În Harbin, un oraș situat în nord-estul Chinei, unde iernile vin cu temperaturi de până la -30 de grade Celsius, oamenii au descoperit metode ingenioase pentru a se încălzi.
Yangang Xing, un profesor de arhitectură, descrie cum tradițiile locale pot oferi soluții eficiente pentru provocările energetice actuale din Europa.
Acesta își amintește că în copilăria sa dormea pe un „kang” – un pat-platformă încălzit, construit din cărămizi de lut. „Kang-ul era mai mult decât o piesă de mobilier, era parte integrantă a casei. Când soba din bucătărie era aprinsă pentru gătit, aerul cald circula prin canale sub kang, încălzind planșeul său gros”, explică profesorul.
Diferența dintre sistemele moderne de încălzire și kang-ul este că cel din urmă se concentra exclusiv pe suprafața patului. „Camera putea fi rece, dar căldura era menținută cu pături groase. Lutul compactat elibera căldura treptat, fără radiatoare sau pompe, iar combustibilul era economisit deoarece căldura provenea din gătit.”
Întreținerea unui asemenea sistem necesită o muncă și pricepere. Tatăl autorului, profesor de literatură, construia kang-ul, iar mama sa se ocupa de menținerea focului. Deși sistemul presupunea și riscuri precum intoxicația cu monoxid de carbon, eficiența lui rămânea impresionantă: „Kang-ul oferea căldură de lungă durată cu un consum minim de combustibil.”
În Coreea, sistemul ondol încălzea podelele prin aer cald, iar în Japonia, kotatsu – o masă joasă cu o pătură grea și un mic radiator – era folosit pentru încălzirea picioarelor. „Aceste soluții se bazau pe ideea de a menține căldura aproape de corp și de a încălzi doar spațiile esențiale.”
Hainele groase jucau, de asemenea, un rol important. „Mama mea îmi făcea în fiecare iarnă un palton gros, umplut cu bumbac nou”, își amintește autorul, evocând amintiri dragi.
Recomandările autorului: