Cea mai mare amenințare la adresa lui Volodimir Zelenski nu vine doar din partea lui Mihailo Fedorov, fostul ministru al Apărării. Provine din convergența dintre campania sa politică și anchetele anticorupție care se apropie din ce în ce mai mult de administrația prezidențială. Este concluzia formulată într-o analiză publicată, pe 31 august 2026, de Carnegie Endowment for International Peace.
Balázs Jarábik notează că „finalizarea prelungitei remanieri guvernamentale a Ucrainei a restabilit controlul politic imediat al președintelui Volodimir Zelenski”.
Administrația prezidențială poate încă să adune o largă majoritate parlamentară atunci când problema este esențială.
A doua zi însă, mai scrie autorul analizei, agențiile anticorupție au acuzat-o pe Iryna Mudra, șefa adjunctă a administrației prezidențiale, de spălare de bani.
Împreună cu o anchetă privind fosta ambasadoare a Ucrainei în SUA, Olha Stefanișina, acest episod a scos la iveală „fragilitatea subiacentă a modelului de guvernare al lui Zelenski”.
„Președintele însuși rămâne necontestat. Anchetele din jurul funcției sale devin instrumente de presiune, descurajare reciprocă și competiție politică.
Sistemul poate încă sacrifica indivizi. Poate redirecționa acuzațiile și poate riposta. Dar își pierde treptat capacitatea de a controla procesul mai larg.
Victoria tactică a lui Zelenski a creat și o problemă politică mai gravă.
Dar a transformat o dispută de personal într-o confruntare politică deschisă. Totodată, a creat un adversar potențial formidabil pentru Zelenski”, avertizează Balázs Jarábik.
Fedorov a crezut, notează autorul analizei, că va fi repus în funcție. S-a bazat pe popularitatea sa și pe reputația sa de om care modernizează. A loat în calcul conexiunile sale occidentale și relația bună cu activiștii anti-corupție.
„Săptămânile de proteste care au urmat demiterii sale păreau să întărească această așteptare.
Au calculat greșit.
Zelenski a păstrat controlul asupra parlamentului. A demonstrat că nici protestele publice, nici popularitatea personală a lui Fedorov nu puteau răsturna o decizie prezidențială”, punctează autorul analizei.
Totuși, continuă acesta, „ar fi o greșeală să-l considerăm pe Fedorov un rebel ratat”.
Părăsind guvernul în loc să accepte o altă numire, el a depășit o linie politică pe care alți membri de rang înalt ai echipei lui Zelenski au evitat-o din februarie 2022.
„Nu este doar un ministru demis, ci o figură națională care pune la îndoială în mod deschis competența, legitimitatea și direcția strategică a războiului.
Critica sa rezonează și cu publicul.
Însă aceeași societate dar este din ce în ce mai sceptică în ceea ce privește modul în care guvernul gestionează războiul”, se mai arată în analiza Carnegie.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F08%2F8107915-hepta_mediafax_foto-abacapress_hepta-scaled.jpg)
Fedorov și-a cultivat imaginea unui tânăr vizionar nepătat de sprijinul oligarhilor toxici / Foto – Mediafax
Fedorov a redeschis întrebări pe care sistemul politic le suprimase temporar.
Aceste probleme nu vor dispărea doar pentru că Fedorov le-a introdus stângaci, explică autorul analizei.
Strategia sa pare să se bazeze pe așteptarea că situația militară și economică a Ucrainei se va deteriora în următoarele șase până la douăsprezece luni. Dacă se întâmplă acest lucru, alegătorii i-ar putea atribui retrospectiv meritul de a fi avertizat că țara are nevoie de o nouă strategie politică și militară.
„Fedorov se confruntă cu o concurență puternică.
Dar aceasta nu este încă o coaliție națională. Un candidat orientat spre comunicații și pro-business s-ar chinui să se extindă dincolo de această bază relativ îngustă fără sprijinul armatei, al elitelor regionale și al forțelor de opoziție consacrate”, mai scrie Balázs Jarábik.
Biroul Național Anticorupție din Ucraina și Parchetul Specializat Anticorupție rămân constrângeri esențiale în calea consolidării puterii prezidențiale și a corupției care o însoțește.
Cu toate acestea, ele operează în mediul politic al Ucrainei, nu în afara acestuia. Mandatul lor instituțional este de a investiga și urmări penal.
„Dar dependența lor tot mai mare de comunicarea strategică, dezvăluirea selectivă și momentul politic al cazurilor le permite să influențeze rezultatele politice.
Aceeași distincție se aplică și lui Fedorov. Revolta sa a perturbat sistemul lui Zelenski, dar nu a oferit încă o alternativă politică la acesta.
Un fost participant central la guvernarea prezidențială, susținut de părți ale ecosistemului anticorupție, nu reprezintă prin definiție o reînnoire instituțională. Ucraina este martora slăbirii unei ordini existente, nu a curățării acesteia”, consideră autorul analizei.
Administrația prezidențială consideră că situația este sub control și, într-un sens restrâns, este corectă.
Zelenski și-a finalizat remanierea. A păstrat controlul atât asupra cabinetului, cât și asupra parlamentului. Liderii militari asociați cu tabăra naționalistă l-au susținut pe Zelenski. Principalii săi rivali politici au continuat să opereze în cadrul sistemului prezidențial.
„Președintele poate gestiona fiecare criză separat. Dar sistemul este mai puțin capabil să inverseze deteriorarea cumulativă care produce aceste crize.
Agențiile anticorupție modelează din ce în ce mai mult competiția politică. Iarna ar putea suprima temporar aceste tensiuni. Societatea se concentrează din nou pe supraviețuirea fizică.
Dar marja sa de eroare se micșorează. Guvernul se confruntă cu tendințe tot mai pronunțate în aproape fiecare domeniu critic – guvernare, militar, fiscal, economic și politic – în timp ce încrederea publicului în capacitatea sa de a schimba cursul este în scădere.
Președintele a restabilit controlul asupra guvernului, pierzând în același timp ceva mai greu de recuperat: unitatea sistemului politic pe care l-a creat”, încheie autorul analizei.