Potrivit serviciilor de informații ucrainene, apărarea antiaeriană a Ucrainei se confruntă cu o nouă provocare venită din partea Rusiei. A fost aruncată în luptă o nouă generație de vehicule aeriene kamikaze fără pilot, low-cost, cunoscute sub numele de drone Gerbera. Aceste drone, trimise în valuri succesive – chiar dacă nu au efecte devastatoare -, duc la epuizarea, pe termen lung, a resurselor critice, extrem de costisitoare, de apărare aeriană.
În ultimele luni, dronele Gerbera au devenit o adevărată piatră de temelie a doctrinei de atac aerian a Rusiei și schimbă radical echilibrul războiului de uzură din spațiul aerian, noteză Army Recognition.
Drona Gerbera măsoară aproximativ 2,4 până la 3 metri lungime, cu o anvergură a aripilor între 3,2 și 3,5 metri. Greutatea tipică a corpului aeronavei, fără sarcină utilă, este estimată la 25 până la 35 de kilograme.
Odată lansate, dronele Gerbera funcționează autonom, fără nicio legătură de control în timp real, iar multe nu au nicio capacitate de telemetrie, ceea ce îngreunează bruiajul.
În ceea ce privește raza de acțiune, evaluările oficialilor ucraineni și jurnalele de zbor capturate sugerează o anvelopă operațională de 300 până la 600 de kilometri, în funcție de configurația sarcinii utile și de condițiile atmosferice.
Alte unități recuperate au inclus focoase mici de fragmentare, mini-încărcături termobarice sau sarcini utile improvizate cu bile de oțel, concepute pentru a provoca efecte antipersonal asupra pozițiilor expuse.
O singură dronă Gerbera nu poate distruge ținte întărite sau infrastructura urbană dar, într-un atac coordonat, operatorii ucraineni din apărarea antiaeriană au raportat că un roi de drone Gerbera a avut misiunea de a „satura” radarul și a permis ca, ulterior, drone Shahed-136 să ajungă la o substație critică din apropierea orașului Kryvyi Rih.
Eficiența dronei Gerbera se datorează, în primul rând, prețului său extrem de mic. Estimările serviciilor secrete ucrainene plasează costul mediu al unei drone Gerbera între 500 și 2.000 de dolari americani.
Comparativ cu zecile de mii de dolari necesare pentru a lansa chiar și o rachetă sol-aer cu rază scurtă de acțiune, cum ar fi un interceptor IRIS-T sau NASAMS, dronele Gerbera creează o discrepanță economică evidentă.
Deși daunele majore au fost evitate, costul financiar al operațiunii de apărare a depășit probabil câteva milioane de dolari, mai notează Army Recognition.
Comandanții ruși, pe deplin conștienți de această asimetrie, folosesc acum dronele Gerbera nu doar pentru efecte directe, ci și pentru a epuiza stocurile de rachete de mare valoare ale Ucrainei și a afecta rețelele radar.
Tehnicienii ucraineni au extras imagini video din memoria de stocare a unei drone doborâte, dezvăluind imagini din interiorul unui atelier din Shenzhen, China. Drona era echipată cu o cameră „A40 Pro” de calitate superioară, iar plăcile de circuit din interior includeau microcontrolere și module GPS urmărite până la furnizori din… Statele Unite și Europa.
Acest lucru alimentează îngrijorările că actorii din industria rusă de apărare continuă să exploateze lanțurile de aprovizionare globale pentru a ocoli sancțiunile, utilizând distribuitori terți și piețe online slab reglementate.
O preocupare deosebită pentru NATO este extinderea strategică a programului Gerbera. Pe 10 septembrie 2025, mai multe drone identificate ca variante Gerbera au traversat spațiul aerian polonez în timpul unui val mai mare care viza Lviv și vestul Ucrainei. Forțele poloneze de apărare aeriană au răspuns prompt și au interceptat dronele în apropierea zonei de frontieră.
Deși nu s-au produs pagube majore, incursiunea a determinat consultări de urgență în cadrul NATO, în temeiul prevederilor Articolului 4. Analiștii militari cred că dronele fie s-ar fi putut abate de la curs din cauza unei navigații defectuoase, fie au fost folosite intenționat pentru a testa pregătirea de răspuns a NATO.
În ambele cazuri, evenimentul a marcat un precedent periculos, respectiv utilizarea unor drone semi-autonome, low-cost, care pot traversa cu ușurință granițele internaționale și pot testa coeziunea NATO fără a necesita neapărat o decizie politică la nivel înalt luată la Moscova.
Statele membre NATO care se învecinează cu Ucraina își reevaluează acum întreaga arhitectură de apărare aeriană. Spre deosebire de amenințările tradiționale, cum ar fi aeronavele sau rachetele balistice, dronele Gerbera prezintă o amenințare cu costuri reduse și volum mare, pe care sistemele actuale de apărare bazate pe rachete sunt slab optimizate pentru a o gestiona.
În Polonia, România și Lituania sunt în desfășurare discuții despre integrarea armelor cu energie dirijată, a tunurilor automate ghidate de radar, a dronelor interceptoare care se deplasează în aer liber și a nodurilor de comandă și control bazate pe inteligență artificială, care pot gestiona atacurile în masă cu drone în mod autonom și economic.
Lecția mai amplă este clară: se conturează o nouă generație de război aerian, una care valorizează redundanța, accesibilitatea și tacticile de tip „roi” în detrimentul tehnologiei avansate sau a capacității de atac de precizie.
Dezvoltatorii și tehnicienii militari ucraineni au accelerat desfășurarea de interceptoare autohtone de tip dronă-pe-dronă. Aceste platforme rapide și agile sunt special concepute pentru a urmări și neutraliza drone precum Gerbera, fie folosind lovituri cinetice, fie bruiaje la bord.
În ciuda acestor progrese, comandanții ucraineni avertizează că Gerbera rămâne un instrument eficient de perturbare psihologică și tactică.
Puterea acestei drone nu constă în distrugere, ci în a-i obliga pe apărătorii Ucrainei să ia decizii costisitoare, în fracțiuni de secundă, sub presiune, epuizând rezervele finite de rachete și solicitând rezistența operatorilor. Gerbera nu este un glonț miraculos, ci un bisturiu folosit pentru a tăia în mod repetat arhitectura defensivă a Ucrainei cu fiecare val.
Dezvoltarea și desfășurarea de către Rusia a dronei Gerbera semnalează o schimbare strategică în războiul cu drone. Nemaifiind limitate la platforme de înaltă tehnologie și costuri ridicate, sistemele moderne fără pilot pot fi acum industrializate, comercializate și utilizate ca o armă economică contondentă.
Doctrina din spatele dronei Gerbera este urmărită îndeaproape de Iran, Coreea de Nord și alte state care caută opțiuni asimetrice împotriva unor armate mai capabile.
Pentru NATO, aceasta ridică întrebări urgente cu privire la rezistență, eficiență a costurilor și viabilitatea pe termen lung a mijloacelor de apărare aeriană existente.
Foto drona Gerbera colaj main – Profimedia Images
RECOMANDAREA AUTORULUI: