Jurnalistul Ion Cristoiu atrage atenția, în cea mai recentă analiză, asupra modului în care Rusia a schimbat strategia în politica sa externă și militară. Dacă până de curând Kremlinul încerca să transmită că ar fi dispus la o înțelegere privind conflictul din Ucraina, tonul s-a modificat vizibil, spune Cristoiu.
În plus, remarcă reputatul om de presă, gesturile provocatoare se multiplică.
Editorialistul notează că trecerile de drone rusești în spațiul Poloniei și al României, dar și recentele incidente aeriene din zona Estoniei, nu pot fi privite ca simple accidente.
„Indiscutabil, în politica externă și militară a Rusiei s-a petrecut o modificare substanțială. Dacă până acum Rusia a căutat să arate că vrea, totuși, pace și chiar o înțelegere cu Occidentul în chestiunea războiului din Ucraina, după întâlnirea din Alaska am putut constata o spectaculoasă sporire a agresivității. Agresivitatea Rusiei nu numai în raport cu Ucraina, dar mai ales în raport cu țările membre NATO.
Prezența dronelor rusești în Polonia… trecerea, trimiterea dronei rusești în România. Mai nou, incidentul cu cele trei MiG-uri pot fi considerate incidente …și cel puțin în cazul Estoniei, unde s-au inflamat cei doi USR-iști, Oana Țoiu și Ionut Moșteanu, USR-ul fiind gata de un război cu Rusia, mai ales gata! Deci, „tefeliștii”, „useriștii” sunt gata să plece la război, să o ia către Moscova, precum naziștii lui Hitler.
Dar, oricum reacția, reacțiile în Uniunea Europeană, în Occident, în NATO, sunt de cele pe care și le-a dorit și le dorește Rusia. Adică, o sporire a agresivității, o campanie și mai mare sub semnul rusofobiei, unde se aduc noi dovezi pentru înarmare. Aceste incidente chiar sunt interpretate, indiferent ce ar fi vrut Rusia, ca fiind o creștere uriașă a pericolului rusesc și de aici înarmarea, de aici creșterea sancțiunilor, de aici declarațiile belicoase, mai ales în România”.
Pentru a susține această idee, Ion Cristoiu invocă un moment istoric: discursul lui Winston Churchill de la Fulton, din 5 martie 1946, considerat actul de naștere al Războiului Rece.
„Însă, întrebarea pe care ne-o punem este «Nu cumva Rusia chiar asta a vrut, această escaladare a tensiunii dintre ea și Occident?».
Și răspunsul ni-l dă un moment istoric și anume celebrul discurs al lui Winston Churchill de la Universitatea Fulton, 5 martie 1946, care a însemnat începutul Războiului Rece. Atunci, Churchill a anunțat, a tras un semnal de alarmă și a anunţat că Occidentul este pe picior de război, chiar dacă rece, cu Uniunea Sovietică a lui Stalin. Au fost multe interpretări la acel moment.
Eu pot să spun, cunoscând destul de bine și istoria Uniunii Sovietice, a fost o rară imbecilitate. Acest discurs și apoi Războiul Rece au adus spaima că vin sovieticii, deci au fost o mană cerească pentru Stalin. După 1945, imensa majoritate a populației aștepta o destindere, să se pună capăt terorii, lucru normal. Și Stalin avea nevoie ca de aer de un război rece cu Occidentul. Nu avea de gând, toate documentele arată, nu avea de gând, și nici Brejnev, după, să atace Occidentul, mai ales că în 1945, 1946, 1947 aveau mari probleme economice.
Aveau, însă, nevoie de această atmosferă de război”, arată Ion Cristoiu.