Bomba CJUE: Magistrații nu pot cere indemnizația de 7 salarii la pensionare, remunerația și pensia magistratului pot fi diminuate, dar doar temporar!

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) a judecat azi sesizarea făcută de Curtea de Apel București în urmă cu mai bine de un an și jumătate. CAB a sesizat Curtea de Justitie a Uniunii Europene (CJUE) în legătură cu cele șapte indemnizații de încadrare lunare brute pe care magistrații ar fi trebuit să le primească odată cu ieșirea la pensie.

Sesizarea a fost trimisă la CJUE în 27 noiembrie 2023, într-un dosar în care șase foste judecătoare de la Curtea de Apel București au solicitat acordarea acestor sapte indemnizatii de încadrare lunare brute odată cu ieșirea la pensie.

Este vorba de Doina Anghel, Adina Cosma, Ionelia Drăgan, Aurelia Mihaela Grozescu, Iulia Lăcrămioara Manea și Doinița Mihalcea, foști magistrați la Curtea de Apel București. Acestea au depus acțiunea în 2022, cerând plata celor șapte indemnizații de încadrare lunare brute, sumă actualizată cu rata inflației și dobânzile legale penalizatoare.

ULTIMA ORĂ Bolojan anunță că bugetul României va fi votat “cel mai devreme” la finalul lunii ianuarie 2026

17:49

SOCIAL Pericolul care se ascunde în spatele instalațiilor pentru bradul de Crăciun. Sfaturile experților

17:48

Dreptul privind acordarea celor șapte indemnizații era prevăzut de art. 81 alin. 1 din Legea 303/2004 privind statutul judecătorilor și procurorilor (actuala Lege 303/2022). Acest drept a fost suspendat și apoi abrogat, prin acte normative emise începând cu 2010. Cele șase judecătoare pensionate au susținut în acțiunea lor că aceste acte sunt neconstituționale și afectează în mod esențial caracterul previzibil al legii.

Acțiunea judecătoarelor a fost respinsă de Tribunalul București prin sentința nr. 2743 din 9 mai 2023, pronunțată în dosarul 34577/3/2022, apoi a fost atacată cu apel. În 27 noiembrie 2023, Curtea de Apel București a decis sesizarea CJUE, pentru a se stabili dacă principiul independenței judecătorilor se opune abrogării, în cazul judecătorilor români cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani, a dreptului de a primi, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, o sumă egală cu șapte indemnizații de încadrare lunare brute, în condițiile suspendării anterior abrogării, în mod continuu și pentru o perioadă îndelungată, a exercițiului acestui drept salarial, din rațiuni legate în principal de constrângeri de eliminare a unui deficit bugetar excesiv.

Judecarea cauzei a fost suspendată până la pronunțarea hotărârii de azi, 5 iunie 2025, a CJUE.

Judecătorii și procurorii care au ieșit la pensie cu minimum 20 de ani vechime nu pot cere retroactiv indemnizația egală cu șapte salarii

Gândul.ro prezintă cele mai importante fragmente din această hotărâre, cu mențiunea că aceasta nu intră în coliziune cu hotărârea de acum un an a Înaltei Curți de Casație și Justiție care i-a enervat la culme pe magistrați după ce nu a dat dreptate celor șase foste colege judecător de la CAB.

Astfel, prin hotărârea prealabilă nr. 22/2024 din cauza nr. 232/1/2024, ICCJ a decis că judecătorii și procurorii care au ieșit la pensie cu minimum 20 de ani vechime nu pot cere retroactiv indemnizația egală cu șapte salarii la care au avut dreptul în momentul pensionării în perioada 2011-2023.

Iată ce au decis, azi, judecătorii CJUE inclusiv cu privire la condițiile în care magistraților li se poate reduce renumerația, în caz de deficit excesiv, cu mențiunea că măsura trebuie să fie una temporară și până la un cuantum care să nu le afecteze independența:

Curtea (Camera a 7-a) a fost compusă din M. Gavalec (raportor), președinte de cameră, și Z. Csehi și F. Schalin, judecători,avocat general D. Spielmann,grefier A. Calot Escobarr. Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE.2 Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între cele șase foste judecătoare, pe de o parte, și Curtea de Apel București (România), pe de altă parte, în legătură cu neplata către acestea a unei indemnizații de pensionare.

Reclamantele nu au primit, la momentul pensionării lor, indemnizația egală cu șapte indemnizații de încadrare lunare brute, prevăzută la articolul 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților (denumită în continuare „prima de pensionare”). În fapt, articolul 13 alineatul (1) din Legea nr. 285/2010 și dispozițiile care au prelungit fără întrerupere suspendarea plății primei de pensionare, până în anul 2023 inclusiv, au avut ca efect suspendarea plății acestei prime timp de 13 ani consecutivi, până la abrogarea sa, la 16 decembrie 2022, prin Legea privind noul statut al magistraților.

Conform actelor deduse judecăți CJUE, reclamantele au sesizat Tribunalul București (România) cu o acțiune având ca obiect, printre altele, contestarea suspendării plății primei de pensionare și obținerea plății unei despăgubiri corespunzătoare cuantumului acestei prime pe care nu au primit-o. Prin hotărârea din 9 mai 2023, această instanță a respins acțiunea ca fiind prematură pentru motivul în esență că, ținând seama de suspendarea repetată a articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților, prin acte normative succesive considerate conforme cu Constituția României, prima de pensionare nu a intrat în patrimoniul reclamantelor din litigiul principal, dreptul la această primă fiind condiționat de o nouă manifestare a legiuitorului.

Reclamantele au declarat apel împotriva acestei hotărâri la Curtea de Apel București (România), care este instanța de trimitere, susținând printre altele că, având în vedere principiul independenței judecătorilor, care decurge din articolul 19 TUE, refuzul de a le acorda prima de pensionare aduce atingere dreptului de proprietate. Ele apreciază de asemenea că suspendarea plății acestei prime, care fusese justificată de criza economică majoră pe care România a traversat-o în anul 2010, ar fi trebuit să aibă doar un caracter temporar. Prin urmare, abrogarea articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților ar fi disproporționată.

“Instanța de trimitere (n.r.-Curtea de Apel București) amintește, cu titlu introductiv, că prima de pensionare, care urmărea să exprime gratitudinea față de judecători pentru exercitarea funcției în mod neîntrerupt în condiții respectabile timp de cel puțin 20 de ani, era considerată o primă de natură salarială sau o remunerație, întrucât decurgea direct din raportul de muncă.

Această instanță arată că suspendarea plății acestei prime, pentru anii 2010-2022, fusese decisă ca urmare a unor imperative legate de eliminarea deficitului bugetar excesiv al statului român.

Ea precizează, în această privință, că expunerea de motive a mai multor ordonanțe de urgență adoptate de guvern, care au suspendat plata primei de pensionare, evidenția riscul ca, în lipsa adoptării unor măsuri de reducere salarială de acest tip, deficitul bugetar al României să depășească pragul de 3 % din produsul intern brut (PIB) prevăzut la articolul 126 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 1 din Protocolul (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la Tratatele UE și FUE, ceea ce ar putea determina Comisia să declanșeze procedura de deficit excesiv împotriva acestui stat membru.

Deși Curtea Constituțională (România) a apreciat că dreptul la prima de pensionare nu intra în categoria drepturilor fundamentale, astfel încât legiuitorul român era liber să dispună încetarea acordării acesteia, instanța de trimitere (n.red.- Curtea de Apel București) ridică problema dacă suspendarea pe termen lung a unei astfel de plăți, urmată de încetarea acordării unei asemenea prime, nu aduce atingere principiului independenței judecătorilor, care decurge din articolul 19 TUE. (…)

În aceste condiții, Curtea de Apel București a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarea întrebare preliminară: „Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE (cu referire la articolul 2 TUE) trebuie interpretat în sensul că principiul independenței judecătorilor se opune abrogării, în cazul judecătorilor români cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani, a dreptului de a primi, la data pensionării sau a eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, o sumă egală cu șapte indemnizații de încadrare lunare brute, în condițiile suspendării anterior abrogării, în mod continuu și pentru o perioadă îndelungată, a exercițiului acestui drept salarial, din rațiuni legate în principal de constrângeri de eliminare a unui deficit bugetar excesiv (legiuitorul invocând expres pragul de 3 % din [PIB] prevăzut de Tratatul [FUE])?”

“Implicarea Legislativului și Executivului în stabilirea remunerației judecătorilor nu este de natură să creeze o dependență a judecătorilor față de puterile menționate”

CAB (România) a solicitat CJUE, în esență, să se stabilească dacă articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenței judecătorilor se opune abrogării, după ce a fost suspendată în mod continuu pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special de constrângerile de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru în cauză, a legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, o indemnizație de pensionare.

“Astfel cum rezultă dintr-o jurisprudență constantă, deși organizarea justiției în statele membre intră în competența lor, totuși, în exercitarea acestei competențe, ele sunt ținute să respecte obligațiile care le revin din dreptul Uniunii, printre altele, atunci când prevăd modalitățile de stabilire a remunerației judecătorilor (…)

Articolul 19 TUE, care concretizează valoarea statului de drept afirmată la articolul 2 TUE, încredințează instanțelor naționale și Curții obligația de a garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii în toate statele membre, precum și protecția jurisdicțională pe care acest drept o conferă justițiabililor.

În acest scop, prezervarea independenței acestor organisme este primordială. Această cerință, care este inerentă activității de judecată, ține astfel de conținutul esențial al dreptului fundamental la protecție jurisdicțională efectivă și la un proces echitabil, care are o importanță crucială în calitate de garant al protecției ansamblului drepturilor conferite justițiabililor de dreptul Uniunii și al menținerii valorilor comune ale statelor membre prevăzute la articolul 2 TUE, în special a valorii statului de drept  (…)

Noțiunea de „independență a instanțelor” presupune în special ca organismul respectiv să își exercite funcțiile jurisdicționale în mod complet autonom, fără a fi supus vreunei legături ierarhice sau de subordonare și fără să primească dispoziții sau instrucțiuni, indiferent de originea lor, pentru a fi astfel protejat de intervenții sau de presiuni exterioare susceptibile să aducă atingere independenței de judecată a membrilor săi și să influențeze deciziile acestora.

Or, la fel ca inamovibilitatea membrilor organismului vizat, perceperea de către aceștia a unei remunerații cu un nivel adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le exercită constituie o garanție inerentă independenței judecătorilor  (…)

Deși, în conformitate cu principiul separării puterilor ce caracterizează funcționarea unui stat de drept, independența instanțelor trebuie să fie garantată față de puterile legislativă și executivă ale unui stat membru, simplul fapt că aceste puteri sunt implicate în stabilirea remunerației judecătorilor nu este, ca atare, de natură să creeze o dependență a judecătorilor față de puterile menționate și nici să dea naștere unor îndoieli cu privire la independența sau la imparțialitatea lor.

Astfel, statele membre dispun de o marjă largă de apreciere atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la diferitele posturi de cheltuieli publice. Această marjă largă de apreciere include stabilirea metodei de calcul al acestor cheltuieli și în special a remunerației judecătorilor, puterile legislativă și executivă naționale fiind cele mai în măsură să țină seama de contextul socio-economic particular al statului membru în care trebuie întocmit acest buget și trebuie garantată independența judecătorilor (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 50 și 51).

Cu toate acestea, normele naționale referitoare la remunerația judecătorilor nu trebuie să dea naștere în percepția justițiabililor unor îndoieli legitime referitoare la impenetrabilitatea judecătorilor în cauză în privința unor elemente exterioare și la neutralitatea lor în raport cu interesele care se înfruntă.

În acest scop, cartele, rapoartele și alte documente întocmite de organele Consiliului Europei sau care fac parte din sistemul Organizației Națiunilor Unite pot furniza indicații pertinente pentru interpretarea dreptului Uniunii în prezența dispozițiilor naționale adoptate în materie (…)

Astfel cum a statuat Curtea în Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė (C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 65), puterile legislativă și executivă ale unui stat membru pot deroga de la reglementarea națională, care definește în mod obiectiv modalitățile de stabilire a remunerației judecătorilor, hotărând să reducă cuantumul acestei remunerații, sub rezerva îndeplinirii unui anumit număr de cerințe.

În primul rând, în conformitate cu principiul securității juridice, o măsură de reducere a salariilor judecătorilor sau a pensiei acestora pentru limită de vârstă trebuie să fie stabilită prin lege și să fie obiectivă, previzibilă și transparentă. Această lege poate prevedea intervenția partenerilor sociali, în special a organizațiilor care reprezintă judecătorii în cauză. În acest context, transparența procedurii legislative contribuie la garantarea independenței judecătorilor (…)

În al doilea rând, o măsură de reducere a salariilor judecătorilor sau a pensiei acestora pentru limită de vârstă trebuie justificată de un obiectiv de interes general, precum imperativul eliminării unui deficit public excesiv, în sensul articolului 126 alineatul (1) TFUE, cu precizarea că posibilitatea unui stat membru de a se prevala de un astfel de imperativ nu presupune deschiderea împotriva sa a unei proceduri în temeiul Protocolului (nr. 12) privind procedura aplicabilă deficitelor excesive, anexat la Tratatele UE și FUE (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 67 și 68, precum și jurisprudența citată).

Rațiunile bugetare care au justificat adoptarea unei măsuri de derogare de la normele de drept comun privind remunerația judecătorilor trebuie să fie explicate în mod clar”, se arată în hotărârea CJUE.

CJUE despre reducerea remunerației judecătorilor: O măsură de această natură trebuie să rămână excepțională și temporară

CJUE a subliniat, în hotărârea de azi, și când anume se pot aplica măsurile de restricție bugetară și asupra judecătorilor:

“În plus, sub rezerva unor circumstanțe excepționale justificate în mod corespunzător, aceste măsuri nu trebuie să îi vizeze în mod specific numai pe membrii instanțelor naționale, ci trebuie să se înscrie într-un cadru mai general prin care se urmărește ca un grup mai larg de membri ai funcției publice naționale să contribuie la efortul bugetar urmărit (a se vedea în acest sens Hotărârea din 27 februarie 2018, Associação Sindical dos Juízes Portugueses, C-64/16, EU:C:2018:117, punctul 49, și Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 69).28 Astfel cum prevede punctul 54 din Recomandarea Comitetului de Miniștri din anul 2010, „[t]rebuie introduse dispoziții legale specifice care să instituie o măsură de protecție împotriva unei reduceri a remunerației care ar viza în mod specific judecătorii”.

În schimb, după cum se indică la punctul 57 din expunerea de motive a acestei recomandări, „[o] dispoziție referitoare în mod specific la nereducerea remunerației judecătorilor nu se opune unei reduceri a remunerației care se înscrie în cadrul politicilor publice de reducere generală a salariilor membrilor serviciilor publice”.

În consecință, atunci când adoptă măsuri de restricție bugetară care afectează funcționarii și agenții săi publici, un stat membru poate, într-o societate caracterizată prin solidaritate, astfel cum se subliniază la articolul 2 TUE, să decidă să aplice aceste măsuri și judecătorilor naționali ((Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 71).

În al treilea rând, în conformitate cu principiul proporționalității, care constituie un principiu general al dreptului Uniunii [Hotărârea din 8 martie 2022, Bezirkshauptmannschaft Hartberg-Fürstenfeld (Efect direct), C-205/20, EU:C:2022:168, punctul 31], o măsură care vizează reducerea remunerației judecătorilor trebuie să fie de natură să garanteze realizarea obiectivului de interes general urmărit, să se limiteze la strictul necesar pentru atingerea acestui obiectiv și să nu fie disproporționată în raport cu obiectivul menționat, ceea ce presupune ponderarea importanței acestui obiectiv cu gravitatea ingerinței în principiul independenței judecătorilor.

Prin urmare, o măsură de această natură, care pare aptă pentru realizarea obiectivului de interes general menționat la punctul 26 din prezenta hotărâre, trebuie să rămână excepțională și temporară, în sensul că nu trebuie să se aplice dincolo de durata necesară pentru realizarea obiectivului legitim urmărit, cum este cel al eliminării unui deficit public excesiv.

În plus, impactul măsurii menționate asupra remunerației judecătorilor nu trebuie să fie disproporționat în raport cu obiectivul urmărit (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctele 73 și 74).

(32) Cu toate acestea, ținând seama de marja largă de apreciere recunoscută statelor membre atunci când elaborează bugetul și iau decizii cu privire la diferitele posturi de cheltuieli publice, astfel cum a fost amintită la punctul 22 din prezenta hotărâre, un stat membru are posibilitatea să adopte o măsură legislativă care nu urmărește să deroge de la reglementarea de bază care stabilește remunerația judecătorilor pentru a face față unei crize bugetare, ci să modifice această reglementare pentru viitor, prin diminuarea remunerației lor, în vederea ameliorării situației sale bugetare pe termen lung”.

„Principiul independenței judecătorilor, care decurge din articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE, nu se poate opune unei astfel de modificări, chiar dacă aceasta nu este limitată în timp, atât timp cât nivelul de remunerare a judecătorilor nou-stabilit rămâne suficient pentru a le asigura independența”.

În cazul măsurilor de restricție bugetară „nivelul remunerației judecătorilor să rămână adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le exercită aceștia”

În hotărârea luată azi de CJUE, Curtea subliniază aspecte importante ce țin de independența magistratului și de care trebuie să țină cont autoritățile din România în cazul în care se iau măsuri de restricție bugetară dar și de ce judecatorii si procurorii care au ieșit la pensie cu minimum 20 de ani vechime nu pot cere retroactiv indemnizația egală cu șapte salarii la care au avut dreptul în momentul pensionării în perioada 2011-2023:

“Menținerea independenței judecătorilor impune astfel ca, în pofida aplicării unei măsuri de restricție bugetară în privința lor, nivelul remunerației judecătorilor să rămână adecvat în raport cu importanța funcțiilor pe care le exercită aceștia pentru a-i proteja de intervenții sau presiuni exterioare care le pot periclita independența de judecată și le pot influența deciziile, în conformitate cu jurisprudența amintită la punctul 21 din prezenta hotărâre.

În această privință, reiese din jurisprudența rezultată din Hotărârea din 7 februarie 2019, Escribano Vindel (C-49/18, EU:C:2019:106, punctele 70, 71 și 73), că nivelul remunerației judecătorilor trebuie să fie suficient de ridicat, având în vedere contextul socioeconomic al statului membru în cauză, pentru a le conferi o independență economică certă, de natură să îi protejeze împotriva riscului ca eventuale intervenții sau presiuni exterioare să poată dăuna neutralității deciziilor lor.

Astfel, nivelul acestei remunerații trebuie să fie de natură să protejeze judecătorii împotriva riscului de corupție.36 Aprecierea caracterului adecvat al remunerației judecătorilor presupune, printre altele, să se țină seama de situația economică, socială și financiară a statului membru în cauză.

Din această perspectivă, este adecvat să se compare remunerația medie a judecătorilor cu salariul mediu din statul respectiv (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 62).37 Considerațiile expuse la cele două puncte precedente sunt valabile mutatis mutandis pentru judecătorii pensionați.

Astfel, faptul că judecătorii în activitate au garanția că vor primi, după pensionare, o pensie suficient de ridicată este de natură să îi protejeze împotriva riscului de corupție în perioada lor de activitate”.

Este necesar să se menționeze, în această privință, punctul 54 din Recomandarea Comitetului de Miniștri din anul 2010, potrivit căruia „[t]rebuie să existe garanții pentru […] plata unei pensii pentru limită de vârstă care ar trebui să fie [raportată] în mod rezonabil la nivelul de remunerare a judecătorilor în exercițiu”.

De asemenea, din articolul 6.4 din Carta europeană privind statutul judecătorilor, menționată la punctul 16 din prezenta hotărâre, reiese că acest statut trebuie să garanteze judecătorului sau judecătoarei „care a împlinit vârsta legală pentru încetarea funcției, după ce a exercitat-o ca profesie o perioadă determinată, plata unei pensii al cărei nivel trebuie să fie cât mai apropiat posibil de acela al ultimei remunerații primite pentru activitatea jurisdicțională”.

În al patrulea rând, o măsură de reducere salarială trebuie să poată face obiectul unui control jurisdicțional efectiv, potrivit modalităților procedurale prevăzute de legislația statului membru în cauză.40 Deși, în cadrul procedurii prevăzute la articolul 267 TFUE, nu este de competența Curții să aplice normele dreptului Uniunii unei spețe determinate, Curtea poate, plecând de la dosarul cauzei principale, precum și de la observațiile scrise de care dispune și pentru a furniza un răspuns util instanțelor de trimitere, să le dea indicații de natură să permită acestor instanțe să se pronunțe (Hotărârea din 25 februarie 2025, Sąd Rejonowy w Białymstoku și Adoreikė, C-146/23 și C-374/23, EU:C:2025:109, punctul 77, precum și jurisprudența citată).

În această privință, este necesar să se arate, primo, că abrogarea articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților prin Legea privind noul statut al magistraților a fost, în speță, motivată de imperative legate de eliminarea deficitului bugetar excesiv al statului membru în cauză, după cum indica printre altele expunerea de motive a Legii nr. 285/2010, așa cum este menționată la punctul 6 din prezenta hotărâre.

În sens mai larg, astfel cum reiese din cuprinsul punctului 15 din prezenta hotărâre, instanța de trimitere arată că expunerea de motive a mai multor ordonanțe de urgență adoptate de guvern, care au suspendat plata primei de pensionare, a evidențiat riscul ca deficitul bugetar al României să depășească pragul de 3 % din PIB prevăzut la articolul 126 alineatul (2) TFUE coroborat cu articolul 1 din Protocolul nr. 12 privind procedura aplicabilă deficitelor excesive anexat la Tratatele UE și FUE, precum și riscul ca acest stat membru să trebuiască să facă față deschiderii de către Comisie a unei proceduri de deficit excesiv, în lipsa adoptării de urgență a unor măsuri de reducere salarială.

42 Secundo, încetarea acordării primei de pensionare determină o reducere limitată a cuantumului remunerației judecătorilor români. În plus, această măsură nu afectează remunerația principală a judecătorilor români, ci un supliment de remunerație care nu putea fi primit decât o singură dată, la momentul pensionării. Prin urmare, sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, încetarea acordării acestei prime nu pare disproporționată.

43 Tertio, astfel cum a subliniat Comisia în observațiile sale scrise, întemeindu-se pe figura 34 din Comunicarea COM(2023) 309 final, intitulată „Tabloul de bord privind justiția în Uniunea Europeană pentru anul 2023”, la începutul carierei și pentru judecătorii de la instanțele supreme, salariul mediu anual al judecătorilor români reprezintă de 2,9 ori și, respectiv, de 5,8 ori salariul mediu anual brut român.

44 Din cuprinsul celor două puncte care precedă rezultă că, în pofida abrogării articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților, remunerarea judecătorilor români rămâne în concordanță cu importanța funcțiilor pe care aceștia le exercită.

45 Quarto, suspendarea și, ulterior, abrogarea acestei dispoziții se înscriu într-o politică mai largă de reducere a remunerației personalului funcției publice române. Astfel, articolul 13 alineatul (1) din Legea nr. 285/2010 prevedea că, „[î]n anul 2011, dispozițiile legale privind acordarea ajutoarelor sau, după caz, indemnizațiilor la ieșirea la pensie, retragere, încetarea raporturilor de serviciu ori la trecerea în rezervă nu se aplică”.

Or, astfel cum a arătat Comisia în observațiile sale scrise, suprimarea ajutorului la trecerea în rezervă privea militarii, polițiștii, precum și funcționarii cu statut special din sistemul administrației penitenciare.46 Quinto, în contextul prezentei cauze, abrogarea articolului 81 alineatul (1) din Legea privind vechiul statut al magistraților, după ce această dispoziție a fost suspendată în mod continuu timp de 13 ani, a contribuit la clarificarea situației dreptului național și, astfel, la asigurarea securității juridice.

47 În plus și sub rezerva verificărilor care trebuie efectuate de instanța de trimitere, reclamantele din litigiul principal nu se pot prevala de vreo încredere legitimă în ceea ce privește menținerea beneficiului primei de pensionare.

Astfel cum reiese din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, „[s]peranța legitimă de a putea beneficia în continuare de bun trebuie să se bazeze pe un «temei suficient în dreptul intern», de exemplu atunci când este confirmată de o jurisprudență consacrată a instanțelor sau atunci când este întemeiată pe o dispoziție legislativă sau pe un act legal privind interesul patrimonial în cauză” (Curtea EDO, 23 septembrie 2014, Valle Pierimpiè Società Agricola S.P.A. împotriva Italiei, CE:ECHR:2014:0923JUD004615411, § 38).

48 Or, în speță, atât din jurisprudența Curții Constituționale, menționată la punctul 16 din prezenta hotărâre, cât și din articolul 66 alineatul (3) din Legea nr. 24/2000 menționată la punctul 3 din prezenta hotărâre rezultă că, din anul 2010, nu se poate considera că dreptul de a beneficia de o primă de pensionare are un temei suficient în dreptul român. Astfel, Curtea Constituțională a considerat că, întrucât dreptul la prima de pensionare nu constituie un dreptul fundamental, legiuitorul român era liber să dispună încetarea acordării acesteia.

În ceea ce privește respectivul articol 66 alineatul (3), acesta prevede că abrogarea unei dispoziții suspendate poate face obiectul unei dispoziții exprese, cu aplicare de la data expirării suspendării.

49 Având în vedere ansamblul considerațiilor care precedă, trebuie să se răspundă la întrebarea adresată că articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenței judecătorilor nu se opune abrogării, după ce a fost suspendată în mod continuu pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special de constrângerile de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru în cauză, a legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al eliberării din funcție pentru alte motive neimputabile, o indemnizație de pensionare.

Cu privire la cheltuielile de judecată50 Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată.

Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări.Pentru aceste motive, Curtea (Camera a șaptea) declară: Articolul 19 alineatul (1) al doilea paragraf TUE coroborat cu articolul 2 TUE trebuie interpretat în sensul că principiul independenței judecătorilor nu se opune abrogării, după ce a fost suspendată în mod continuu pentru o perioadă îndelungată, pentru motive legate în special de constrângerile de eliminare a unui deficit bugetar excesiv al statului membru în cauză, a legislației acestui stat în temeiul căreia magistrații cu vechime continuă în magistratură de 20 de ani primeau, la momentul pensionării sau al eliberării din funcție pentrualte motive neimputabile, o indemnizație de pensionare”.

Foto: Curtea de Apel București

CITEȘTE ȘI:

„REVOLUȚIE financiară” în justiția din România! Judecătoriii și procurorii, creșteri masive de SALARII, plătite eșalonat până în 2029

Forumul Judecătorilor din România critică dur noua lege privind vârsta de pensionare: „Ar determina pensionarea imediată a peste 1000 de magistraţi”