Republica Moldova face reforma pe care o evită politicienii români. Cele 32 de consilii raionale din țara vecină urmează să fie lichidate în cadrul reformei administraţiei publice locale, iar din 2027, după următorul scrutin local, nivelul II al administraţiei va fi reprezentat de trei consilii regionale, cu sediile la Bălţi, Chişinău şi Cahul. Asta în timp ce la noi, majoritatea comunelor au sub 3.000 de locuitori, cea mai mică având aproximativ 90 de oameni, iar reforma administrativ-teritorială este în promisiunile tuturor politicienilor de 35 de ani, însă nu se întâmplă niciodată. România are aceeași împărțire administrativă ca în anii 1960, când s-a făcut ultima reformă.
Republica Moldova se confruntă, ca și România, cu o fărâmițare excesivă a teritoriului, cu depopularea multor comune și cu costuri de administrare nesustenabile.
Prima schimbare anunțată de Guvernul de la Chișinău este ca unitățile administrativ-teritoriale de nivelul II vor fi denumite regiuni.
„Crearea regiunilor este o etapă necesară în modernizarea R. Moldova – reducem numărul, birocrația și atribuțiile acestora. Mandatul regiunilor va fi unul restrâns, axat pe susținerea dezvoltării regionale și a cooperării între primării. Autoritățile regionale vor analiza prioritățile din aria geografică corespunzătoare și le vor sintetiza într-un plan de dezvoltare și într-un portofoliu de proiecte intercomunitare și regionale. Ele vor pregăti și implementa aceste proiecte împreună cu primăriile și vor oferi, la solicitare, asistență pentru proiectele locale ale primăriilor”, se arată în conceptul Guvernului de la Chișinău.
De asemenea, noile regiuni vor funcționa ca „parteneri-cheie și promotori direcți” în accesarea și implementarea programelor europene de coeziune, dezvoltare regională și cooperare transfrontalieră.
„Serviciile prestate de actualele raioane nu vor fi transferate la sediul regiunilor, dimpotrivă – serviciile, ghișeele, actele necesare oamenilor rămân în localități. Regiunile nu vor presta servicii publice – acestea vor fi asigurate de primării sau de structuri teritoriale ale administrației publice centrale și operatorii competenți. Regiunile vor planifica investițiile regionale și vor iniția proiecte”, notează sursa citată.
A doua schimbare este ca cele 32 de raioane vor fi reorganizate în trei regiuni administrative: Nord, Centru și Sud și municipiul Taraclia.
Regiunile Nord, Centru și Sud vor reuni teritoriile a 31 de raioane, iar actualul raion Taraclia va fi reorganizat prin constituirea municipiului Taraclia, cu statut de unitate administrativ-teritorială de nivelul II. Municipiile Chișinău și Bălți își vor păstra statutul actual de unități administrativ-teritoriale de nivelul al doilea distincte.
De asemenea, Guvernul de la Chișinău precizează că UTA Găgăuzia își va păstra nivelul special de administrare prevăzut de legislație. Delimitarea noilor regiuni va urma, în linii generale, configurația actualelor regiuni de dezvoltare, cu două excepții: raionul Taraclia și municipiul Bălți.
„Constituirea municipiului Taraclia ca unitate administrativ-teritorială distinctă de nivelul al doilea ține seama de particularitățile etnoculturale și lingvistice ale zonei”, se explică în concept.
Noile regiuni vor avea consilii regionale alese direct de locuitori. Președinții regiunilor vor fi aleși de consiliile regionale, din rândul consilierilor. Numărul consilierilor va fi stabilit în funcție de populația regiunii, conform pragurilor prevăzute de Legea nr. 436/2006 privind administrația publică locală.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F10%2F830681709_122125813011393790_2312790681184106445_n.jpg)
Experții din Republica Moldova avertizează că reforma administrativ-teritorială poate genera nemulțumiri. Un exemplu este Taraclia, care, cu aproximativ 20.000 de locuitori, ar urma să aibă statut special, în timp ce Ungheni, cu circa 40.000, nu ar avea un statut similar. Nici Bălți, care ar fi trebuit să aibă o lege specială, nu o are.
O altă problemă invocată este mutarea puterii politice locale către noile centre de putere. În plus, reforma poate fi exploatată de propaganda rusă pentru a prezenta reforma ca măsură impusă de Bruxelles.
Experții avertizează și asupra riscului repetării experienței județelor, abandonate după revenirea Partidului Comunist la putere în 2002.
Amintim că, la finalul primei etape a reformei administrativ-teritoriale, autoritățile au anunțat că 561 de primării, sau 63%, au încheiat cu succes procesul de amalgamare voluntară până la 31 august.
În septembrie, a fost inițiată faza obligatorie pentru alte peste 250 de comunități.
Reforma, anunțată de premierul Vasile Tofan și secretarul general al Guvernului, Alexei Buzu, pe 1 octombrie, a fost criticată, în dimineața zilei următoare, de liderul PSRM, fostul președinte al Republicii Moldova, Igor Dodon. Acesta a acuzat partidul puterii că vrea să reorganizeze Moldova în „trei regiuni în locul celor 32 de raioane” și să „lichideze satele mici”: „Acest lucru contravine Constituției și principiilor autonomiei locale”, a declarat Dodon.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2020%2F11%2F7608564-AP___Mediafax_Foto-AP-scaled.jpg)
Cum își consolează Dodon susținătorii după ce a pierdut alegerile prezidențiale: „Liniștiți-vă. Beți câte 50 grame și mergeți mai departe!” / Sursă FOTO: Mediafax Foto
Tot pe 2 octombrie, la începutul ședinței plenare, deputatul socialist Dorin Pavaloi a propus audierea secretarului general al Guvernului, Alexei Buzu, în legătură cu reforma. Deputatul a invocat articolul 110 din Constituție și a cerut explicații privind respectarea acestuia: „Să răspundă dacă conștientizează că se încalcă articolul 110 din Constituție, unde clar se spune că în Republica Moldova avem sate, orașe, comune și raioane”. Propunerea nu a fost inclusă pe ordinea de zi, după ce majoritatea PAS nu a susținut-o.
Articolul 110 din Constituție prevede, într-adevăr, că teritoriul Republicii Moldova este organizat în sate, orașe, raioane şi unitatea teritorială autonomă Găgăuzia, în timp ce articolul 113, din legea supremă, reglementează consiliul raional.
Purtătorul de cuvânt al Guvernului de la Chișinău, Dumitru Ciorici, a precizat că propunerea „nu contravine articolului 110”, iar „reforma nu desființează nivelul II al administrației publice locale”.
„Noile unități vor avea consilii alese direct de cetățeni, la fel ca actualele consilii raionale. Sunt, așadar, unități administrativ-teritoriale de nivelul II, așa cum prevede Constituția. Tocmai pentru că nivelul II este prevăzut în Legea fundamentală, Guvernul a ales să-l transforme, nu să-l elimine”, a declarat Dumitru Ciorici pentru NewsMaker.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F09%2Fcomisia-europeana-isi-adapteaza-resursele-pentru-a-tine-pasul-cu-ritmul-reformelor-republicii-moldova-cu-privire-la-aderarea-la-uniunea-europeana2-scaled.jpg)
Comisia Europeană își adaptează resursele pentru a ține pasul cu ritmul reformelor Republicii Moldova cu privire la aderarea la Uniunea Europeană
Țara vecină a mai trecut printr-o reorganizare administrativ-teritorială la sfârșitul anilor ’90, în urma căreia raioanele de atunci au fost transformate în nouă județe și municipiul Chișinău – în total, 10 unități administrative de nivelul al doilea.
Experiența județelor a durat însă doar câțiva ani. În 2001, odată cu preluarea puterii de către Partidul Comuniștilor (PCRM), a fost adoptată o nouă lege prin care acest sistem a fost desființat, iar Republica Moldova a revenit la organizarea în raioane.
Republica Moldova unește primării. România încă încearcă să facă economie în aceeași hartă administrativă trasată de Nicolae Ceaușescu în 1968. În peste trei decenii de democrație, nimeni nu a reușit să o schimbe, în ciuda promisiunilor repetate.
După prima tentativa în perioada Guvernului Năstase, tema a revenit în 2011, când Traian Băsescu și Guvernul Boc au propus reducerea județelor la opt structurii teritoriale. Proiectul s-a lovit de opoziția politică și de disputele care vizau delimitarea noilor regiuni.
În 2013, Guvernul Ponta a reluat regionalizarea, însă conflictele privind capitalele regiunilor, împărțirea puterii locale și necesitatea modificării Constituției au blocat din nou reforma.