Analiză Bloomberg: Mașinăria de război, pe punctul de a rămâne FĂRĂ muniție / Care sunt șansele ca Rusia să producă mai multe arme decât primește Ucraina din Occident

Pe măsură ce invazia Rusiei în Ucraina se prelungește, cele două părți folosesc mai multe obuze decât pot cumpăra sau produce, ceea ce înseamnă că fabricile sunt la fel de copleșite precum sunt trupele pe câmpul de luptă.

Într-o zi obișnuită, armatele din Ucraina și Rusia lansează una împotriva celeilalte până la 30.000 de bombe una împotriva celeilalte. Adică peste 200.000 pe săptămână, aproape 1 milion pe lună – fără a include gloanțele, grenadele de mână și alte muniții care sunt folosite în invazia lui Vladimir Putin, care urmează să intre în al doilea an.

În timp ce trupele ruse trag de obicei de două ori mai multe cartușe decât forțele ucrainene, stocurile de ambele părți se micșorează. Utilizarea muniției de către Ucraina este „de multe ori mai mare” decât rata actuală de producție a aliaților săi, a declarat secretarul general al NATO Jens Stoltenberg reporterilor la Bruxelles pe 13 februarie.

Închisoare cu suspendare pentru bulgarul implicat în dosarul Oficiului Național pentru Jocuri de Noroc. Ce s-a decis în privința lui Ciprian Ciucu

18:45

REACȚIE Kelemen Hunor dezvăluie planul UDMR după votul decisiv de miercuri. Ce spune despre alegerile anticipate

18:35

De aceea, este o luptă permanentă pentru a aduce mai multe muniții și arme pe front, transformând războiul într-o bătălie a fabricilor, în egală măsură cu cea a trupelor. Niciuna dintre părți nu riscă să-și epuizeze total inventarul, dar scăderea proviziilor limitează opțiunile unei armate, spune Mark Cancian, un fost colonel al Marinei americane, care este acum consilier la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale din Washington.

„La un moment dat, asta devine o problemă”, spune el. „Dacă devii prea constrâns, nu poți trage la țintă foarte bune”.

Ucraina se poate baza pe fabrici din Europa, SUA și Canada, care au o capacitate potențială mult mai mare decât cea a Rusiei

Unii analiști spun că actualul conflict amintește, în multe privințe, de Primul Război Mondial, când combatanții s-au instalat în poziții fixe și au tras nenumărate bombe, în speranța de a câștiga. Pe măsură ce conflictul s-a prelungit, ambele părți au suferit o penurie de obuze de artilerie, iar în 1915 guvernul Marii Britanii a fost alungat din funcție după ce nu a reușit să livreze suficientă muniție în ceea ce a devenit cunoscut sub numele de „criza obuzelor”, scrie Bloomberg.

Ucraina a reușit să țină pasul, deoarece armamentul pe care îl obține din țările NATO îi permite să-și folosească muniția mai eficient decât o face Rusia, potrivit oficialilor alianței. De asemenea, Kievul se poate baza pe fabrici din Europa, SUA și Canada, care au o capacitate potențială mult mai mare decât cea a Rusiei, care se confruntă cu sancțiuni și a trebuit să apeleze la Coreea de Nord și Iran pentru aprovizionare.

Armata SUA spune că până în această primăvară producția sa de obuze de 155 mm, un standard NATO pentru artilerie, va crește de la 14.000 la 20.000 pe lună. În ianuarie, armata a declarat că va investi 2 miliarde de dolari în mai multe dintre fabricile sale de muniție din SUA, deoarece își propune să atingă o capacitate de producție lunară de 90.000 de obuze începând cu anul viitor.

Compania germană Rheinmetall AG investește peste 10 milioane de euro (10,7 milioane de dolari) într-o nouă linie de producție lângă Hamburg pentru a produce muniție pentru armele antiaeriene Gepard pe care Berlinul le-a furnizat Ucrainei. ZVS Holding din Slovacia spune că își va cvintupla producția anuală de obuze de 155 mm, la 100.000, până anul viitor. Franța și Australia fac echipă pentru a produce cantități nespecificate de obuze de 155 mm.

Vladimir Putin: „Țara, guvernul va oferi orice va cere armata. Orice”

În timp ce stocurile Rusiei sunt, de asemenea, sub presiune, capacitatea sa este de mai multe ori mai mare decât cea a Europei, industria sa fiind în măsură să producă anual 1,7 milioane de explozibili de artilerie de 152 mm înainte de război, potrivit Ministerului Apărării al Estoniei.

Fără îndoială, Kremlinul rămâne concentrat pe producția de apărare, chiar dacă informațiile publice despre eforturile Rusiei de a-și susține proviziile de muniție rămân limitate. Cheltuielile militare ale țării sunt estimate ca fiind pe locul trei ca mărime la nivel global, după SUA și China, conform raportului The Military Balance al Institutului Internațional de Studii Strategice.

Oficialii guvernamentali se întâlnesc în mod regulat cu reprezentanți ai industriei pentru a coordona planurile, iar televiziunea de stat spune că fabricile de armament au continuat să lucreze din plin până la sărbătorile de Anul Nou, chiar dacă restul Rusiei și-a luat 10 zile libere.

Ministrul Apărării, Serghei Șoigu, a spus că armata a dublat achizițiile de muniție în 2022, iar cheltuielile pentru armament vor crește cu 50% în acest an.

„Nu avem restricții de finanțare”, a spus Putin personalului Ministerului Apărării în decembrie. „Țara, guvernul va oferi orice va cere armata. Orice”.

Vladimir Putin/Sursa FOTO: wikimedia.org

Care sunt șansele ca Rusia să producă mai multe arme decât primește Ucraina din Occident

În februarie, agenția rusă de știri de stat a raportat o creștere a producției de explozibili de artilerie. Centrul de Analiză a Strategiei și Tehnologiei din Moscova estimează că producția de avioane de luptă a crescut la jumătate anul trecut, deși a fost încă cu 70% sub nivelul din 2014.

Uraltransmash, care produce bombe autopropulsate, a anunțat un val masiv de angajări. Și Uralvagonzavod, principalul producător de tancuri de luptă rusești, spune că funcționează 24 de ore pe zi.

„Trebuie să modernizăm și să producem alte mii de tancuri”, a declarat fostul președinte Dmitri Medvedev, care acum supraveghează achiziția de arme, în timpul unei vizite la o fabrică de armament din orașul siberian Omsk, pe 9 februarie.

Europa de Vest, în schimb, a întârziat să crească producția, spune Tomas Kopecny, trimisul guvernului ceh pentru Ucraina, care a condus până de curând cooperarea industrială în calitate de ministru adjunct al apărării. Miniștrii Apărării din peste o duzină de țări NATO s-au întâlnit vara trecută pentru a discuta problema, dar multe guverne nu au decis încă unde sau cum să investească.

„Dacă lăsăm economia rusă să se transforme pe deplin într-un mod de producție de război și nu începem aceste proiecte”, spune Kopecny, „vor produce mai multă muniție decât oricine livrează Ucrainei”.

Guvernele europene sporesc cheltuielile pentru apărare, dar urmează ani de investiții limitate. Birocrația necesară pentru a direcționa cheltuielile face ca, pe măsură ce banii încep să vină, să nu existe suficienți angajați pentru a verifica contractele, spune Lucie Béraud-Sudreau, care urmărește producția de arme la Institutul Internațional de Cercetare pentru Pace din Stockholm.

„Companiile știu că vin banii”, spune ea. „Dar încă le lipsesc contractele și vor să se asigure că există o rentabilitate a investiției.”

„Războiul este despre stocuri”

Unul dintre cele mai mari impedimente în calea unei producții mai mari este reflexul unor state NATO de a procura arme și muniții pe cont propriu pentru sistemele autohtone, mai degrabă decât să lucreze cu alte națiuni, potrivit unui înalt diplomat european care a dorit să își păstreze anonimatul.

Gruparea comenzilor ar putea accelera producția, menținând în același timp costurile limitate, spune diplomatul, iar folosirea aceluiași tip de muniție ar ajuta să vă asigurați că fiecare primește ceea ce are nevoie.

Până la soluționarea problemelor legate de aprovizionare, ambele părţi vor trebui probabil să-şi limiteze utilizarea muniţiei, spune Rob Bauer, ofiţerul militar superior al NATO. Și asta, spune amiralul olandez, oferă lecții pentru alianță în orice conflict mai larg în care ar putea fi implicată. „Războiul este despre stocuri”, spune el, „despre capacitatea ta de a continua lupta atâta timp cât este nevoie”.