Normele de hrană pentru deținuți, stabilite după consultarea nutriționiștilor. Noile plafoane maxime de calorii

Modificările vizează modul în care este asigurată hrana pentru deținuți, iar unul dintre criteriile avute în vedere a fost cantitatea și calitatea hranei, așa cum se arată în jurisprudența CEDO și standardele stabilite de către Regulile Penitenciare Europene.

Reglementările actuale vizează doar valoarea calorică a hranei. Potrivit anexelor la proiectul de lege, economia estimată va fi de circa șapte milioane de lei pe an, prin reducerea numărului de calorii garantat față de normele în vigoare.

Normele minime obligatorii de hrană urmează să fie stabilite după consultarea unor specialiști în nutriție, prin ordin al ministrului justiției. Astfel, pentru fundamentarea baremurilor calorice au fost avute în vedere Ghidul pentru alimentație sănătoasă, elaborat de Societatea de Nutriție din România, recomandările Institutului de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice N. Paulescu, Institutului de Boli Infecțioase Prof. dr. Matei Balș, Institutului de Pneumologie Marius Nasta și literatura de specialitate.

Asalt asupra publicației independente Gândul, cel mai puternic ziar de opoziție din România. De mai bine de două luni, Facebook a închis pagina ziarului cu 1 milion de urmăritori și refuză să o redeschidă. Milioane de vizualizări au dispărut peste noapte

17:49

ACUZAȚII APADOR-CH cere urgent schimbarea legii audiovizualului, după sancțiunile primite de Realitatea Plus și Gold FM

17:42

Potrivit anexelor, norma de hrană pentru deținuții minori va ajunge la un plafon maxim de 3.820 de calorii pe zi, iar pentru persoanele adulte, ajunge la 2.855 de calorii. Suplimentul pentru muncă grea include un aport de 1.065 de calorii, iar pentru bolnavi și gravide, norma de hrană are un aport de maximum 3.870 de calorii.

O altă prevedere a proiectului adoptat în ședința de guvern presupune egalizarea baremurilor calorice ale normelor de hrană a persoanelor reținute sau arestate preventiv cu cel al persoanelor condamnate, considerându-se că nu există justificare pentru diferența de tratament între cele două categorii de persoane private de libertate.