O parte a opoziției parlamentare a depus în Senat o moțiune simplă împotriva ministrului Afacerilor Externe, Oana Țoiu, inițiată de grupul parlamentar PACE – Întâi România. Documentul critică modul în care România a fost reprezentată la nivel european, în special în negocierile privind acordul comercial UE-MERCOSUR, dar și conduita diplomatică a șefei diplomației române.
Moțiunea, intitulată „Diplomația progresistă cu hashtaguri a pus agricultura României în pericol. Oana Țoiu spune «da» altora și «nu» propriilor cetățeni”, este semnată de peste o pătrime dintre senatori, conform regulamentului Senatului.
Cel mai important capăt de acuzare vizează susținerea de către România a acordului comercial dintre Uniunea Europeană și statele MERCOSUR.
Inițiatorii susțin că votul favorabil ar dezavantaja puternic agricultura românească, expunând fermierii la concurență neloială din partea produselor importate, obținute la standarde de cost și mediu diferite.
Potrivit moțiunii:
acordul ar favoriza economiile industrializate ale UE
România, având un sector agricol extins, ar pierde competitivitate
ar putea apărea falimente și abandonarea terenurilor
ar crește dependența de importuri alimentare
Opoziția susține că România ar fi putut bloca acordul prin abținere, așa cum au procedat alte state europene mai prudente.
Un alt reproș major este lipsa coordonării interne înainte de stabilirea poziției oficiale a României.
Autorii moțiunii afirmă că Ministerul Agriculturii nu ar fi fost consultat, situație calificată drept „eșec grav de coordonare guvernamentală”, în condițiile în care agricultura este considerată sector strategic.
Documentul conține și critici politice mai largi, opoziția acuzând-o pe Oana Țoiu că ar fi transformat diplomația într-o platformă de activism.
Inițiatorii susțin că:
politica externă ar fi fost influențată de o „viziune progresist-globalistă”
retorica publică ar fi fost uneori ostilă conducerii Statelor Unite
comunicarea diplomatică ar fi fost înlocuită cu mesaje publice și poziționări ideologice
Moțiunea mai afirmă că România nu și-a folosit pârghiile politice în negocierile europene și a adoptat o poziție pasivă.
Potrivit inițiatorilor, statul român ar fi acționat „ca executant, nu ca negociator”, susținând acordul fără condiționări sau compromisuri favorabile economiei naționale.
RECOMANDAREA AUTORULUI