Ducu Bertzi a colaborat cu Securitatea. Cântărețul spune că a fost „forțat de împrejurări” și „nu de bună voie” a făcut acest lucru

Cântărețul Ducu Bertzi a fost colaborator al Securității, pentru că nu s-a opus solicitării ofițerilor de la acea vreme de a-și pune garsoniera în care locuia la dispoziția acestora și nu există dovada unor presiuni, motivează Curtea de Apel București (CAB) decizia luată în acest sens.

CAB a dat publicității, miercuri, motivarea deciziei prin care a admis acțiunea Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS) și a stabilit că Bertzi a colaborat cu fosta Securitate.

Casa Victoria

Astfel, arată CAB, Bertzi a fost recrutat în 28 aprilie 1988 de Securitatea Municipiului București, în calitate de gazdă a unei case de întâlniri având numele conspirativ „Victoria”.

LIFESTYLE Super-alimentul pe care trebuie să îl mănânci în 2026, potrivit medicilor nutriționiști. Conține toți cei 9 aminoacizi esențiali

09:41

SPORT Andrei Nicolescu a spus care e cel mai inspirat TRANSFER făcut de Dinamo

09:37

„În dosar se află Angajamentul întocmit și semnat olograf de către pârât la data de 28 aprilie 1988, în care se menționează că se angajează să sprijine organele de securitate, prin punerea la dispoziție a garsonierei în care domiciliază, colaborare pe care o va desfășura în mod conspirat și în secret”, mai arată judecătorul Curții, în motivare.

Instanța mai arată că dosarul conține un Raport cu propuneri de recrutare în calitate de gazdă a lui Alexandru Bertzi, din 27 aprilie 1988, întocmit și semnat olograf de căpitanul T.C. de la Securitatea Municipiului București, în care se consemnează că, „în vederea desfășurării în bune condiții a muncii cu rețeaua informativă, cât și pentru conspirarea întâlnirilor cu acesta, se impune necesitatea recrutării unei gazde de întâlniri”.

„«În acest sens au fost punctate mai multe elemente printre care și numitul Bertzi Alexandru. Locuința pe care ne propunem să o folosim corespunde scopului propus, nefiind pericol de deconspirarea rețelei informative ce va fi introdusă, nici a faptului că va fi folosită de către organele de securitate. Legenda de folosire a casei de întâlniri va fi următoarea: Bertzi Alexandru poate explica prezența ofițerului în garsoniera sa ca fiind un văr, student care vine frecvent însoțit de colegi pentru a lucra la proiecte întrucât în garsonieră sunt condiții bune. În casa de întâlniri vor fi introduse următoarele persoane din rețea: inf. , persoana de sprijin și sursele și . Candidatul lucrează numai schimbul 1 când casa poate fi folosită, iar uneori candidatul face turnee artistice în țară, perioadă în care casa va putea fi folosită permanent. Față de cele raportate propunem a se aproba recrutarea numitului Bertzi Alexandru în calitate de gazdă. Recrutarea va fi efectuată de cpt. T.C. la domiciliul lui Bertzi Alexandru »”, potrivit celor redate de Curte din documentele depuse de CNSAS.

Potrivit acelorași note ale ofițerilor de securitate care s-au ocupat de recrutarea artistului, Bertzi a acceptat să-i ajute, punând la dispoziție cheia de la locuință. Cântărețul s-a angajat în scris că nu va divulga colaborarea cu organele de securitate.

Pe baza acestor documente – redate parțial în motivare, dar avute pe deplin în vedere – Curtea a apreciat că în cauză sunt îndeplinite condițiile pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității a cântărețului Bertzi.

„Potrivit acestor dispoziții, colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea. Rezultă că pentru a se reține calitatea unei persoane de colaborator al Securității în această formă, este necesară îndeplinirea cumulativă a două condiții: înlesnirea activității de culegere de informații de la rețeaua informativă să se facă prin punerea la dispoziția organelor de securitate a locuinței sau a unui alt spațiu pe care îl deținea și punerea la dispoziție a spațiului să se facă în mod voluntar. Cu privire la prima condiție, se constată că aceasta este îndeplinită chiar dacă locuința pusă de pârât la dispoziția securității nu era proprietatea sa, întrucât prevederile legale ce definesc noțiunea de colaborator al Securității, în această formă, nu fac nici o referire la modalitatea juridică în care persoana deținea spațiul respectiv, nereglementând condiția ca spațiul să fie proprietatea persoanei care îl pune la dispoziția securității. În consecință, sunt irelevante în soluționarea cauzei susținerile din întâmpinare potrivit cărora garsoniera era proprietatea statului comunist, fiindu-i atribuită ca locuință de serviciu de fabrica la care își desfășura activitatea. Atâta timp cât prevederile legale sus menționate reglementează ipoteza punerii la dispoziția Securității a unui spațiu, fără a stabili alte condiții referitoare la dreptul pe care persoana îl are asupra spațiului, calitatea de colaborator al Securității va fi reținută indiferent de modalitatea juridică de deținere a spațiului, neavând deci relevanță dacă persoana era titulara dreptului de proprietate sau a altui drept real asupra spațiului sau titulara unui drept de locațiune”, mai notează judecătorul de caz.

Curtea de Apel București motivează decizia și pe baza caracterului voluntar al artistului, în ciuda apărării acestuia, care a susținut că nu s-a dus din proprie inițiativă să pună casa la dispoziția ofițerilor de la Securitate, ci mai mult ar fi fost șantajat și presat de aceștia.

„Este îndeplinită și cea de-a doua condiție privind caracterul voluntar al punerii spațiului la dispoziția Securității, din înscrisurile depuse la dosar rezultând că pârâtul a fost contactat de ofițerul de Securitate, i s-a propus colaborarea prin punerea la dispoziția Securității a locuinței și a fost de acord, semnând un angajament în acest sens. Faptul că pârâtul a fost de acord cu propunerea ofițerului de Securitate, acceptând să pună locuința sa la dispoziția Securității conferă acestea un caracter voluntar … .”, notează instanța.

Tot cu privire la această condiție, mai notează judecătorul de caz, s-a mai susținut că nu este îndeplinită, având în vedere că „angajamentul a fost scris sub șantaj și amenințarea că va fi pus sub acuzare pentru că are relații personale cu cetățeni străini”, relații pe care nu le-a declarat organelor de securitate, urmând a fi anchetat prin mijloace specifice aparatului de securitate comunist.

Instanța mai reține din actele dosarului că, într-adevăr, artistul se afla în relații strânse cu familiile unor funcționari diplomatici indonezieni și că, întrebat despre relațiile sale cu cetățenii străini, a spus că nu a informat serviciul de protecție al întreprinderii și nici pe ofițerul cu care ținea legătura, dar că susținerea că, din acest motiv ar fi fost amenințat cu punerea sub acuzare pentru a fi determinat să pună la dispoziția Securității locuința sa, este lipsită de suport probator, prin probele administrate în cauză nefăcându-se dovada exercitării de către organele de securitate a unei amenințări asupra pârâtului în scopul obținerii colaborării cu Securitatea.

Curtea de Apel București a stabilit, în 31 ianuarie, că artistul Ducu Bertzi a fost colaborator al fostei Securități și a admis astfel acțiunea CNSAS.

Ducu Bertzi a declara la acea vreme, pentru MEDIAFAX, că decizia CNSAS, care a cerut Curții de Apel București să constate calitatea lui de colaborator al fostei Securități, este „nedreaptă”, cântărețul precizând că nu a făcut poliție politică, nu a făcut rău nimănui și se va apăra până la capăt.

Ducu Bertzi spune că l-a „surprins” decizia Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității (CNSAS), care a cerut Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al fostei Securități a cântărețului.

„(Decizia, n.r.) este nedreaptă, iar materialul pe care mi l-au remis împreună cu decizia contrazice decizia. De altfel, materialul a fost finalizat în septembrie 2010 și a trebuit să treacă cinci luni și jumătate ca să scoată decizia de colaborare”, spunea Ducu Bertzi.

Întrebat dacă și-a pus la dispoziția Securității locuința lui de la vremea respectivă, Ducu Bertzi a spus că a fost „forțat de împrejurări” și „nu de bună voie” a făcut acest lucru.

„Eram angajat la IMUAB – fabrica de componente nucleare. Conform regulamentului intern, nu aveam voie să am relații cu străinii. În cazul unei întâlniri cu o persoană străină, trebuia informat securistul care se ocupa de fabrică. Eu aveam prieteni străini, mergeam la ei în casă de ani buni. Nu aveam de ascuns treaba asta, dar nici nu am informat pe nimeni oficial. În 1988, m-au strâns cu ușa. Puteam fi acuzat de spionaj sau manifestam o atitudine „prietenească”. Am ales a doua variantă care s-a concretizat cu apelarea din când în când la garsoniera mea. În aprilie ’89, mi s-a cerut o notă despre unul din diplomații străini. Am scris-o și dacă o veți citi veți vedea că nu am scris absolut nimic rău despre aceea persoană. A fost singura notă pe care am scris-o, după care nu am mai fost căutat. Le-am spus prietenilor mei și, de altfel, am rămas prieteni până azi”, explica Ducu Bertzi.

Totodată, cântărețul a mai spus că din documentul CNSAS rezultă că există două volume referitoare la urmărirea sa. „Vreau să le consult și eu. Știam că sunt supravegheat încă din 1985”, mai spunea Bertzi.

În plus, Ducu Bertzi preciza că nu a făcut poliție politică. „Știind că nu am făcut poliție politică, că nu am făcut rău nimănui, mă voi apăra până la capăt”, mai arăta Bertzi.