Ziua lui Hagi

Sunt multe zilele naționale, pe care românii abia le așteaptă ca să poată să primească, de la statul care mai mult cere, decât oferă, câteva ore de libertate, câteva clipe de petrecut după bunul plac. Deși ne plângem că nu suntem destul de „răsfățați” de guvernanții de ieri și de azi, avem, totuși, un număr mare de zile de pus în raftul cu odihnă, în comparație cu alte țări europene, mult mai zgârcite și mai drastice, atunci când vine vorba de banul public și de munca din spatele acestuia.

Dar nu despre asta voiam să vă vorbesc. Ci despre celelalte zile naționale ale României. Acelea în care, prin voia lui Dumnezeu, pe pământul nostru s-au născut oameni mari. Despre el, despre omul mare de azi voiam să vă povestesc. Am mai scris despre Gheorghe Hagi, toți apropiații mei știu că-l iubesc, că-l apreciez, că-i admir munca și dragostea de țară, așa cum nu prea mai am la cine admira, în zilele noastre reci și fără conținut. Am mai scris, da, dar nu mă voi opri din a spune ce cred despre puținele mari valori ale țării noastre, cu riscul de a plictisi și de a fi citită doar de nostalgici.

EXCLUSIV Temutul Fane Vancică, pus să măture curtea pușcăriei. În ce condiții își execută pedeapsa interlopul care s-a filmat în timp ce bătea o femeie

05:00

ACCIDENT Două atelaje s-au răsturnat la competiția europeană de la Oșorhei. Trei femei au fost transportate la spital

23:47

E ziua lui Hagi. E țara lui Hagi. Și Hagi nu înseamnă doar un meci, doar un rezultat bun, doar o întâmplare pe care nu știm de unde să o apucăm, spre explicare. Hagi nu e, de exemplu, doar derby-ul care se joacă diseară, chiar în clipele când împlinește 59 de ani, pe Arena Națională a României. Acolo se poate întâmpla orice. Și aproape că nici nu contează. Hagi e chiar România.

Acea Românie pe care copiii de azi, neînțelegând relele, o iubesc și o cred cea mai frumoasă. Și dumnealui, și Gică e un copil mare, e un om mare bun care crede, dintotdeauna, că România e cea mai frumoasă țară din lume. Și că, deși doare, deși costă, deși pare, câteodată, degeaba, lupta pentru ca toți ceilalți să ne cunoască și să ne respecte merită dusă.

A câștigat tot ce era de câștigat! Nu mă refer la trofee, nu mă refer doar la sport. Sigur că știm și recunoaștem – Slavă Domnului că mai și recunoaștem! – că este unul dintre cei mai mari sportivi ai țării! Dacă nu cumva chiar primul în fotbal. Sigur că a reușit, cu echipa sa de copii, de la Viitorul Constanța, să câștige, acum câțiva ani, când nimeni nu-i dădea vreo șansă, un titlu de campion al României.

Sigur că pariul pe Farul Constanța a fost și el, la rându-i, unul câștigător și, anul trecut, când alții se uitau în stânga și-n dreapta, încercând să își explice logic ce se întâmplă, a cucerit un alt titlu în Liga I a prea puțin înțelesului nostru fotbal! Dar premiile sale sunt mult mai mari. Câștigurile lui sunt dincolo de niște bucăți de metal inscripționate frumos.

Câștigul lui e România! Cu toți copiii ei, începând cu proprii săi moștenitori, care cu atâta talent și bună creștere îi poartă numele pe toate scenele pe care ajung să urce.

Azi e sărbătoare națională. Chiar dacă n-a fost zi liberă. Azi suntem noi, cu spiritul, liberi! Așa cum a fost mereu Hagi când primea mingea și alerga, de la mijlocul terenului, spre toate porțile lumii, în care înscria totdeauna golul care contează. Oameni ca Gheorghe Hagi înscriu golul victoriei în fiecare zi a vieții lor. Sunt onorată să mă bucur de prietenia sa și să strig și eu către campion, de aici, din galeria „Gândul”, la mulți ani! La cât de multe a oferit și continuă să ofere dumnealui României, măcar atâta să-i întoarcem: tot respectul și toată dragostea noastră.

Citește și: 

Îl ştiţi pe Miguel? Dar pe Mihai?

Unde-i miliardul?

Atenție la veștile bune!

Evadarea din paradis

Cine are grijă de România? Cine are grijă de români?