Într-o ediție specială a emisiunii Ai Aflat!, jurnalistul Ionuț Cristache și-a provocat invitatul aflat la ceas aniversar, jurnalistul, scriitorul și analistul politic Ion Cristoiu să rememoreze câteva dintre cele mai semnificative momente ale vieții sale. Reputatul formator de jurnaliști a mărturisit cel mai mare regret al său, dar și ce i-ar spune unui Cristoiu de 20 de ani.
Considerat unul dintre mentorii noii generații de jurnaliști de după Revoluție, fondatorul Evenimentului Zilei, dar și creatorul altor branduri de succes în mass-media de după 1989, Ion Cristoiu a explicat că aniversarea celor 77 de ani pe care i-a împlinit pe 16 noiembrie nu reprezintă un moment de celebrare, ci unul al unor regrete.
Cristache: Spuneți-mi cea mai frumoasă urare pe care îți plânge.
Cristoiu: Acum am trecut la chestii sentimentale. N-am primit nicio urare frumoasă.
Cristache: Cine v-a sunat? Sunt și eu curios, vreun om politician vă mai sună?
Cristoiu: Numai doi.
Cristache: Cine?
Cristoiu: Din opoziție.
Cristache: Normal. Speră și ei să ajungă la putere într-o zi. Oamenii așeză noi, da, mă rog.
Cristoiu: Să nu credeți că m-a sunat Nicușor (Dan), dar în care telefon?
Cristache: Cum e? Știu că vă suna când era la primărie, v-a sunat de vreo două ori. Cum se vede viața la 78?
Cristoiu: Ce? Am 78?
Cristache: 77, pardon. Mergeți pe 78. Cum se vede viața? Ceva regrete?
Cristoiu: Nu, la 77 am o caracteristică, nu-mi amintesc din toată viața mea, nici din copilărie, lucrurile bune. Nimic.
Cristache: Doar pe rău?
Cristoiu: Numai lucrurile rele.
Cristache: Nu sunteți pe negativ?
Cristoiu: Nimic, nimic, jur. Uite, fac o mărturisire. Nu-mi amintesc absolut nimic pozitiv, dar tot ce a fost negativ îmi amintesc.
Cristache: În ce perioadă de timp?
Cristoiu: Din toate, din copilărie, niciodată.
Cristache: Nici din comunism nu aveți aminte plăcute?
Cristoiu: Nu, deci din viață. Nu am avut că am muncit. Și eram prea bun pentru funcția pe care…
Cristache: Păi și când ați avut revelația asta că nimic bun…?
Cristoiu: Acum, în ultimele zile.
Cristache: Păi și nu schimbați ceva la stilul de viață dacă tot vă…
Cristoiu: Și doi, la 77 de ani, după ce ai văzut atâtea ca mine din 67, nu mai ai nicio mirare. Deși el (Nicușor Dan) mă miră încă, dar probabil că peste 2 ani…
Cristache: Vă miră totuși? Reușește să vă…
Cristoiu: Nu îmi imaginam că poate să vină un președinte așa. Aveam comportamente, mă enervam față de Traian Băsescu.La Iliescu, nu știu cine. La ăsta…
Cristache: Ce i-ați spune lui Cristoiu de la 20 de ani?Acum, cu toată experiența asta de viață, ce i-ați spune lui Cristoiu de la 20 de ani?
Cristoiu: Să nu mai facă prostiile pe care le-a făcut.
Cristache: Păi ce prostii ați făcut?
Cristoiu: Toate. De la viață personală la… N-aș mai face nimic din ce am făcut până acum. Mi-am dat seama că am pierdut timp.
Cristache: Jurnalism ați mai face?
Cristoiu: Nu. Păi dar înainte de 1989, scriitorul era mult mai important ca jurnalistul. Nu, n-aș mai face jurnalism.
Cristache: Și dacă ați lua-o de la capăt, ce ați face?
Cristoiu: M-aș ține numai de scris.
Cristache: A, fără gazetărie.
Cristoiu: Da, pentru că pentru mine gazetăria a fost vedetismul. Și acum mi-am dat seama că nu mă ajută la nimic.
Cristache: Deci gazetăria a fost mai degrabă o chestie de histrionism?
Cristoiu: Nu, de vedetism. Gândiți-vă că dacă după 1989 rămâneam scriitor, ce făceam? Nu mă publica nimeni. Nu, înainte de 1989 era mult mai mult cunoscut ca scriitor decât ca jurnalist. Că jurnalismul nu era…
Cristache: Nici nu era văzută breasla asta foarte bine. Adică era un aparat de propagandă.
Cristoiu: Da, nu era bine, dar erau oameni profesioniști. Chiar erau profesioniști.
Cristache: Ați devenit cumva acest personaj mitic al presei după 1990, pentru că atunci a venit libertatea de opoziție.
Cristoiu: Da, să știți că, scriind în fiecare zi, foarte mult din talentul meu de prozator se găsește în editoriale.
RECOMANDĂRILE AUTORULUI
Ion Cristoiu: „L-aș întreba pe Nicușor Dan cum reușește să vorbească cu mâinile”