Deși poate să pară o problemă minoră, o noapte de somn proastă aduce cu ea reacții negative. Dacă o persoană adoarme târziu, doarme fragmentat sau se trezește mai obosită decât s-a culcat, aceste lucruri pot declanșa un cerc vicios periculos pentru creier pentru că aceste comportamente nesănătoase se alimentează reciproc, iar creierul ajunge să „învețe” acest tipar negativ.
Ziua poate să treacă greu, cu lipsă de energie și concentrare, iar activitățile pe care în trecut le făceai cu plăcere acum nu mai au același impact, motivația dispare, iar dorința de a face mișcare sau de a socializa se diminuează. Seara, toate aceste senzații se pot transforma în anxietate legată de ziua următoare, iar asta face și mai dificilă adormirea. Ciclul se repetă, iar starea mentală se deteriorează progresiv.
Somnul este strâns legat de sănătatea mintală, astfel este greu de spus unde începe problema și unde se termină. Tulburările de somn reprezintă un simptom central al depresiei, însă cercetările indică faptul că lipsa somnului contribuie activ la apariția și agravarea multor afecțiuni psihice, inclusiv anxietatea, tulburarea de stres posttraumatic și chiar schizofrenia.
În același timp, starea emoțională influențează profund calitatea somnului. Gândurile apăsătoare, stresul constant și incapacitatea de a te relaxa pot să facă adormirea mai dificilă sau poate să ducă la treziri frecvente pe timp de noapte. Interdependența aceasta transformă tratamentul într-o provocare, pentru că abordarea unei singure componente – fie somnul, fie sănătatea mintală – nu este mereu suficientă.
Biologic, somnul este esențial pentru funcționarea normală a creierului. El reglează ritmul circadian, ceasul intern care spune când să fii alert și când să te odihnești. Pe măsură ce vine seara, creierul produce mai multă melatonină, iar temperatura corpului scade, pregătindu-se pentru somn. Dimineața, lumina reduce producția de melatonină și te ajută să te trezești.
Recomandările autorului: