Francesca Colizzi are 44 de ani și este o fostă sportivă de performanță, absolventă de Studii și Relații Internaționale la Torino. Deși un nume în peninsulă, italianca spune că de mai bine de un an nu reușește să obțină un loc de muncă stabil.
Mamă singură și cu un credit ipotecar pe care trebuie să-l achite, femeia arată că a ajuns să accepte munci ocazionale, precum curățenia în case, pentru aproximativ 50 de euro pe săptămână.
Cazul ei a fost preluat de publicația Corriere della Sera, iar articolul scoate la lumină dificultățile tot mai mari ale persoanelor care, deși au educație și experiență, nu reușesc să-și găsească de muncă.
Născută și crescută în Torino, Francesca a dedicat ani din viață sportului. A jucat volei la profesioniști, atât în orașul natal, cât și în alte părți din Italia, cu un program cât se poate de strict: două antrenamente pe zi și meciuri în weekend. Pe vremea când era în activitate câștiga aproape un salariu mediu, adică undeva între 1.500 și 2.000 de euro pe lună, pe durata sezonului competițional (cam opt luni pe an).
Însă, din cauză că nu avea un contract de muncă și niciun fel de contribuții plătite la stat, a ajuns astăzi să sufere.
„Cât timp joci, poți trăi din asta. Astăzi, câștigurile sunt mai mici decât odinioară, dar comparabile cu un salariu mediu: între 1.500 și 2.000 de euro, ceea ce îți permite să mergi înainte destul de bine. Campionatul durează opt luni și trăiești din deconturi. Nu ai fluturaș de salariu, nu ești plătită ca un angajat obișnuit, nu există contribuții la stat”, se plânge Francesca.
Potrivit spuselor sale, doar câteva sporturi, cum sunt fotbalul sau tenisul, oferă câștiguri cu adevărat mari.
Conștientă că sportul nu poate fi o soluție de viitor, Francesca s-a înscris la universitate și a absolvit Relații Internaționale la 28 de ani, în 2009. Imediat după, a căutat să se lucreze în domeniu participând la câteva stagii și selecții: trei luni la Geneva, patru la Bruxelles, dar nicăieri nu a fost plătită.
Costul vieții în aceste orașe a făcut imposibilă continuarea.
În cele din urmă, studiile au rămas în plan secund, iar după retragerea din sport, la 32 de ani, a mai lucrat în diverse domenii administrative.
Azi, Francesca se descrie drept o persoană flexibilă, capabilă să gestioneze sarcini variate într-un birou. Situația ei s-a schimbat radical în ultimul an. Fără loc de muncă, cu două fiice în îngrijire, de 6 și 8 ani, plus rate de plătit, spune că trăiește din indemnizația de șomaj, care se apropie de final. Trimite constant CV-uri și merge la interviuri, dar nimeni nu îi propune un loc de muncă în Italia. „Parcă totul se oprește în ultimul moment”, plânge femeia.
Și-ar fi dorit să urmeze un master, dar este prea scump și nu își permite.
Între timp, acceptă orice muncă disponibilă. „Fac curățenie pentru 50 de euro pe săptămână. Dar cu suma asta nu poți construi nimic în viață”, arată Francesca.
Și, totuși, în Italia încă mai există sectoare din economie care se confruntă cu deficit de personal. Posturile tehnice sunt printre cele mai bine plătite pentru cei cu studii medii: specialiștii IT ajung la salarii anuale de 30.000-35.000 de euro, scrie Corriere della Sera.
La mare căutare mai sunt și mecanicii și tehnicienii auto, în regiuni precum Lombardia, Piemont sau Emilia-Romagna. Aici, veniturile pot depăși 30.000 de euro pe an. Cerere ridicată există și în vânzări și turism, mai ales în zonele urbane mari, iar salariile pornesc de la aproximativ 25.000 de euro pe an.
Realitatea anului 2026 ne arată că educația și experiența nu mai garantează automat un loc sigur pe piața muncii.
RECOMANDAREA AUTORULUI:
Zodia care va fi concediată în 2026. Ce stabilitate ai la job, în funcție de zodia ta. Tabel complet
Bogat sau sărac: Cum ești în 2026, în funcție de salariu și de orașul din România în care locuiești