Povestea tinerei de 24 de ani care a renunțat la tot și a devenit bonă în Elveția. Câți bani câștigă și economisește

Noemi Lopez, o catalană cu aspirații artistice a plecat din însorita și exuberanta Spanie pentru a se angaja bonă în sobra Elveția. Șocul cultural a fost major, dar ea susține că a făcut toți banii. Are și timp și bani să-și îndeplinească toate pasiunile și acumulează și economii consistente.

„Lucram foarte multe ore și eram plătită foarte puțin”, a declarat pentru El Espanol Noemí López, de 24 de ani, o tânără catalană care la începutul anului a decis să plece din orășelul ei pitoresc de lângă Barcelona ca să se mute în Elveția, preia Antena3CNN.

Independentă în Elveția

Tânăra a spus că principalul motiv pentru care a plecat din țara ei a fost că nu reușea să facă economii suficiente pentru a pleca din casa părinților ca să se mute singură. Apoi s-a gândit că dacă ar schimba țara ar fi și mai interesant.

VIDEO Novak Djokovic, surprins la plimbare noaptea în Belgrad, fără gardă de corp. Ce făcea campionul mondial la tenis când a fost filmat

23:51

TRAGEDIE Caz uluitor. Medicii au pus moartea unei fetițe pe seama iPadului

22:50

„Scopul meu era să trăiesc o experiență în afara Spaniei. Voiam să experimentez cum e să trăiești în străinătate, să economisesc bani, să învăț limba, să devin independentă”.

Noemí este pasionată de artă. După ce a luat bacalaureatul a urmat diverse cursuri creative – fotografie, design, rețele sociale. Apoi a urmat o școală de asistenți medicali și a lucrat 4 ani la Psihiatrie. Apoi a studiat Comunicare la Universitatea din Catalonia.

În prezent locuiește în cantonul Lucerna și lucrează ca bonă. „Lucrez ca bonă încă din a doua săptămână de când am ajuns în Elveția, dar am schimbat câteva familii”.

Tânăra este plătită cu 30 de franci elvețieni pe oră, echivalentul a 32,66 euro, și lucrează 33 de ore pe săptămână: „Lunar încasez puțin peste 4.000 de franci (aproximativ 4.350 de euro)”.

Plătește chirie, asigurare medicală obligatorie, transport public, mâncarea, plus ieșiri în timpul liber, dar chiar și cu atâtea cheltuieli pe care le suportă singură face economii consistente. „Cel mai puțin pe lună economisesc 1.800 de franci, adică aproape 2.000 de euro”, a mărturisit ea.

„Practic nici nu ai ce să faci”

În timpul săptămânii, viața ei de zi cu zi se rezumă la muncă. Spune că din cauza frigului din Elveția și a faptului că se întunecă foarte repede, toate localurile de divertisment se închid de la ora 18:00. „Practic nici nu ai ce să faci. Iarna totul e închis după-amiaza și aproape că nu e nimeni pe stradă”, spune ea.

Dar profită de weekend-uri ca să se întâlnească cu noii ei prieteni din Elveția. „În zilele în care iese soarele, oamenii merg la munte sau se plimbă prin oraș”, povestește ea.

Cucerită de Elveția

Chiar dacă țara ei natală este una deosebit de frumoasă, Noemi se declară cucerită de Elveția.Spania și Elveția „sunt două țări complet diferite, cu culturi foarte distincte”. „În timp ce în Spania există o mare cultură socială a distracției, personalitatea elvețiană este mai rece și mai închisă, mai puțin sociabilă”, spune ea.

„În Spania găsești întotdeauna pe cineva pe o terasă la o cafea sau la o bere. Oamenii sunt mai veseli și nu îi deranjează atât de mult să cheltuiască bani pe distracție”, spune ea.

După ce a ajuns în Elveția, tânăra a ajuns la concluzia că spaniolii își administrează prost banii și nu economisesc. „În Elveția sunt mult mai disciplinați din punct de vedere economic”, crede ea. În același timp, subliniază că aici „absolut totul este foarte scump, practic și să respiri costă bani”.

Totuși, deși în primele luni adaptarea a fost complicată, acum a ajuns să înțeleagă că „este mult mai ieftin să trăiești în Elveția decât în Spania” pentru că salariile și prețurile sunt mai echilibrate, calitatea vieții este mai ridicată și ritmul este mai lent.

Noemi recunoaște că visul ei n-a fost să devină bonă, dar intenționează să mai rămână în Elveția o perioadă.

Recomandarea autorului: Cât costă viața în Elveția în 2025. Coșul de CUMPĂRĂTURI de bază în „țara băncilor”, mai mic decât în România