Cum evenimentele din Afganistan – o țară fundamentalistă, parțial primitivă – au prefigurat prăbușirea Uniunii Sovietice și au clătinat poziția SUA de hegemonie mondială. Atât URSS, cât și SUA au comis o eroare fatală

Istoria este nu numai imprevizibilă, ci și autoironică. Unul dintre cele mai mari paradoxuri ale istoriei recente este modul în care Afganistan – o țară fundamentalistă, parțial primitivă, condusă de triburi și aflată în anarhie și război civil de zeci de ani – , a prefigurat prăbușirea Uniunii Sovietice și a clătinat poziția, deținută mult timp de SUA, de hegemonie mondială. Renumitul analist de politică externă Robert D. Kaplan, expertul consultat de toți președinții americani de după Războiul Rece, a analizat ce se ascunde în spatele acestui aparent mister, care a reconfigurat ordinea mondială din ultimele decenii. 

Robert D. Kaplan este unul dintre cei mai importanţi analişti de politică externă de peste Ocean şi un specialist de renume în istoria Războiului Rece. Este unul dintre experții consultați inclusiv de președinții americani. Revista Foreign Policy l-a inclus de două ori în „Top 100 Global Thinkers“, iar The New York Times l-a nominalizat printre cei mai influenţi analişti ai epocii de după cel de-al Doilea Război Mondial, alături de Francis Fukuyama, Paul Kennedy şi Samuel Huntington. În ultimii 30 de ani a scris articole pentru publicații renumite ca The Atlantic, The New York Times, The Washington Post, Financial Times, The Wall Street Journal. A scris peste 22 de cărți de istorie, geopolitică, investigații și politică externă, toate devenite bestsellere în SUA, dar și la nivel mondial.

METEO Orașele din România în care vine „iarna secolului” începând cu 24 decembrie, potrivit meteorologilor Accuweather

00:01

ULTIMA ORĂ Departamentul de Justiție al SUA a publicat primul lot care conține mii de fotografii și documente din arhiva lui Jeffrey Epstein

23:16

Triburile mențin ordinea în țara unde statul e absent

În calitate de corespondent de presă, Kaplan a călătorit în peste 100 de ţări. A fost de mai multe ori în Afganistan, luând pulsul unei istorii zbuciumate la fața locului. În viziunea specialistului, expusă în cartea Urzeala timpului: Între imperiu şi anarhie, de la Mediterana la China (apărută recent și în ediția română), Afganistan a fost dintotdeauna un stat slab, cu instituții slabe, care oscilează imprevizibil între imperiu și anarhie.

Acolo triburile, de la mujahedini (paștuni) la mai recenții talibani, dețin puterea. Deși exprimă un sistem de credințe arhaic, nesincronizat cu vremurile, paradoxul este că aceste triburi și grupuri etnice de tip feudal sunt funcționale și reușesc să suplinească ordinea instituțională. Inclusiv în epoca modernismului, principalul fundament al politicii afgane au fost triburile, punctează Kaplan.

Sursa foto: Profimedia

Sursa foto: Profimedia

Sursa foto: Profimedia

Atât URSS, cât și SUA au comis o eroare fatală, apreciază analistul: cu aroganța tipică marilor imperii, au încercat să impună o ideologie modernă cu aparență democratică în tipare tribale arhaice, presupus corupte și înapoiate, triburi care domină în Afganistan în istoria modernă.

Cea mai rușinoasă înfrângere din istoria Uniunii Sovietice

După ce mai bine de o jumătate de secol a trăit în relativă ordine, anarhia a contaminat Afganistanul odată cu regimul comuniștilor locali, susținuți de sovietici în anii 70. Sovieticii au invadat țara la finalul lui 1979, în contextul revoltei mujahedinilor ce a urmat răsturnării de la putere a marxistului Nur Mohammed Taraki de către brutalul lider comunist Hafizullah Amin, care a instaurat un regim al terorii.

După ce, ani de zile, URSS considerase țara vecină un satelit, vidul de putere i-a determinat pe sovietici să intervină. Îl execută pe Amin și instalează un moderat, Babrak Karmal.

Soldati sovietici în Afganistan, 1988 (foto: Alamy / Profimedia)

Urmează un conflict armat de anvergură, care pune bazele unei stări neîntrerupte de haos, atacuri teroriste și anarhie.

„Războiul dintre sovietici și mujahedini, care a urmat, a opus elita urbană modernizatoare a comuniștilor sutelor de mii de membri ai triburilor, profund religioși și izolați, pe care Statele Unite și Arabia Saudită aveau să-i susțină din baze aflate în Pakistan. Acesta a fost începutul a aproape o jumătate de secol de război neîntrerupt”, explică Robert K. Kaplan în cartea menționată.

Rolul violentei naturi afgane și „haloul de moarte modernă”

Context în care relieful dur, agresiv și accidentat al acestei țări asiatice imense joacă un rol din ce în ce mai pregnant. O imensitate aridă și pustie spartă de blocuri de gresie și munți joși, dar săpați în stâncă. Este un cadru natural intimidant și amenințător, prietenos cu triburile locale insurgente, dar un peisaj profund ostil pentru invadatori. Această geografie accidentată a contribuit la transmiterea impresiei de grandoare și invincibil a afganilor atât în rândul sovieticilor, cât și ulterior al americanilor.

„Aceste locuri puteau căpăta un halou de moarte modernă”, continuă analistul. Așadar, sovieticii au fost atrași într-un război prelungit, în care nu au avut șanse reale de victorie. Rușii erau convinși că vor fi susținuți masiv de populația afgană, lucru care nu s-a mai întâmplat. Moralul la pământ și lipsa de motivație a soldaților sovietici – practic niște pioni sacrificați de liderii URSS pentru o miză iluzorie – sunt surprinse și în cartea documentară Soldați de plumb a Svetlanei Aleksievici, scriitoarea belarusă distinsă cu premiul Nobel pentru Literatură în 2015.

În plus, a mai complicat situația și ajutorul secret acordat de americani mujahedinilor de la bazele lor din Pakistan.

În 1988, trupele sovietice încep să se retragă, părăsind total țara vecină în 1989. Retragerea a însemnat nu numai o înfrângere militară umilitoare, ci și o deteriorare majoră a imaginii de colos proiectată de URSS în timpul Războiului Rece. Înfrângerea din Afganistan a fost preambulul prăbușirii imperiului sovietic. Este urmată de catastrofa nucleară de la Cernobîl și de prăbușirea economiei, accentuată de purtarea unui război pe un teritoriu profund ostil. Toate cumulat au provocat destrămarea Uniunii Sovietice.

Cel mai lung război al Americii a durat 20 de ani

Odată cu invazia din Afganistan și apoi cea din Irak, în mandatul lui George W. Bush, începe să se clatine și tronul de putere militară mondială al Americii. Dacă eșecul strategic și politic din Irak, pe fondul anihilării dictatorului Saddam Hussein, s-a conturat mai rapid, greșeala invaziei afgane având ca pretext eliminarea lui Bin Laden s-a făcut vizibilă în timp.

La nivelul anilor 2020, tot mai multe voci sonore din politica americană, dar și experți și lideri internaționali vorbesc de campania de 20 de ani în Afganistan ca începutul sfârșitului Americii ca mare forță mondială. Însuși Kaplan a susținut în 2019, într-un articol publicat în The New York Times, că o retragere a Americii din Afganistan ar fi salutară și ar salva onoarea Washingtonului.

America și-a retras toți soldații din Afganistan în 2021 / Sursa FOTO: https://live.staticflickr.com

Talibanii, liantul secret dintre URSS și SUA

Reputatul profesor Barnett Rubin, autorul mai multor cărți despre Afganistan, apreciază că implicațiile războiului proxy dus de sovietici odată cu invadarea Afganistanului au o legătură directă cu invazia americană de mai târziu. Conexiunea este dată de talibani, a căror origine Rubin o trasează la ceva vreme după retragerea sovietică. În talibani, Rubin vede „o revoltă generațională contra mujahedinilor”. De reținut că mișcarea mujahedină a fost una islamică și de rezistență naționalistă, continuată peste ceva timp de talibani.

Întrucât mujahedinii nu fuseseră niciodată o mișcare unită, ci un ansamblu de grupuri disparate, în deceniul 9, odată cu retragerea sovieticilor, haosul și anarhia internă pun din stăpânire pe țară. Afganistanul ajunsese la un asemenea hal de dezintegrare la jumătatea anilor 90 – violurile de copii, răpirile și jaful armate erau banale și rămâneau nepedepsite – încât în sudul și estul țării au apărat talibanii, ca alternativă la vidul de putere. Talibanii devin simbolul naționalismului etnic paștun în anii următori, deși grupul s-a identificat mereu ca fiind eminamente islamic.

„După invadarea forțelor armate americane, în urma atentatului devastator din 9 septembrie 2001, SUA începe să joace rolul sovieticilor cu două decenii în urmă. Invazia în forță a Afganistanului din octombrie 2001 a reușit să răstoarne regimul taliban. În scurt timp, americanii încep să construiască baze masive și să trimită tot mai mulți soldați, imitându-i fără să știe pe sovietici: principala structură fortificată a sovieticilor de la Bagram, la nord de Kabul, a devenit principala structură fortificată a americanilor. Începuse cel mai lung război al Americii, care avea să dureze 20 de ani. Iar Afganistanul, care în 2001 se afla deja în al treilea deceniu de război, a început să perceapă conflictul militar violent ca pe o condiție permanentă, multi-generațională”, mai scrie Kaplan.

Retragerea SUA, punctul final al unui declin început odată cu eșecul din Irak

Armata americană a încercat aproape totul în Afganistan. A aplicat metode de contrainsurgență, efective reduse fiind inserate printre civilii afgani, protejându-i de atacurile talibanilor. Astfel de mici baze au fost amplasate în toate regiunile majore ale țării. Însă timpul a fost în defavoarea intervenției SUA, care s-a remarcat prin strategii militare și tactice greșite. Ezitările și mutările sale eronate din cele două decenii de intervenție militară contribuie semnificativ la știrbirea imaginii marelui imperiu de peste Ocean.

După fix două decenii, în 2021, președintele Joe Biden ordonă retragerea militarilor americani, dar operațiunea are loc haotic, soldându-se cu 13 morți din rândul efectivelor americane. Este momentul în care experții în geopolitică, dar și lideri politici americani sau de la vârful diplomației mondiale vorbesc aproape la unison de adevăratul declin al Pentagonului. O involuție care e punctul final al unei strategii geopolitice care a erodat treptat gigantul SUA, odată cu intervenția defectuoasă din Irak și iluzia salvării democrației în sălbatica țară a triburilor, Afganistan.

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

Vecinii Afganistanului resping obiectivul lui TRUMP de a prelua controlul asupra bazei Bagram/ Regimul taliban nu acceptă prezența militară americană

„Stafiile” bântuie Kremlinul. Programul „GRU-Taliban” – Recompense de 200.000 $ pentru fiecare soldat american UCIS în Afganistan