Săptămâna Mare

Nici nu ne-am dezmeticit bine din bunătatea la care ne „obligă” sărbătoarea Crăciunului, că am și ajuns în Săptămâna Mare, cu gânduri negre cu tot, cu nemulțumirile în spinare și cu sentimentul care nu mai trece că viața se scurge pe lângă noi și nu ne aduce absolut nicio siguranță că ziua de mâine va veni și în biografiile noastre. Iarăși suntem aici, în aceleași case de anul trecut, cu aceeași speranță că Învierea va veni și în calendarele pe care urmărim noi trecerea ireversibilă a timpului.

Intrăm în același vârtej și, după ce ne dăm seama că nu ne ajung banii pentru masa de Paște, pentru că toate, dar absolut toate, sunt mai scumpe, începem să ne facem probleme și să ne înghesuim în biserici, pentru câteva slujbe care să ne șteargă din păcate. Mult mai păcătuim și răi mai suntem, în fiecare zi a vieții noastre. De la înjurăturile în trafic, la certurile de familie.

SPORT Istvan Kovacs, pe locul patru în topul celor mai BUNI arbitri din lume. Care e obiectivul său

12:07

SPORT David Popovici a spus care e dorința sa cea mai mare. „Mi-ar plăcea foarte mult”

11:53

Dar după ce venim de la Liturghie și credem că suntem curați, prin bunăvoința părintelui duhovnic, seara, la lăsarea întunericului, ne așezăm în casele încă friguroase – pentru că tare ciudat a fost, și din punct de vedere meteorologic acest debut de primăvară – pentru a mai privi puțin știrile care ne anunță… nimic. Care ne dau pe tavă așa-zisele breaking news-uri din care, la o analiză atentă, nu se poate drege niciun fel de veste bună.

Televiziunile de știri nu mai sunt de știri, ci au devenit toate televiziuni de concluzii. Când s-au schimbat școlile, rigorile? Când a devenit concluzionabil și negociabil adevărul? Unde sunt jurnaliștii curajoși, demni, care pot lua ambele variante în calcul și care îndrăznesc să le prezinte publicului avid de noutate? Și noi unde eram, când s-a modificat radical felul celor mai mulți de a fi, de a crede, de a auzi?

În tot acest timp, campaniile electorale continuă. Și-s prezentate în același ton de judecată finală. Atacurile sub centură sunt și ele prezente. Se poartă. Pe lângă bunătatea de sezon, desigur. Unul ar fi colaborat cu securitatea, altul i-ar iubi mai mult pe vecini, altul n-ar fi așa dotat intelectual și tot așa.

Se găsește pentru fiecare câte un defect pentru care n-ar trebui să se pună ștampila de vot în cadran. Și, atunci, noi cu cine votăm? Aceeași întrebare, la modă și ea, ca bunătatea despre care am mai vorbit.

Am vota cu Iisus însuși, dacă ne-ar da voie și religiile și politicile. Dar El n-ar candida. N-ar mai candida. Trăim urât și nu mai știm să ne spălăm de păcate. Nici la biserică, nici în viața de apoi. E Săptămâna Mare și noi rămânem mici. Dar sperăm în continuare – pentru că speranța nu ne-o poate lua nimeni – că vom primi o nouă șansă.

Sărbători luminoase! Și credința că putem fi și buni. Buni cu adevărat.

Citește și:

Liniştea de după furtună

Horoscopul zilei

Ţara lui Nichita Stănescu

Artificialii de serviciu

Cât tupeu mai aveţi, domnule?