Paul Medinceanu, studentul expert în microtehnologie, care și-a depășit proprii profesori și a creat sisteme de ultimă generație, unice în România. Scrie viitorul electronicii și uimește oamenii de știință cu abilitățile sale

Un studiu, realizat în premieră în România, își propune să afle modul în care elevii și tinerii cu abilități intelectuale deosebite procesează informațiile, își gestionează emoțiile și stresul pentru a obține rezultate excepționale, în ciuda provocărilor. Gândul a vorbit cu Paul Medinceanu, doctorand, cercetător și expert în microtehnologie, care a povestit cum a ajuns să studieze singur electronica, în lipsa unor profesori specializați și a unei programe adecvate. Inginerul care creează viitorul electronicii în România a comentat, de asemenea, și importanța burselor de studiu în prevenirea abandonului academic.

Paul Medinceanu, 25 de ani, e cercetător în cadrul Școlii Doctorale de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației, a Universității București, și e recunoscut pentru contribuțiile sale inovatoare în domeniul electronicii și al circuitelor integrate.

SOCIAL Cutremur în România, duminică după-amiază. Ce magnitudine a avut și unde s-a produs

17:59

RELIGIE Ce aliment este interzis să mănânci de Întâmpinarea Domnului. Atragi ghinionul de partea ta

17:51

Povestea lui Paul începe, însă, la facultatea de Electronică aplicată din cadrul Universității din Timișoara, unde a absolvit ca „șef de promoție” cu cea mai bună lucrare de licență a anului 2003 „Convertor DC-DC hibrid”.

Paul Medinceanu, doctorand, cercetător și expert în microtehnologie

„Nu am avut profesori atât de pregătiți în domeniu. Am învățat singur”

Drumul său spre excelență în domeniul electronicii nu a fost, însă, ușor, deoarece la Universitatea din Timișoara nu a avut acces la cursuri adaptate evoluțiilor tehnologice. Practic, Paul, în ciuda faptului că era student al unei instituții academice, a fost nevoit să învețe singur ceea ce nu se preda în facultate.

„Eu am învățat singur particulăritățile electronicii la UPT (Universitatea Polithenică din Timișoara), pentru că nu am avut profesori atât de pregătiți în domeniu, la vremea aceea. Școala Electronicii nu există la Timișoara, practic, numai Bucureștiul și Clujul au aceste cunoștințe.

La București există un concurs cu tradiție, se numește „Tudor Tănăsescu”, se desfășoară încă din anii ’70 și include studenți din toate universitățile de specialitate pentru două probe. Una dintre ele se numește „circuite integrate”. Profesorii de la Timișoara m-au trimis la acest concurs total nepregătit, luat prin surprindere.

Am venit la concurs, iar la proba teroretica am luat premiul întâi și la proba practică am luat premiul trei.

Deci acolo a fost un efort destul de mare, pentru a acoperi golurile de la Universitate din Timișoara. Eram și în anul IV, de facultate și îmi pregăteam lucrarea de licență. Mi-am făcut singur proiectul în acea vară cu cunoștințele pe care le aveam, fără să am experiență în industrie sau profesori care să fi lucrat în domeniu”, afirmă Paul Medinceanu.

„E nevoie de burse, am avut cazuri clare în care oamenii s-au lăsat de învățat”

În ceea ce privește modul în care statul român poate susține tinerii cu abilități deosebite, Paul Medinceanu subliniază atât importanța unei programe actualizate cât și a burselor de studiu.

Acesta menționează că situația financiară precară reprezintă unul dintre factorii principali pentru care colegi de-ai săi au renunțat la studiile aprofundate, în schimbul unui job în corporație, care să le asigure traiul de zi cu zi.

„E nevoie ca studenții să aibă acces la studii consacrate, să poată studia la universități din afară, să se aducă studii din afară, desigur burse, ca să nu aibă grija banilor, să-și plătească chiria, masa. Am avut cazuri clare în care oamenii s-au lăsat de învățat, ca să meargă la companie, iar după 8-9 de muncă era prea obosiți ca să învețe să stăpânească un subiect în amănunt”, precizează Medinceanu.

Cum a ajuns pasiunea pentru chitară să stârnească interesul pentru domeniul electronicii

Medinceanu mărturisește, de asemenea, cum muzica, mai exact pasiunea pentru chitară electrică, i-a inspirat interesul pentru domeniul electronicii, unde, în prezent, a ajuns să exceleze.

„Eu sunt foarte curios și îmi place să cunosc multe lucruri în profunzime. În al doilea rând aveam un prieten foarte bun, încă din copilărie, iar între noi era o competiție amicală “cine este un inginer mai bun”. De acolo a plecat ideea că trebuie să fac tot posibilul ca să ajung să lucrez în domeniul ăsta .

Eu mai cânt și la chitară și într-o perioadă am vrut să-mi fac niște circuite ca efecte de distorsiune pentru chitară și apărea aceste integrate și eu eram curios să văd cum funcționează și de ce îmi schimbă sunetul la chitară”, povestește tânărul inginer.

Paul Medinceanu: de la mașini hibride, la cipuri open-source

Paul Medinceanu s-a remarcat încă din timpul facultății cu lucrarea de licență: Convertor DC-DC hibrid. În mașinile hibride există, de regulă, două baterii – una de 12 V pentru electronica de bord și una de 48 V utilizată la pornire și asistarea motorului termic. Convertorul DC-DC are rolul de a transfera eficient energia între aceste două niveluri de tensiune. Inovația proiectului a constat în utilizarea unei topologii hibride, care reduce dimensiunea componentelor electronice și integrarea tranzistoarelor pe bază de nitrură de galiu (GaN), mai eficiente decât cele clasice pe siliciu.

Rezultatul a fost un convertor cu dimensiuni reduse și eficiență crescută, potrivit pentru aplicații auto moderne. Spațiul economisit poate fi folosit pentru mărirea capacității bateriei, contribuind indirect la reducerea consumului și a emisiilor.

Un proiect cu răsunet internațional este Periferic PWM Open-Source, pe care Medinceanu l-a realizat pe infrastructura internațională Tiny Tapeout. Acest proiect presupune proiectarea unui circuit integrat digital real, ce utilizează exclusiv unelte software open-source. Practic, cipul este împărțit în sute de blocuri, iar fiecare participant poate implementa propriul circuit la un cost redus.

Din 2025, Paul Medinceanu este cercetător în cadrul Institutului CAMPUS, în echipa de cercetare AMPLIPH, unde își continuă activitatea în zona managementului de putere și a circuitelor integrate.

De ce notele, examenele sau olimpiadele nu sunt concludente pentru stabilirea adevăratului potențial al elevilor

În România, până acum, tinerii cu abilități înalte au fost evaluați aproape exclusiv prin prisma notelor, a testelor IQ sau a premiilor academice.

Notele pot reflecta curriculumul, dar nu neapărat potențialul. Olimpiadele pot reflecta accesul la pregătire, însă nu capacitatea brută, iar un test poate surprinde o zi proastă, o emoție, o lipsă de încredere.

Noul studiu schimbă complet această paradigmă. Cercetarea combină metode de psihologie aplicată și neuroștiință, prin scanarea creierului, pentru a oferi o imagine obiectivă asupra funcționării cognitive și emoționale a tinerilor cu potențial ridicat.

La nivel internațional, aproximativ 3–5% dintre tineri sunt considerați „cu potențial înalt”, potrivit datelor UNESCO, însă doar o mică parte dintre ei beneficiază de programe adaptate nevoilor lor cognitive și emoționale.

În România, estimările specialiștilor arată că peste 150.000 de copii ar putea fi încadrați în această categorie, însă sistemul educațional nu dispune de instrumente științifice care să îi identifice corect.

În știința educației și în psihologia dezvoltării, această întrebare a devenit una dintre cele mai delicate: cum identifici potențialul înalt fără să îl confunzi cu norocul, privilegiul sau antrenamentul? Iar dincolo de identificare: ce anume măsori, când spui “tipar neurocognitiv”?

De ce „un singur criteriu” e periculos: talentul pierdut și talentul invizibil

Când identificarea se bazează pe o singură ușă de intrare, multe persoane rămân pe dinafară: elevi cu potențial, dar cu anxietate la testare, tineri din medii fără resurse, profiluri atipice (creativitate, gândire divergentă, asincronii), copii care nu „strălucesc” în notare tradițională, dar pot excela în proiecte reale.

De aceea, literatura de politici (inclusiv OECD) insistă pe combinarea mai multor surse și pe ideea de proces – tocmai pentru a nu confunda „performanța de moment” cu „capacitatea latentă”.

Foto: Facebook Paul Medinceanu/ Envato

Recomandarea autorului:

• România participă, ca invitat de onoare, la Târgul de Carte de la Frankfurt, în 2028
• Pavel Ciurea, tânărul genial al României la matematică, povestește despre revoluționarele „supervizii” de la Cambridge. Cum este viața de student la una dintre cele mai râvnite universități din lume. Ce spune despre reforma în educația românească: „Au încercat să cârpească”
• Sindicatele din educație se pregătesc de noi proteste împotriva măsurilor propuse de Guvernul Bolojan