Peste 10 avocați, judecători sau juriști desființează dezinformările USR cum că judecătorii Curții de Apel ar fi blocat „un comunicat de presă”

Mai mulți avocați, judecători sau juriști au reacționat după ce USR a pornit o avalanșă de ură împotriva Curții de Apel București, ca urmare a deciziei judecătoarei CAB Ana-Corina Tudor, care a emis marți, 21 iulie 2026, o ordonanță președințială prin care a suspendat procedura de consultare publică a proiectului Legii salarizării unitare. Numeroși profesioniști ai dreptului au explicat corectitudinea hotărârii judecătorești de la Curtea de Apel București.

Numeroși profesioniști ai dreptului desființează dezonformările USR

Ministra interimară a Mediului Diana Buzoianu s-a alăturat lui Dragoș Pîslaru în disputa legii salarizării și a ironizat decizia Curții de Apel care a suspendat proiectul, după ce Federația Sanitas a depus o cerere de ordonanță preșdinițială. Buzoianu este contrazisă chiar de Codul Administrativ din legislația României, care precizează clar că un guvern demis nu are voie să inițieze noi proiecte de lege, după cum Gândul a arătat. De fapt, judecătorii nu au suspendat un comunicat de presă, așa cum susține ministra, ci o procedură.

EXCLUSIV Un deputat din aripa dură pro-Bolojan din PNL, surprins într-o horă. Fredonează și o melodie: „Dușmanii se țin de mine”

19:09

INEDIT Imagini cu un angajat al Aeroportului din Atena care îngrijea cu blândețe animale salvate au făcut înconjurul planetei. Ce comentarii au stârnit

19:08

Diana Buzoianu, ministrul USR al Mediului

Acum, numeroși profesioniști ai dreptului, avocați, judecători în activitate și judecători pensionari, au explicat corectitudinea hotărârii judecătorești de la Curtea de Apel București.

 Loading ...

1. Judecătorul CSM Alin Ene:

„Știre despre separația puterilor în stat.

Decizia de astăzi a Curții de Apel București este, înainte de toate, o lecție despre rolul justiției într-o democrație.

Nu a fost suspendat un comunicat de presă, ci o procedură demarată de un guvern demis. Dacă acel guvern putea demara procedura vom afla când se va soluționa fondul cauzei.

Și NU, asta NU înseamnă că justiția a preluat atribuțiile Guvernului sau ale Parlamentului.

Înseamnă că, atunci când sunt suspiciuni că celelalte puteri ale statului au depășit limitele stabilite de Constituție și de lege, există o instanță independentă care verifică legalitatea acțiunilor lor.

Tocmai acesta este rolul justiției într-o democrație: să limiteze derapajele puterii și să protejeze cetățeanul împotriva eventualelor abuzuri.

Pentru că un stat în care instanțele nu ar putea controla legalitatea actelor celorlalte autorități ar fi un stat eșuat, în care cetățeanul ar fi privat de singura garanție împotriva exercitării arbitrare a puterii”.

2. Fosta judecătoare Adina Lupea de la CA Cluj:

„Asadar, pentru propagandistii mincinosi, nu a suspendat nimeni un comunicat de presa. Vi s au terminat bananele si acum mâncați ceva mai maroniu.

Citiți minuta! Dar ce spun eu ce înseamnă minuta si cui? Doctorilor in drept de pe fb?”.

3. Judecătoarea TMB Mădălina Afrăsinie:

„Ca să înțelegeți de ce vrea tovarășul Ilie ca justiția să fie a sa!

Nu are toată puterea până când nu are si Justiția!

România are Judecători si Procurori!

Încă mai are Judecători si Procurori!

Spre disperarea tovarășului Ilie &co!

Tovarășe Ilie, tovarase Pîslaru, tovarasa Oana, vă sună Legea!

Cu plăcere!”

„Tovarășa Diana,

Instanta s-a pronunțat in temeiul Legii!

Da, Legea pe care guvernul din care si dumneavoastră faceți parte o încălcați si o încălecați zilnic!

Sunt judecător de aproape 25 de ani si, cand aud de reforma justiției, mă ia durerea de cap!

De ce?

„Pentru că reforma” înseamnă o nouă încercare de subordonare/preluare a Justiţiei!!!

Asa că mai usor cu pianul „reformei justiției” pe scări pentru că, spre disperarea dumneavoastră, a celor din guvern si a celor care vă sustin si vă aplaudă abuzurile(=incălcarea si incălecarea Legii), mai există judecători și procurori si-n România!

Cu plăcere!”

4. Fostul judecător TMB Andi Malaliu:

„De ce mint useriștii cu atâta dezinvoltură? Fiindcă își cunosc bine publicul. Rară incultură juridică printre tefeliști! Pentru ei nu există proceduri, acte juridice, instituții, competente. La ei totul se rezumă la „hoție”, ” enali” și, mai nou, „a sunat Lia”.

Ieri s-a suspendat procedura prin care se punea în fapt în transparență publică legea salarizării. Retineti „procedura”! E termenul folosit în minuta instanței.

Ce s-a întâmplat? Guvernul demis nu putea să inițieze proiecte de legi și, pe cale de consecință, nu putea să le pună juridic, în drept, în procedura de transparență decizională. In fapt, însă a făcut-o, recurgând la un truc. Initierea procedurii s-a făcut nu la rubrica de „transparență decizională”, ci printr-un comunicat postat pe site-ul Ministerului Muncii. Asta nu însemna că procedura n-a fost demarată (sunt termene, se pot face observații, propuneri etc.). Ceea ce, repet, Guvernul nu putea face, măcar având în vedere Constituția și prev. art. 37 alin. (3) din Codul Administrativ. Probabil așa va și motiva instanța soluția de suspendare a procedurii.

Și ce zic useriștii pentru publicul lor, preluați de armata de propagandă useristă? Domnule, e aberant, s-a suspendat doar un comunicat! O spune și Diana Buzoianu, care a terminat Dreptul și a fost avocată (e drept, vreun an, că apoi și-a găsit o meserie mai bănoasă: aceea de politician), o spune și Alexandru Dimitriu, care, pe lângă că e avocat, mai e și doctor în drept.

Și, totuși, de ce mint acești oameni cu atâta nonșalanță? Pentru că pot. Pentru că publicul lor nu citește, nu verifică nimic, iar, juridic, nu trece de nivelul de lozinci. Așa că poți să le spui orice. Atâta timp cât nu și-au pierdut încrederea în sectă, acceptă orice. Inclusiv că justiția și-a depășit atribuțiile, intrând în domeniul puterii executive. Și o spun unii care cică au terminat Dreptul. Deși e o prostie de-asta arogantă, cu pretenții de deșteptăciune.

Păi, în primul rând, justiția nu s-a băgat în „trebile” Guvernului că a vrut ea, ci fiindcă a fost sesizată. În virtutea accesului liber la justiție, sindicatul „Sanitas” a sesizat instanța competentă cu o acțiune. Pe care instanța trebuie să o soluționeze într-un fel sau altul. Până la soluționarea acțiunii pe fond, s-a dispus suspendarea procedurii de consultare privind legea salarizării. Ce putea să facă instanța? Nu putea să zică: „nu mă bag, că e treaba Guvernului!”, căci ar comite o denegare de dreptate – lucru interzis de lege.

Mai mult chiar: controlul asupra procedurii și actelor administrative ale Guvernului este una din pârghiile prin care funcționează separația și controlul puterilor (autorităților) în stat. Departe de a încălca acest principiu, dimpotrivă, instanța de contencios administrativ și-a îndeplinit rolul său legal și constituțional de a cenzura acte și proceduri administrative nelegale sau demarate cu exces de putere.

Lung și greu text. E mai ușor cu „A sunat Lia”…”

5. Judecătorul Ciprian Tița de la Tribunalul Specializat Argeș (președintele Asociației NextJudex):

„Ce înseamnă cu adevărat o „Procedură” și cum oprește ea un abuz de putere?

​În drept, cuvintele nu sunt doar vocabular; sunt mecanisme de putere. Unul dintre cele mai subestimate cuvinte este „procedura”. Mulți o asociază cu birocrația plictisitoare, dar, în realitate, procedura este principalul scut împotriva arbitrarului și a abuzului de putere.

​Să luăm un scenariu practic, la intersecția dintre dreptul administrativ și cel constituțional:

​Un Guvern este demis prin moțiune de cenzură. Potrivit Constituției, un guvern demis mai poate îndeplini doar actele necesare administrării treburilor publice curente. Nu mai poate face politici noi, nu mai poate iniția legi.

​Totuși, Guvernul demis încearcă un artificiu: publică un proiect major (ex. Legea salarizării) pe site-ul unui Minister, mimează o dezbatere publică pentru a-i da greutate oficială, cu intenția de a-l „pasa” ulterior unui partid politic pentru a fi depus direct în Parlament.

Aici intervine mecanismul de control: Instanța de judecată.

Sindicatul sau partea vătămată merge la Curtea de Apel și obține o sentință care spune scurt: „Suspendă procedura proiectului legii…”.

​De ce a suspendat judecătorul „procedura” și nu doar „proiectul”?

​Dacă ar fi suspendat doar proiectul, ar fi vizat un simplu document. Suspendând procedura, judecătorul a tăiat întregul circuit instituțional! Ce efecte produce asta?

1. Îngheață aparatul de stat: Ministerul nu mai are voie să facă niciun act oficial – nu mai poate cere avize, nu mai poate face studii de impact, nu poate finaliza textul.

2. Blochează „vehiculul” politic: Guvernul demis nu mai poate transfera oficial acest proiect către un partid. Documentul rămâne blocat în stadiul de simplu draft.

3. Protejează Constituția: Deși parlamentarii acelui partid pot lua textul cu „copy-paste” pentru a-l depune în nume propriu, ei nu vor mai beneficia de expunerea de motive oficială a Ministerului și de legitimitatea aparatului guvernamental.

Concluzia? În arhitectura statului de drept, procedura nu este o simplă formalitate. Este „forma care ține fondul în viață”. Când un actor politic încearcă să forțeze limitele Constituției, o procedură judiciară de urgență poate paraliza o procedură administrativă abuzivă, restabilind echilibrul puterilor în stat”.

6. Judecătorul Mugur Boțu de la Tribunalul Bistrița-Năsăud:

„Legile: o mica-mare intelegere intre guvernul demis si Parlament

Oare chiar asa vrem sa fie adoptate legile intr-un stat de drept?

În orice stat de drept normal, dacă Parlamentul are nevoie de ajutor tehnic, există comisii, proceduri, avize și transparență. În statul nostru de drept paralel, procedura este mult mai suplă.

​Faza de concepție – guvernul demis lucrează la un proiect pe care n-are voie să-l facă, dar are acceptul verbal dat pe holuri si la cafele de catre parlamentari.

​Faza de plasament-un ministru se uită stânga-dreapta pe hol și strecoară dosarul în buzunarul unui deputat care trece spre cantină.Nu inteleg de ce se ascund in conditiile in care au declarat la televizor, in prime-time, ca așa vor face.

​Faza de asumare – deputatul scoate dosarul, citește titlul (dacă are timp) și zice: Da, e viziunea mea despre țară! Așa ne-am înțeles cand am negociat legile la ultima cafea băută împreună!

​Faza de exonerare – când Curtea Constituțională va dărâma legea, guvernul va zice că a fost ideea Parlamentului, iar parlamentul va zice că așa i s-a dat textul de la minister. Nimeni nu e de vină, cafeaua a fost bună, țara e salvată.

​Scenariul e de o frumusețe teatrală rară: avem un guvern demis. Adică un guvern care, din punct de vedere constituțional, este un fel de „fostul meu prieten cu care încă mai stau în chirie”. Are voie doar să ude plantele din ministere, să achite factura la lumină și să semneze hârtia igienică pentru băi. Tăierea de frunză la câini în regim de interimat, nimic mai mult. Nicio reformă, nicio politică publică, niciun proiect de lege.

A ieșit ministrul la televizor, curat, spălat, cu o pudoare de fecioară juridică, și ne-a explicat mecanismul genial:

​„Dragilor, noi știm că nu avem voie să depunem proiecte de lege că suntem demiși. Doamne ferește, noi respectăm legea! Așa că am stat nopțile în minister, am lucrat la proiectul salarizării, l-am pus frumos într-un plic maro, ne-am întâlnit pe hol la cafea cu domnii parlamentari și le-am zis: Ia-l tu, neică, și zi că-i al tău!”

​Așa se naște norma juridică în spațiul mioritic: nu din dezbatere, nu din respect pentru separația puterilor, ci dintr-o metodă ingenioasă de a prosti Constituția pe la spate. Dacă întrebi la televizor, totul e legal fiindcă semnătura de pe foaie e a unui parlamentar. Că foaia a fost scrisă de un executiv fără mandat, asta e doar o „chichiță”.

​Data viitoare când vă întrebați de ce legile din România arată ca și cum ar fi fost scrise pe un șervețel la o masă de restaurant după ora 2 noaptea… să știți că exact așa au fost scrise. Doar că șervețelul a fost plimbat pe holuri până s-a găsit cineva să-și pună numele pe el.

​Punctul culminant al acestei scamatorii este atins când parlamentarii, îmbrăcați în hainele de gală ale puterii legislative, primesc foile gata capsate de la guvern, își umezesc degetul mare, pun semnătura pe prima pagină și declară mândri la camere:

​„Este inițiativa noastră! Am transpirat enorm gândind aceste articole în ultimele cinci minute, în timp ce coboram cu liftul de la etajul 2!”

Nici nu inteleg de ce mai avem parlament. Plătim atâția bani cand am putea plăti doar guvernul demis care transpira intens in procesul de creație”.

7. Avocatul (fost judecător și membru CSM) Adrian-Toni Neacșu:

„Toate procedurile legate de legea de salarizare unitară a personalului bugetar au fost suspendate în justiție.

În acest moment proiectul de lege nu mai există din punct de vedere juridic. Hotărârea Tribunalului București este executorie, deși poate fi atacată cu recurs.

Principalul argument pentru aparența de nelegalitate a proiectului de lege a fost că a fost elaborat, redactat și negociat de un Guvern demis, care nu mai poate iniția proiecte de legi (art 37 alin 3 din Codul administrativ). „A iniția” nu înseamnă doar a nu vota în Guvern un proiect de lege ci și că nu mai poți parcurge nici una din procedurile de elaborare a unui astfel de proiect și nu îți mai poți folosi resursele pentru a lucra la el.

Felicitari Sanitas și avocatului Vlad Ștefan (ești tare, dom’le)!”

„D-ul Dragoș Pîslaru sfidează hotărârea Curții de apel București de astăzi, care a suspendat întreaga procedură legată de proiectul legii de salarizare (iar nu un comunicat de presă cum spun în punctajul de partid de damage control) și spune că mâine va continua consultările cu sindicatele pe acest proiect.

În primul rând, Dragoș Pîslaru, în calitate de interimar la Ministerul Muncii, este reprezentantul legal chiar al pârâtului față de care s-a pronunțat astăzi instanța. Concret, instanța l-a obligat personal, ca reprezentant legal, să nu facă ce vrea să facă.

În al doilea rând, nerespectarea unei hotărâri judecătorești, sfidare încă și anunțată public, o să-i creeze probleme, dar bănuiesc ca și le asumă.

În al treilea rând, deturnarea resurselor financiare, logistice și umane ale ministerului muncii către activități care potrivit legii (art 37 alin. 3 din Codul administrativ) nu intră în competența sa constituie infracțiune”.

8. Avocatul (fost judecător) Remus Sas:

„Lucrurile sunt simple și frumoase. Judecătorul de contencios administrativ nu a suspendat proiectul de lege a salarizării, a suspendat procedura.

Adică nu a tăiat doar cablul de acceleratie. A tăiat si alimentarea cu benzină, a scos electromotorul, a scurs tot uleiul din motor și apoi a tras frîna de mână, după care a ridicat masinăria pe butuci și i-a dat jos roțile.

De aceea e frumos dreptul administrativ. Unde toti văd „adrese”, „informări”, „notificări” sau „comunicate de presă”, judecătorul de contencios administrativ vede „voința exprimată juridic”. Adică nu se lasă păcălit. Cînd toți se uită la etichetă, el se uită la material.

#VoințăCuComunicat”.

9. Avocata Elena Radu:

„Un parlamentar de la USR, deputat (n.r. Alexandru Dimitriu): ne arata ca nu are ce sa caute prin parlamentul ala. Ia banii de pomana, daca dupa atâția ani de mandat el înțelege nimic.

De-alde de-ăștia fac legile pentru noi.

Ii comentai si eu:

Waw. Ești parlamentar? Vai de noi!

Aia ai înțeles tu ca a suspendat? Comunicate de presa!

Da Guvernul comunicate de presa ca sa depună parlamentarii proiecte de lege.

Pune mana si citește legislatia pe inițiativa legislativa, tehnica legislativa si trasparenta decizionala, ca ne demonstrezi ca esti degeaba prin Parlamentul ala.

PS: nu stiu de ce ma mai mir, doar mi-au demonstrat de atâtea ori cei cu mandate de la USR ca sunt paraleli cu legea”.

10. Avocatul Alexandru Mușătoiu:

„GUVERNUL A DESCOPERIT AZI CĂ LEGEA 52/2003 NU E OPȚIONALĂ

Curtea de Apel București, prin completul Fond Vacanță (nu m-am putut abține), a suspendat procedura proiectului legii ‘salarizării pe furiș căci PNRR’.

Un proiect care rescrie salariile a peste un milion de oameni a fost „pus în dezbatere” printr-un upload la rubrica Comunicate de presă. Fără consultare reală, fără termene respectate, fără sindicate la masă. Transparența decizională, tratată ca o formalitate enervantă între decizie și execuție.

Legea nr. 52/2003 nu cere mult: publici, aștepți, asculți, răspunzi și apoi execuți. Guvernul a sărit direct la „execuți”. Iar când statul își încalcă propriile legi ca să se grăbească, nu face reformă — face improvizație cu ștampilă. Nici nu mai vorbim despre faptul că un Guvern demis nu poate iniția proiecte de lege.

Asta a sancționat instanța. Nu conținutul legii, ci disprețul față de consultarea reală. Și e o lecție care depășește salarizarea: dialogul social nu e un obstacol birocratic în calea guvernării eficiente. Este exact ceea ce deosebește guvernarea de administrarea unui domeniu privat.

„Nu există tiranie mai crudă decât cea exercitată la umbra legilor și cu culorile dreptății.” — Montesquieu

Cât despre reacții — curat Caragiale: sindicatul anunță că legea e „blocată definitiv”, ministrul dă asigurări că „nu se întâmplă absolut nimic”, iar din Parlament se strigă că se depune mâine, prin alții. „Să se revizuiască, primesc! Dar să nu se schimbe nimica.” Nu te poți plictisi de Românica nici când ești plecat.

PS: Felicitări maestrului Vlad Stefan!”

„Dădeam scroll-ul de seară și m-am îngrozit de ce postări am văzut. Hoarda soroșisto-federalisto-globalistă își handicapează mintal urmăritorii cu o nonșalanță consternantă. Mint pe față, profită de lipsa de pregătire a fanilor, interpretează orice absurd și cu rea-credință, instigă la ură fără perdea, sunt definiția pură a extremismului.

Se va disipa acest curent, vor pierde fără îndoială, sunt destinați să o facă. Minciunile, manipularea ieftină, lipsa de competență reală devin evidente pentru tot mai mulți. Dar ce ne facem cu masele imbecilizate rămase în urmă? Ce ne facem cu toți acești ‘a sunat Lia’?”

11. Avocata Silvia Uscov:

„Respectarea Constituției și a legilor nu mai trebuie să fie privită ca fiind opțională.

Avocatul Vlad Stefan (cel care reprezintă si puciștii din PNL împotriva lui Bolojan) a reprezentat Sanitas în această procedură (tot împotriva lui Bolojan) și țin să-l felicit în mod public nu doar pentru aceste dosare, ci pentru toată activitatea lui profesională (noi intre noi ne știm și activitățile profesionale non-publice, care se situează la același standard înalt).

A folosit o procedură interesantă pentru a suspenda efectele proiectului pe legea salarizării și admir profesioniștii care gândesc out of the box”.

„Doamna ministru Buzoianu face ceea ce eu mi-am propus să nu fac niciodată în politică: să susțin ceva ce încalcă Constituția sau principiile de drept ori poezii, doar din considerente electorale. Indiferent ce costuri politice a presupus această alegere pentru mine, iar în ultimul an s-a tot contabilizat.

Sper ca nu scurta dumneaei experiență ca avocat sau lipsa experienței de avocat litigant o determină să nu cunoască obiectul unui dosar soluționat de o instanță și să afirme ca e vorba despre suspendarea unui comunicat de presă. Totuși, a trecut prin examenul de intrare în profesia de avocat și cel de definitivat înainte să facă pasul în lumea politică.

Recomand politicienilor cu studii de drept să nu uite care le este profesia de bază. Nu de alta, dar altfel nu-s mai mult decât niște tarabagii de visuri”.

„Clarificări pentru dl ministru demis Dragoș Pîslaru

Măsura dispusă prin ordonanța președințială ieri, 21.07.2026, trebuie înțeleasă ca o interdicție temporară de a continua efectele juridice și administrative ale proiectului. În mod practic, ministerul nu poate continua, sub aceeași formă sau prin acte echivalente, demersurile de inițiere, promovare ori transmitere a proiectului către circuitul legislativ. Ar putea intra în această categorie convocarea sindicatelor pentru discutarea formei suspendate, primirea și centralizarea amendamentelor, modificarea textului, transmiterea lui către partide în vederea depunerii sau furnizarea unui suport tehnic destinat promovării proiectului în Parlament.

Dacă întâlnirile cu sindicatele privesc în mod determinat textul publicat la 17 iulie, dacă ministerul colectează observații pentru modificarea acelui text, dacă documentele sunt centralizate pentru transmiterea către partide sau Parlament ori dacă ministerul oferă suport pentru promovarea proiectului, atunci activitatea e calificată drept eludare a ordonanței.

Art. 999 alin. (2) din Codul de procedură civilă permite instanței să pronunțe ordonanța chiar în aceeași zi și fără citarea părților, în caz de urgență deosebită. Prin urmare, lipsa citării nu conduce la inexistența sau neexecutorialitatea ordonanței.

Nerespectarea ordonanței președințiale antrenează o răspundere civilă, dar poate antrena, în anumite condiții, și o răspundere penală”.