„Generația Marelui Exod” sub lupa criticii literare

Apărut la Editura Letras, în ianuarie 2023, sub semnătura lui Adrian Rușcea, volumul de versuri „Generația Marelui Exod – Poezia Diasporei” a atras atenția cititorilor din țară și din străinătate, dar și criticii literare, motiv pentru care această carte i-a adus lui Adrian Rușcea apelativul de „Poetul Diasporei”.

Autorul este un român care a emigrat în Marea Britanie la 53 de ani și a scris o carte de poezii despre „Marele Exod” și experiențele dramatice ale românilor care au emigrat după decembrie 1989.

Intrată sub lupa criticii literare, cartea beneficiază de atenția unor critici de prestigiu, scriitori cunoscuți, profesori și publiciști.

Șerban Cionoff: “un tratat de diagnoză socială”, asupra unei ”diaspore românești care, după treizeci de ani de căutări, constată că nu se poate rupe de originile sale”

Publicistul Șerban Cionoff, analizând literar volumul de versuri ”Generația marelui exod – Poeziile Diasporei’’, l-a numit “un tratat de diagnoză socială”, asupra unei ”diaspore românești care, după treizeci de ani de căutări, constată că nu se poate rupe de originile sale”.

În recenzia făcută volumului, publicată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, publicistul Șerban Cionoff apreciază că ”Generația marelui exod – Poeziile Diasporei’’, ”ar putea să fie titlul unui studiu de sociologie a fenomenului migrației sau al unui tratat de diagnoză socială”, dar: ”surprinzător, de data aceasta, este titlul unui volum de poeme sau, mai bine, de balade ale diasporei… Poeme sau balade ale unei anumite diaspore românești care, după treizeci de ani de căutări, constată că nu se poate rupe de originile sale și că nu toate visele cu care a plecat la drum s-au împlinit și i-au împlinit destinul”

Mai departe, el găsește a fi ”răscolitoare” poezia ”Scrisoare către părinți”: ”Să începem, așadar, periplul nostru cu secvențele poematice din ciclul «Lumânări în rugă», din care am ales această răscolitoare «Scrisoare către părinți»:

«Dragii mei de dincolo de viață/ Mă doare și acum absența voastră/și derutat de răutăți  și neputință/vă caut cu simțirea tristă,/să îmi refigurez la voi/nădejdea ofilită’». Îi vor urma cantilene dedicate tatălui, mamei, fratelui și în care regăsim acest presentiment al «înstrăinării».

Cuvânt-cheie și temă centrală în filosofia existențialistă – pe care ideologii așa-numitului progresism se feresc să îl pomenească, din motive lesne de înțeles – și care, în poemele lui Adrian Rușcea, exprimă nu doar faptul de a te afla pe meleaguri străine, ci, mai ales, împrejurarea că ai ajuns să trăiești într-o lume în care nu te mai regăsești. Lumea civilizației materiale și a supremației mercantilismului” sondează criticul literar cele mai profunde trăiri ale eului liric.

Interpretarea acestor versuri într-o notă de manifest anti-occidental și nostalgie politică, este una profund greșită

Un aspect pe care Șerban Cionoff îl subliniază este că viziunea socială a poeziilor ”este în consonanță cu aceea a unor spirite lucide și responsabile”, iar interpretarea acestor versuri într-o notă de manifest anti-occidental și nostalgie politică, este una profund greșită:

”Ar fi, însă, foarte greșit să se dea acestor poeme sau balade ale marelui exil scrise de Adrian Rușcea atributele unui manifest anti-occidental sau, mai rău, ale unei nostalgii după regimul prăbușit la începutul ultimei decade a veacului trecut. Dimpotrivă, dacă le vom raporta la intensele dezbateri ideologice ale acestei perioade tensionate pe care o traversăm, vedem că viziunea autorului este în consonanță cu aceea ale unor spirite lucide și responsabile care au diagnosticat criza de sistem a modelului unic neoliberal și caută o alternativă eficientă și durabilă. Experiență pe care, om al timpurilor sale, și Adrian Rușcea o trăiește și o transcrie la scara unei experiențe poetice remarcabile.

Se vor afla, sunt convins, cititori mai atenți și mai pricepuți care să descifreze mesajul atât de profund și de tulburător al poemelor lui Adrian Rușcea. Dar, oricât de iscusiți și de aplicați ar fi cititorii și comentatorii care m-aș bucura să se pronunțe cât mai curând, le-aș recomanda să își raporteze lecturile lor, mai mult sau mai puțin infidele, ca să spun așa, la aceste notații pe care autorul însuși a ales să le transcrie pe coperta a patra a cărții:

«Marele Exod nu a fost o excursie în Vest. A fost fenomenul prin care s-a spart o națiune – a noastră. E compatibil cu noaptea în care aheii au intrat în Troia și i-au dat foc. Generațiile următoare trebuie să știe ce s-a întâmplat. Să nu uite și să nu ierte. Să nu repete greșeala».

Mesaj care își regăsește și își întărește înțelesul în acest legământ pe care Adrian Rușcea l-a intitulat, atât de simplu și de sincer «Creație»: «Scriu,/trăiesc și știu./Voi scoate din ceață/miez cu sens de viață.//Rodește!/Sufletul îmi șoptește:/-Veacule ce aduci chin,/lasă-mi în suflet senin!» a tradus publicistul Cionoff, limbajul liric, în aceste fragmente din memorabilia sa recenzie.

Elena Netcu: ”O nouă carte care se va alinia în orizontul de așteptare al lirismului românesc”

Și scriitoarea Elena Netcu găsește acest volum a fi un ”testament liric” ca dovadă că „orice plecare este egală cu dezrădăcinarea”. Mai mult, ea surprinde moștenirea literară a versurilor lui Adrian Rușcea: ”O nouă carte care se va alinia în orizontul de așteptare al lirismului românesc”.

O altă voce literară care a analizat ”Generația Marelui Exod – Poezia Diasporei” este cea a scriitoarei Elena Netcu. În baza propriilor experiențe literare, Elena Netcu a surprins atât spiritul liric al acestor versuri, cât și transpunerea în ipostaza de tipologie a emigrantului, asumată de creator:

”Poetul Adrian Rușcea își construiește discursul, făcându-se purtătorul de cuvânt al Diasporei, purtând pașaport de emigrant.

Vocea lirică se strecoară discret, substituind un fiu risipitor în căutarea timpului pierdut. De altfel, acest mod de a povesti în versuri este molipsitor și captivant, ca și cum ai răsfoi un album de familie și ai constata că fiecare chip drag se compune din perspectiva unui fiu risipitor, spovedindu-se cu o profundă sinceritate.

Discursul liric este, prin excelență, biografist. Ni se relevă un eu exacerbat, situat în centrul poveștii, destăinuindu-se într-un registru amar, despre visul himeric al Occidentului.

Simplitatea versurilor, rima spontană fără elaborări pretențioase, imprimă versurilor un impuls cantabil care le-ar putea converti în cântece ale străinătății. De altfel, însuși poetul insinuează această idee în subtitlul «Poezia Diasporei»”, a menționat Elena Netcu în recenzia sa.

„Generația Marelui Exod – Poezia Diasporei” va fi disponibilă și în limba engleză

„Generația Marelui Exod – Poezia Diasporei va fi disponibilă și în limba engleză, iar autorul a anunțat deja că va publica un nou volum de versuri, intitulat „Scrisoare către părinți ”, un album liric, de familie:

”Locul meu drag ce mi-ai fost casă,/ Erai atât de trist atunci ca și acum,/ Simțim la fel durerea cum ne apasă, /Că o să plec din nou rănit pe drum./ În șir au curs mulți ani de depărtare/ Nu mă certa că am putut să tot amân,/ Ar fi multe de spus din lumea mare, /Mă simt cumplit, dar nu pot să rămân” (Durere, Adrian Rușcea).

CITEȘTE ȘI:

Un român stabilit în Marea Britanie mărturisește experiența Diasporei în versuri. Așa a apărut volumul de poezii ”Generația Marelui Exod – Poezia Diasporei”

INTERVIU | De vorbă cu Adrian Ruscea – ”Poetul Diasporei”: ”Primele versuri au apărut în momentul în care am realizat ce înseamnă singurătatea”