Noua rachetă balistică Oreshnik a Rusiei, amenințare directă la adresa NATO și SUA. „Poate lovi Parisul sau Berlinul în mai puțin de 20 de minute”

Rusia a confirmat că a lovit orașul ucrainean Liov cu noua sa rachetă balistică cu rază intermediară de acțiune Oreshnik, pe 9 ianuarie, ceea ce marchează a doua utilizare operațională a sistemului. Analiștii din domeniul apărării consideră că lovitura a avut mai puțin legătură cu impactul pe câmpul de luptă ucrainean și mai mult cu semnalarea unei amenințări crescânde a acestei rachete la adresa NATO și a Statelor Unite.

• În primele ore ale zilei de 9 ianuarie 2026, Rusia a lansat cea mai nouă rachetă balistică cu rază medie de acțiune, cunoscută sub numele de Oreshnik, asupra orașului Liov din vestul Ucrainei, un atac confirmat public a doua zi de Ministerul rus al Apărării. 
• Deși efectul militar la sol a fost limitat, oficialii apărării din SUA și Europa consideră din ce în ce mai mult lansarea ca pe o demonstrație calculată a unui sistem de rachete conceput pentru a pune în pericol teritoriul, infrastructura și factorii de decizie ai NATO.

Cu o rază de acțiune care depășește 5.500 km și viteze susținute de peste Mach 10, racheta Oreshnik este un descendent direct al proiectului RS-26 Rubezh, notează Army Recognition.

SPORT Rapid a încheiat cantonamentul, iar noi ne vedem azi la „EXCLUSIV RAPID”, în direct pe YouTube – ProSport, de la ora 16:45

12:15

TURISM Unde se află localitatea denumită și „Polul Nord al României”. Turiștii rămân uimiți de peisajele de basm

12:13

Foto – Profimedia Images

Amenințarea reprezentată de racheta Oreshnik nu constă doar în viteza sa

Sistemul a fost reutilizat și implementat rapid pentru a umple o nișă critică în arsenalul hipersonic al Rusiei. De la lansare până la impact, racheta Oreshnik poate lovi Parisul sau Berlinul în mai puțin de 20 de minute și ar putea ajunge – teoretic – la Washington DC sau Chicago dacă ar fi lansată din regiunile arctice sau de pe platforme mobile desfășurate în avans.

Deși racheta a fost utilizată deasupra orașului Liov cu o încărcătură utilă convențională, arhitectura sa este concepută de la început pentru a suporta mai multe tipuri de focoase, inclusiv MIRV-uri nucleare (Multiple Independently targetable Reentry Vehicle – încărcături multiple dirijabile independentpentru rachete balistice intercontinentale, dotate cu focoase nucleare).

• Amenințarea reprezentată de racheta Oreshnik nu constă doar în viteza sa, ci și în complexitatea sa structurală și operațională.
• Se estimează că racheta poate transporta până la șase vehicule de reintrare manevrabile, fiecare fiind capabil să desfășoare șase submuniții.
• Această configurație permite rachetei să copleșească sistemele de apărare antirachetă prin saturarea lor cu ținte multiple care zboară la viteze extreme.

„Traiectoria sa de manevră și profilul de zbor redus reduc semnificativ timpul de avertizare timpurie pentru rețelele radar tradiționale, în special cele care protejează Europa Centrală și de Vest”, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition.

Noul complex de rachete Oreshnik, „de neoprit”, al Rusiei, cu capacitate nucleară, este „pus în serviciu de luptă” în Belarus” | Foto – Profimedia Images

„Nicio națiune europeană nu dispune în prezent de sisteme de apărare hipersonice specifice”

Ceea ce diferențiază racheta Oreshnik de sistemele de rachete rusești anterioare este rolul său clar în descurajarea intervenției occidentale.

Prin proiectarea unei capacități de atac credibile în adâncul teritoriului NATO cu un sistem care combină viteza hipersonică și potențialul nuclear, Moscova construiește un cadru de escaladare care estompează în mod deliberat granița dintre conflictul regional și confruntarea strategică.

• Spre deosebire de racheta balistică Kh-47M2 Kinzhal, lansată de pe frontul aerian, care a fost interceptată de sistemele de rachete de apărare aeriană Patriot , furnizate de SUA , deasupra Ucrainei, profilul balistic al rachetei Oreshnik, altitudinea mai mare și sarcina utilă mai grea reflectă o trecere către arme concepute pentru a copleși chiar și arhitecturile stratificate de apărare antirachetă.
• În ciuda afirmațiilor repetate ale Kremlinului conform cărora racheta este imposibil de interceptat, planificatorii occidentali ai apărării au contestat această narațiune. Sisteme americane precum Aegis SM-3, THAAD și Arrow 3 , dezvoltat de Israel, au demonstrat capacități teoretice împotriva unor amenințări comparabile de mare viteză și altitudine.
• Cu toate acestea, interceptarea în lumea reală depinde de detectarea timpurie, fuziunea senzorilor, disponibilitatea interceptorului și discriminarea precisă a țintei, toate acestea devenind exponențial mai dificile atunci când se confruntă cu o rachetă hipersonică capabilă de MIRV.

„Statele Unite accelerează dezvoltarea interceptorului Glide Phase și consolidează desfășurarea sistemelor THAAD și Aegis Ashore în Europa, dar aceste capacități rămân limitate ca număr și geografie. Germania a activat abia recent prima sa baterie Arrow 3, iar nicio națiune europeană nu dispune în prezent de sisteme de apărare hipersonice specifice în cantitate suficientă pentru a oferi o acoperire completă împotriva întregii game de traiectorii potențiale ale rachetelor Oreshnik”, explică Alain Servaes, redactor-șef al Army Recognition Group.

Moscovei poate opera în apropierea teritoriului NATO fără teama de interceptare

Pentru Ucraina, amenințarea este imediată și severă. În ciuda eficacității dovedite a bateriilor Patriot împotriva rachetelor precum Kinzhal, viteza, altitudinea și manevrabilitatea rachetei Oreshnik o plasează în mare parte în afara razei defensive a Ucrainei.

Spațiul aerian ucrainean rămâne vulnerabil la această clasă de arme, iar atacul asupra orașului LIOV, situat la aproximativ 70 km de granița cu Polonia, subliniază încrederea Moscovei în capacitatea sa de a opera în apropierea teritoriului NATO fără teama de interceptare.

• Utilizarea operațională a rachetei Oreshnik nu este doar o demonstrație tehnică, ci o provocare geopolitică calculată.
• Prin utilizarea rachetei într-un rol convențional, Rusia își ascunde întregul potențial strategic, menținând în același timp ambiguitatea cu privire la viitoarele încărcături utile.
• Această incertitudine, legată de faptul dacă o viitoare lansare va transporta un focos convențional sau nuclear, este o caracteristică centrală a semnalizării strategice rusești și complică semnificativ calendarul decizional al NATO.

În timp ce analiștii militari continuă să dezbată dacă racheta Oreshnik reprezintă un factor decisiv care schimbă regulile jocului sau o iterație avansată a conceptelor existente de rachete balistice, o realitate devine din ce în ce mai clară.

„Această rachetă este concepută nu doar pentru a distruge ținte, ci și pentru a descuraja, intimida și fractura coeziunea politică. Funcționează ca un instrument de comunicare strategică, avertizând NATO că Rusia dispune acum de o capacitate de atac rapidă, cu rază lungă de acțiune, care operează în afara limitelor regimurilor existente de control al armelor”, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition.

Potențialul distructiv al rachetei Oreshnik

Potențialul distructiv al rachetei Oreshnik provine din combinația dintre o rază lungă de acțiune, o sarcină utilă mare și manevrabilitate avansată.

Se estimează că racheta poate transporta până la 1,5 tone de sarcină utilă, distribuită pe mai multe focoase sau submuniții.

• Într-o configurație convențională, cele șase vehicule de reintrare se pot dispersa pe o zonă largă, permițând unei singure rachete să lovească mai multe obiective, cum ar fi aerodromuri, noduri de comandă și control, instalații radar și infrastructură critică.
• Atingând viteze între 12.000 și 14.000 km/h, racheta părăsește atmosfera înainte de a reintra la unghiuri abrupte și variabile.
• Acest profil de zbor îi permite să ocolească multe sisteme de interceptare la altitudine joasă și medie.

Birourile de proiectare rusești au aplicat, se pare, tehnologii derivate din programul Avangard boost-glide pentru a îmbunătăți supraviețuirea vehiculelor de reintrare în condiții de stres termic și aerodinamic extrem.

Rezultatul este un sistem optimizat pentru a penetra zonele de apărare aeriană dense și integrate, mai degrabă decât să opereze la marginile acestora.

Într-o configurație nucleară, racheta Oreshnik devine o armă capabilă de prima lovitură

Într-o configurație nucleară, racheta Oreshnik devine o armă capabilă de prima lovitură. Fiecare focos ar putea fi țintit independent, cu randamente estimate cuprinse între 100 și 300 de kilotone.

• O singură rachetă ar putea devasta o bază aeriană NATO consolidată, un centru logistic major sau o instalație de comandă la nivel înalt cu un avertisment minim și practic fără nicio marjă de răspuns defensiv.
• Această rachetă nu a fost niciodată concepută exclusiv pentru Ucraina.
• Scopul ei este de a reaminti Washingtonului, Londrei, Parisului și Berlinului că forțele de rachete rusești își păstrează capacitatea de a provoca daune catastrofale la distanță lungă, cu preaviz extrem de scurt și cu opțiuni defensive limitate disponibile pentru țintă.

„Dacă descurajarea intră acum într-o fază de mare viteză, definită de viteză hipersonică, cronograme de decizie comprimate și ambiguitate a sarcinii utile, Oreshnik reprezintă salva sa de deschidere. NATO și Statele Unite se confruntă acum cu o nouă ecuație strategică în care minutele, nu orele, definesc timpul de avertizare și unde o singură lansare ar putea declanșa consecințe mult dincolo de câmpul de luptă din Ucraina”, avertizează Army Recognition.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Rețeta sigură pentru EȘEC. Țări membre NATO nu înțeleg riscurile din spațiul cibernetic. „Alianța rămâne slabă, ancorată în apărarea pasivă, continuă să cedeze inițiativa adversarilor săi”
• Experimentele Kremlinului în vreme de război. De ce aplică Putin formula „ȚAR BUN, BOIERI RĂI” pentru guvernatorii din unele regiuni ale Rusiei. „Excentrici, populiști, predispuși la scandaluri”
• Primele concluzii după ce Rusia a testat racheta de croazieră cu propulsie nucleară Burevestnik. „Element al unui joc politic, răspuns propagandistic pentru SUA, un vestitor al dezordinii sau un simbolism tardiv”?