Care sunt principalele grupări de opoziție din Iran: Teheranul nu are parte de un grup de opoziție „uniform“ care ar putea forma un guvern

Protestele din Iran, care au început la sfârșitul lunii decembrie și au fost motivate, inițial, de nemulțumiri economice, s-au transformat într-o provocare mai amplă pentru conducătorii religioși, care guvernează Iranul de la revoluția din 1979. Peste 100 de membri ai forțelor de securitate au fost uciși în ultimele zile, potrivit presei de stat, în timp ce activiștii opoziției afirmă că numărul morților este mai mare și include sute de protestatari, relatează Al Jazeera. Unele voci susțin că o schimbare de regim în Iran este iminentă.

Care sunt principalele grupuri de opoziție din Iran

Potrivit sursei citate, regimul din Iran se confruntă cu o presiune crescândă din partea unei mișcări de opoziție fragmentate. În timp ce unele grupuri și indivizi se află în Iran, alții își exprimă opoziția față de conducători din afara țării. Aceștia sunt în principal lideri care trăiesc în exil sau membri ai diasporei iraniene.

ECONOMIE Acordul UE-Mercosur stârnește revoltă în rândul fermierilor români. Cum vor fi afectate legumele românești

14:26

RELIGIE 14 ianuarie 2026, sărbătoare importantă în calendarul ortodox. Cine a fost Sfânta Nina

14:23

Iranul nu are în prezent un grup de opoziție uniform care ar putea forma un guvern, a declarat pentru Al Jazeera Shahram Akbarzadeh, profesor de politică din Orientul Mijlociu și Asia Centrală la Universitatea Deakin din Australia.

Grupurile de opoziție din Iran și din afara țării sunt dezorganizate și au obiective diferite. Unele au lideri clari, în timp ce altele nu. Cu toate acestea, niciun individ din Iran nu s-a impus ca lider clar al opoziției în mișcarea de protest actuală.

Un posibil motiv pentru acest lucru este faptul că membrii opoziției se tem de represalii dacă au lideri identificabili.

„Mișcarea Verde” sau “Green Movement” din Iran din iunie 2009 a fost o demonstrație spontană a angajaților cu funcții administrative și a activiștilor pentru drepturile femeilor împotriva victoriei declarate a lui Mahmoud Ahmadinejad. A doua zi după începerea protestelor, Ahmadinejad și susținătorii săi au organizat o demonstrație oficială în sprijinul victoriei sale declarate. El a ocupat funcția de președinte până în 2013. Ahmadinejad era președinte din 2005. Era un conservator radical, controversat pentru unele dintre opiniile sale, inclusiv negarea repetată a Holocaustului.

La alegerile prezidențiale din 2009 a candidat și fostul prim-ministru Mir-Hossein Mousavi, care a devenit liderul simbolic al Mișcării Verzi. Din februarie 2011, însă, el se află în arest la domiciliu strict pentru că a respins rezultatele oficiale ale alegerilor.

Un alt candidat, Mehdi Karroubi, un savant musulman reformist și fost președinte al parlamentului, a jucat și el un rol important în contestarea rezultatelor alegerilor și susținerea protestelor. El a fost plasat în arest la domiciliu în 2011. În martie anul trecut, autoritățile iraniene au ridicat oficial arestul la domiciliu al lui Karroubi.

Niciunul dintre cei doi nu este considerat a fi în centrul protestelor actuale, dar, ca urmare a exemplului lor, protestatarii iranieni din interiorul țării tind să nu se organizeze în jurul unui singur lider identificabil, scrie Al Jazeera.

Reza Pahlavi și monarhiștii

Pahlavi, în vârstă de 65 de ani, este fiul șahului detronat al Iranului, Mohammad Reza Pahlavi, și moștenitorul fostei monarhii Pahlavi.

După ce Mohammad Mosaddegh, prim-ministrul Iranului ales democratic în 1951, a naționalizat industria petrolieră controlată de britanici în Iran, acesta a fost răsturnat în urma unei lovituri de stat din 1953 susținută de Statele Unite și Marea Britanie pentru a inversa această mișcare și a asigura interesele occidentale în domeniul petrolier. O guvernare regală represivă a fost reinstituită până în 1979, când ultimul șah a fugit din țară odată cu izbucnirea Revoluției Iraniene. El a murit în Egipt în 1980.

Trăind în exil în SUA, fiul său conduce acum o mișcare monarhistă proeminentă cunoscută sub numele de Consiliul Național Iranian, dar susține că nu insistă asupra revenirii la monarhie. În schimb, el spune că pledează pentru un sistem secular și democratic, care să fie decis prin referendum.

Cu toate acestea, Pahlavi este susținut de membri ai diasporei iraniene și de grupuri care susțin revenirea monarhiei. El se confruntă cu o opoziție puternică din partea altor grupuri de opoziție, inclusiv republicani și stânga, astfel încât opoziția iraniană rămâne fragmentată.

Maryam Rajavi și Organizația Mujahideen a Poporului

Mujahideen era o grupare de stânga, cunoscută mai ales sub numele său persan, Organizația Mujahideen-e Khalq, sau sub acronimele MEK sau MKO.

Mulți iranieni, inclusiv dușmani declarați ai Republicii Islamice, spun că nu pot ierta grupul pentru că a luat partea Irakului împotriva Iranului în timpul războiului din 1980-1988. Cu toate acestea, Mujahideen nu a dat semne de prezență activă în Iran de ani de zile. În exil, mai întâi în Franța și mai târziu în Irak, liderul său, Massoud Rajavi, nu a mai fost văzut de peste 20 de ani, iar soția sa, Maryam Rajavi, a preluat controlul.

Solidaritate pentru o republică democratică seculară în Iran

O serie de grupuri cu sediul în afara Iranului și care militează pentru o republică democratică s-au reunit în 2023 pentru a forma coaliția politică Solidaritate pentru o republică democratică seculară în Iran (Hamgami).

Aceasta a câștigat o oarecare popularitate în rândul diasporei iraniene în urma protestelor din 2022 împotriva uciderii lui Mahsa Amini, în vârstă de 22 de ani, care a murit în custodia poliției după ce a fost arestată de așa-numita poliție morală iraniană pentru că nu purta hijabul în mod corespunzător.

Coaliția pledează pentru separarea religiei de stat, alegeri libere și instituirea unui sistem judiciar și a presei independente. Cu toate acestea, ea nu a câștigat prea multă popularitate în Iran.

Minoritățile kurde și Baluchi

Persanii reprezintă aproximativ 61% din cei 92 de milioane de locuitori ai Iranului, iar grupurile minoritare semnificative includ azerii (16%) și kurzii (10%). Alte minorități sunt lurii (6%), arabii (2%), baluchii (2%) și grupurile turcice (2%).

Iranul este predominant musulman șiiit, reprezentând aproximativ 90% din populație, în timp ce musulmanii sunniți și alte secte musulmane reprezintă aproximativ 9%. Restul de 1% include aproximativ 300.000 de baha’i, 300.000 de creștini, 35.000 de zoroastrieni, 20.000 de evrei și 10.000 de sabeeni mandeeni, potrivit Minority Rights Group.

Minoritățile kurde și baluchi din Iran, în majoritate musulmane sunnite, s-au ciocnit adesea cu guvernul musulman șiit din Teheran, vorbitor de limba persană. Mai multe grupuri kurde s-au opus de mult timp guvernului din vestul Iranului, unde formează majoritatea, și au existat perioade de rebeliune activă împotriva forțelor guvernamentale în acele zone.

În Sistan-Baluchestan, de-a lungul frontierei estice a Iranului cu Pakistanul, opoziția față de Teheran include susținători ai liderilor sunniți care doresc o mai bună reprezentare în țară și grupuri armate cu legături cu al-Qaeda.

Când protestele majore s-au răspândit în Iran, ele au fost adesea cele mai puternice în zonele kurde și baluchi, dar niciuna dintre aceste regiuni nu are o mișcare de opoziție unică și unificată.

REOMANDĂRILE AUTORULUI:

Noile tarife impuse de Trump reprezintă o lovitură majoră pentru India și China. Cum vor fi afectați principalii parteneri comerciali ai Iranului

Revolte în Iran. Numărul morților a depășit 640. Statele Unite au cerut cetățenilor americani să părăsească țara prin Armenia sau Turcia