Care sunt diferențele dintre tragediile de la Colectiv și Le Constellation. Și între justiția elvețiană și cea dâmbovițeană

Speram, la începutul acestui an de foc să dau vești bune. Să zic așa: dragilor, corupția nu ucide, prostia, incompetența și indiferența ucid! Nemunca ucide. Lipsa de empatie, de solidaritate ucid. Nepăsarea, ignoranța și goana după bani ucid. Lent și în feluri din cele mai sofisticate. Mi-aș fi dorit să vă anunț că nu mai avem așa ceva în România!

Nu pot, însă, să mint doar de dragul speranței de mai bine. Nici la noi, nici pe planetă, Răul nu a fost lichidat. Nu s-a terminat. Parcă mai abitir, totul se destramă. Și ciclic, tragedii cu arși în scântei de artificii se repetă. Aici sau în alte țări. Diferențele, însă, există în ceea ce urmează după…

NEWS ALERT SUA au lansat noi atacuri în Iran, după ce vasele care traversează strâmtoarea Ormuz au fost atacate

01:03

NEWS ALERT Lidera naționalistă din Franța, Marine Le Pen, va candida la președinție, după ce o instanță franceză i-a permis să ocupe funcții publice din nou

23:28

Justiției din România i-au trebuit zece ani ca să dea sentințe definitive în cauzele Colectiv și, dintre ele, dosarul în care a fost condamnat Cristian Popescu Piedone a fost rejudecat, iar Piedone a fost achitat. Bilă neagră pentru magistrații care au condamnat.

Oare cât ii va trebui justiției din Elveția să se pronunțe definitiv în cazul morților și răniților din noaptea de Revelion în barul din Crans Montana? Pariez că mult mai puțin. Pentru că ei nu au problemele noastre în sistemul judiciar, nu cred că e penurie de magistrați, nici zeci de cazuri pe cap de procuror sau sute de volume pe cap de judecător. Aici ar fi o primă diferență.

Elvețienii nu au o societate în care rolul puterii judecătorești să fie călcat în picioare chiar de magistrați din sistem. Asta ar fi a doua mare diferență.

Conform Constituției Federale, în Elveția „toată lumea are dreptul, în procedurile judiciare sau administrative, să aibă un caz corect și să fie judecat într-un termen rezonabil”, audierile și pronunțarea sunt, în principiu, publice, iar instanțele speciale sunt interzise. Și asta ne diferențiază cumva. Mai ales termenele rezonabile.

De aceea zic că elvețienii nu au nevoie de zece ani ca să se afle vinovățiile din tragedia de la barul frecventat de turiști Le Constellation. Dosarul, dacă va fi trimis în instanță, la ajunge la Curtea Cantonală Valais, care este formată din 11 judecători cantonali și judecători adjuncți, aleși de Marele Consiliu al cantonului Valais pe durata legislaturii. Și nu vor exista bâlbe la pronunțare, așa cum s-a întâmplat în România în cazul Colectiv.

Mai mult, nu cred că va exista un dosar separat în care să fie implicat ministrul Sănătății și șeful care gestionează situațiile de urgență din canton, așa cum noi, aici, avem încă, după 11 ani de la tragedia Colectiv dosarul clasat și apoi, prin decizie a ICCJ, retrimis la Parchetul General în luna martie a anului 2025 pentru continuarea urmăririi penale.

De la plângerile făcute împotriva acestei clasări și până la decizia ICCJ a trecut un an. În acest dosar sunt implicați Raed Arafat și fostul ministru Nicu Bănicioiu, cel din urmă fiind achitat într-un alt dosar aproape de finele anului trecut.

Acuzațiile fac referire la modul de intervenţie a autorităţilor, posibile infecţii nosocomiale în spitale şi transferul răniţilor în străinătate după tragedia din octombrie 2015, de la Colectiv.

În Elveția, răniții au fost transferați imediat către spitale din alte țări pregătite să preia victimele. Despre infecții nosocomiale, poate vom auzi, poate nu…aici e o amplă discuție și doar specialiștii îi pot face față sau pot oferi cele mai pertinente explicații.

Cert este, însă, că noi avem ceva de învățat din această tragedie care a avut loc în Alpii elvețieni. Și lecția este despre modul de reacție al autorităților, de sus în jos și până în profunzimea sistemului judiciar.

Nu pot fi optimistă. Sunt realistă. Privind la toate cele ce se întâmplă aici, la scandaloasa debandadă pe teme de reformă a Justiției ghidonată de interesele celor ce vor să preia cârma sistemului judiciar în mâinile lor, eu observ că criminalitatea este în creștere. Terenul e propice.

Când Justiția e lovită din toate părțile, crește infracționalitatea. Bătăi, scandaluri, omoruri, violență domestică, droguri, trafic de persoane, clanuri, escroci, hackeri… avem de toate. Și una peste alta, moartea suspectă a unui fost ministru al Justiției, ca o cireașă pe tortul infracționalității de mahala.

Războaiele noastre judiciare, spre deosebire de ale altora, se poartă cu o lipsă de decență grețoasă. Hoții strigă hoții, iar noi uităm că, în verdictele Justiției, unul pierde, în vreme ce celălalt câștigă. E fifty-fifty.

Cel nemulțumit întotdeauna va rămâne cu ideea fixă că a fost nedreptățit, c-așa-i omul făcut. Erorile de judecată, în schimb, la noi, nu sunt îndreptate așa cum ar trebui și despăgubirea victimelor unor erori judiciare nu prea există.

Pentru erorile judiciare, în România, statul este cel care răspunde patrimonial pentru prejudiciile cauzate. Iar statul se poate îndrepta cu o acțiune în despăgubiri împotriva judecătorului sau procurorului care, cu rea-credință sau gravă neglijență, a săvârșit eroarea judiciară cauzatoare de prejudicii.

Dar… idealul acesta nu l-am atins. Și, de ce nu, poate fi prins în discuțiile despre reforma Justiției. Elvețienii nu au astfel de probleme și nici revolte cu mânuțe galbene pe străzi și portrete de înalți magistrați pe care-i vor executați. Ei de ce nu au și noi da?

Din păcate, Justiția elvețiană a avut de-a face cu infractori români, cum ar fi cei care, în urmă cu patru ani, s-au bătut între ei violent, la Rümikon. Cauza a fost rejudecată de Curtea Superioară din Aargau. Curtea Federală a admis parțial trei plângeri ale persoanelor condamnate și a anulat sentințele Curții Superioare, criticând prezentarea faptelor și motivarea probelor de către Curtea Superioară ca fiind „insuficiente” și „arbitrare”.

La noi, o astfel de decizie în căi superioare de atac este privită cu suspiciune și sigur s-ar trezi unii să spună că judecătorii superiori vor să-i scape pe infractori.

Iată de ce cred eu că e bine să ne uităm și în ograda Justiției altora și să luăm de-acolo ce e bun. Poate că așa se va schimba și comportamentul, și atitudinea noastră față de actul de justiție!

AUTORUL RECOMANDĂ:

• Marile dosare ale anului 2025 în oglinda spartă a Justiției
• Jocul de-a alba neagra din CCR are o miză. Dincolo de politică… e tot politică!