Moartea lui Ali Khamenei a deschis cea mai delicată etapă politică din Iran din ultimele trei decenii. În centrul acestei tranziții se află un nume mai puțin cunoscut în afara țării, dar extrem de influent în interior: ayatollahul Alireza Arafi. Profilul său este mai puțin cunoscut publicului larg decât al altor oficiali, dar în interiorul sistemului religios de la Teheran el are un rol extrem de important.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Falireza_arafi_03-scaled-1.jpg)
Născut în 1959, în Meybod, provincia Yazd, Arafi provine dintr-o familie religioasă. Formarea sa a avut loc în Qom, centrul teologic al șiismului iranian. Cariera sa s-a construit în interiorul aparatului religios, nu pe scena politică de masă.
Cariera sa a cunoscut o accelerare sub conducerea fostului lider suprem Khamenei, care i-a încredințat de-a lungul anilor funcții cheie. A condus rețeaua națională a seminariilor religioase din Iran, poziție care i-a oferit influență asupra formării noilor generații de clerici. A ocupat funcția de președinte al Universității Al-Mustafa, instituție cu ramificații internaționale, prin care Iranul își proiectează ideologia religioasă peste granițe.
În paralel, este membru al Consiliului Gardian , organism care validează candidații la alegeri și verifică legile și al Adunării Experților, forul care are atribuția de a numi liderul suprem.
După moartea lui Khamenei, Arafi a fost numit membru al Consiliului de Conducere Interimară, împreună cu președintele Iranului și șeful judiciar. Acest consiliu are mandat temporar, dar funcționează pe baza constituției iraniene pentru a menține stabilitatea instituțională.

Este important de reținut că această funcție nu garantează automat că va deveni lider suprem definitiv. Alegerea permanentă rămâne în sarcina Adunării Experților.
Arafi este văzut ca un strateg clerical mai degrabă decât ca un politician popular sau militar dur. Nu are aceeași expunere publică ca liderii militari sau ca membri cunoscuți ai elitei politice, dar este respectat pentru cunoștințele sale teologice și pentru multiplele funcții de conducere.
Deliberările clericale privind succesiunea și manevrele din jurul acesteia au loc departe de ochii publicului, ceea ce face dificil de evaluat cine ar putea fi principalul candidat.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Firan-mojtaba-khamenei.jpg)
Anterior, se credea că protejatul lui Khamenei, președintele conservator Ebrahim Raisi, ar putea încerca să preia funcția. Însă acesta a murit într-un accident de elicopter în mai 2024. Această situație îl lasă pe unul dintre fiii lui Khamenei, Mojtaba, un cleric șiit în vârstă de 56 de ani, ca posibil candidat, deși nu a deținut niciodată o funcție guvernamentală. Totuși, o tranziție de la tată la fiu în cazul funcției de lider suprem ar putea stârni furie nu doar în rândul iranienilor deja critici față de conducerea clericală, ci și printre susținătorii sistemului. Unii ar putea considera acest lucru neislamic și asemănător creării unei noi dinastii religioase, după prăbușirea, în 1979, a regimului șahului Mohammad Reza Pahlavi, susținut de SUA.
Liderul suprem se află în centrul complexului sistem teocratic șiit de partajare a puterii din Iran și are ultimul cuvânt în toate chestiunile de stat.
El este, de asemenea, comandantul suprem al forțelor armate și al puternicului Corp al Gărzilor Revoluționare, o forță paramilitară desemnată organizație teroristă de Statele Unite în 2019 și pe care Khamenei a consolidat-o în timpul mandatului său. Gărzile Revoluționare, care au condus așa-numita „Axă a Rezistenței” — o rețea de grupări militante și aliați din Orientul Mijlociu menită să contracareze SUA și Israelul — dețin, de asemenea, o avere considerabilă și active extinse în Iran.
RECOMANDAREA AUTORULUI