UE se înarmează: Între autonomie strategică și NATO. Prof. Iordan Bărbulescu: „Europa trebuie să se pregătească pentru scenariul cel mai rău”

Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a anunțat marți inițiativa „Rearm Europe”, un plan ambițios menit să consolideze capacitățile de apărare ale Uniunii Europene. Într-un moment în care SUA par tot mai puțin implicate în NATO, iar amenințările din est se intensifică, se ridică o întrebare fundamentală: poate UE să dezvolte o politică de apărare proprie?

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru Gândul, profesorul de relații internaționale Iordan Bărbulescu analizează cât de realistă este ideea unei armate europene, dacă politica de apărare este atributul statelor sau al Uniunii și ce înseamnă, de fapt, această schimbare de paradigmă.

Prof. Iordan Bărbulescu / Sursa: SNSPA

Între competențele UE (suprastatal) și ale statelor membre (interguvernamental)

O primă întrebare este în ce măsură politica de apărare a UE este de competența Bruxelles-ului sau dacă aceasta rămâne un atribut exclusiv al statelor membre. Profesorul Bărbulescu oferă o perspectivă istorică asupra subiectului, arătând că ideea unei apărări comune europene nu este nouă.

POLITICĂ Marele rival al lui Marcel Ciolacu la șefia CJ Buzău, Mihai Răzvan Moraru: „Am votat pentru speranțele buzoienilor”

12:02

EXTERNE O fotografie generată de AI cu un pod prăbușit a oprit circulația trenurilor în Marea Britanie

12:00

„După constituirea Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului și până la apariția Comunității Economice Europene, în acei cinci ani, între 1952 și 1957, Europa a simțit nevoia să creeze o organizație similară pe apărare. Așa a apărut Uniunea Europei Occidentale, un soi de Comunitate Europeană de Apărare. Deci, istoric vorbind, preocupările Europei pentru o organizație specifică de apărare au existat mereu”, explică Bărbulescu.

În timp ce NATO a preluat acest rol dominant, Uniunea Europeană a menținut ideea unei apărări comune, chiar dacă într-o formă mai degrabă teoretică. O schimbare de paradigmă a venit odată cu Tratatul de la Lisabona.

„Uniunea Europeană are codificat în tratat o politică europeană de apărare, care prevede inclusiv posibilitatea creării unei armate europene. Deci, există o competență a Uniunii Europene, complementară cu cea a statelor. Evident că statele rămân competente, dar vorbim despre o competență partajată, codificată în Tratatul de la Lisabona”, subliniază profesorul.

Autonomia strategică a UE: realitate sau dorința lui Macron?

Ursula von der Leyen a făcut din apărare un subiect central în discursul său din noul mandat, ceea ce ridică următoarea întrebare: asistăm la o schimbare reală de paradigmă sau este vorba doar de măsuri complementare în cadrul NATO?

„Europa trebuie să se pregătească pentru scenariul cel mai rău, cum a zis și viitorul cancelar al Germaniei (Merz – n.red). Și scenariul cel mai rău este să ajungă la o autonomie strategică. Este foarte complicat, foarte greu de realizat, dar o dependență mai mică de NATO și de Statele Unite poate fi dobândită printr-un accent pus pe industria de apărare.

Europa n-are ce face. Vrea, nu vrea, trebuie să încerce să stea pe propriile picioare. Rusia a devenit absolut obraznică, iar asta e doar începutul. (…) Trump pare mai decis să facă politică rusă decât politică americană”, spune Iordan Bărbulescu.

Cum va fi finanțată reînarmarea Europei?

O întrebare crucială în această dezbatere este de unde vor veni banii pentru noul plan de reînarmare. Premierul României, Marcel Ciolacu, a propus recent crearea unui mecanism european de împrumut pentru apărare. (citește mai multe AICI)

Profesorul Bărbulescu consideră că, în actualul exercițiu bugetar (care se încheie în 2027), fondurile pentru apărare vor fi redistribuite din alte domenii.

„Singura soluție, pentru că evident creșterea participării statelor la bugetul Uniunii nu se va întâmpla, este redistribuirea. Se vor bloca finanțările pentru alte proiecte și, probabil, nu se vor mai deschide altele noi”.

Pe termen lung, însă, este posibil ca UE să adopte un model similar cu cel utilizat pentru PNRR.

„Al doilea instrument va fi împrumutul. Au testat deja cu PNRR-ul. PNRR-ul a fost finanțat din bani împrumutați de către Uniunea Europeană, cu dobânzi foarte mici, în jur de 1%. Asta ar putea fi o soluție și pentru apărare”, adaugă Bărbulescu.

Va avea UE o armată proprie?

Deși Uniunea Europeană are un cadru juridic care îi permite să-și dezvolte o capacitate de apărare proprie, ideea unei armate europene rămâne încă departe de realitate. În prezent, se pune mai degrabă problema consolidării industriei de apărare și a unei mai mari autonomii strategice față de NATO și SUA.

Profesorul Bărbulescu subliniază că, în acest proces, rolul Marii Britanii și al Turciei nu trebuie ignorat.

„Este foarte îmbucurător că Marea Britanie se implică din nou ca partener european și că Turcia ar putea avea un rol mai activ în securitatea europeană (…) Ori asta ar aduce un plus securității europene, un plus major… cam așa văd eu lucrurile. O autonomie strategică relativă, asta vreau să spun”, conchide profesorul Bărbulescu.

Sursa colaj:  Shutterstock

CITEȘTE ȘI: