Apa îmbuteliată a ajuns un produs cu marjă de lux, deși la bază este o resursă naturală accesibilă și ușor de exploatat, în multe zone. Totuși, drumul său până la raft schimbă complet datele problemei. Conform analizelor economice, adaosul comercial poate varia între 1.000% și 10.000%, în funcție de brand și de strategia de poziționare, ceea ce înseamnă că procesul propriu-zis, respectiv captarea, filtrarea și îmbutelierea, costă mult mai puțin în comparație cu prețul plătit de client.
Deci, nu conținutul în sine face diferența majoră de preț, ci tot ce îl înconjoară, notează B1 TV. Sticla, distribuția, campaniile de promovare și imaginea atent construită cântăresc mai mult decât apa în sine.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2016%2F03%2F15130052%2F2-apaplata.jpg)
FOTO – Caracter ilustrativ
În restaurante și aeroporturi, prețurile cresc și mai mult, fără ca produsul să fie diferit. Iar această industrie a dus strategia și mai departe, lansând branduri de apă promovate ca provenind din surse rare sau spectaculoase, dar – în realitate – nu apa este cea care se vinde, ci experiența și statutul asociat acesteia, precizează sursa citată.
În zona produselor premium, Voss, celebră pentru designul său minimalist, se vinde adesea cu câteva zeci de lei pentru 0,75 litri. Svalbarði propune apă obținută din iceberguri topite, iar o singură sticlă poate depăși 100 de euro.
La extremă se află Acqua di Cristallo Tributo a Modigliani, considerată una dintre cele mai scumpe ape din lume, iar o sticlă decorată cu aur poate ajunge să coste mii de euro.
De fapt, ceea ce cumpără clientul este ambalajul sofisticat, ideea de raritate și imaginea exclusivistă. Deși pare banală, diferența dintre costul de producție și prețul final o plasează în topul produselor cu cele mai mari adaosuri comerciale la nivel global.
Apa rămâne un element vital, indispensabil existenței umane, și tocmai această nevoie permanentă o transformă într-un produs extrem de profitabil.