, mai ai speranța rezolvării acestui conflict pe cale diplomatică?

Este posibil. Înțelegeți, acesta este un război pe teritoriul țării noastre, iar oamenii noștri mor acolo, fie că sunt militari sau civili. Rușii ne distrug infrastructura, casele și școlile, ne fură bunurile, aparatele de uz casnic, cosmeticele… Cred în Forțele Armate ale Ucrainei, dar cu cât este mai multă presiune asupra Rusiei cu sancțiuni din jur,  cu atât mai puțin orașe precum Bucha, Mariupol, Borodianka, Irpen, Volnovakha, Gostomel, Kramatorsk…etc.

Lumea poate ajuta la oprirea creșterii acestei liste! Zelensky a apelat în mod repetat la putin – vă rog să nu scrieți acest nume cu majusculă, nu-l respect să fie scris cu majusculă – despre necesitatea negocierilor. Și chiar și după tot ce a fost, este gata să se așeze la masa negocierilor, pentru că președintele nostru se gândește în primul rând la oameni.

Cred într-un tribunal internațional și îmi doresc ca războiul să se încheie cât mai curând posibil. Și aș vrea să-l citez pe președintele Volodymyr Zelensky: Viața va învinge moartea, iar lumina va cuceri întunericul.