Criza carburantului va provoca reacții în lanț. Avertismentul unui economist: România riscă o retrogradare în sărăcia anilor 90

Criza petrolului poate antrena scumpiri în lanț și o iminentă prăbușire a nivelului de trai. România riscă să revină la sărăcia anilor 1996-2000, avertizează specialiștii. În tulburele deceniu 9, tranziția haotică de la o economie centrală și hiperplanificată la liberalizare a provocat o inflație galopantă, închideri în serie de fabrici și obiective industriale, scumpiri accelerate și o sărăcie la nivelul păturilor sociale medii și inferioare de tristă amintire.

În loc să se deruleze acțiuni de protejare reală a consumatorului, acesta este pregătit subliminal de guvernanți să trăiască cu tot mai puțin.

ULTIMA ORĂ Sorin Grindeanu: „Aproape toată lumea a cerut să trecem în Opoziţie. Avem şi noi bolojenistul nostru”

19:10

FLASH NEWS Șeful Autoritatății Rutiere Române, Cristian Anton, a fost arestat preventiv

19:04

Resursele, tot mai scumpe

• Motorina la 10,5 lei/l nu este doar un preț. Este un semnal tot ce se mișcă devine mai scump. Gazul +60% nu este doar o factură mai mare. Este cost mai mare pentru producție, cost mai mare pentru alimente. Creșterea la electricitate +12% pare modestă, însă este combustibilul invizibil al întregii economii.
• Când toate 3 cifrele cresc simultan, nu mai există sectoare protejate, avertizează Asociația pentru Economia Inliengetă (AEI). Există doar sectoare care cresc mai repede și sectoare care cresc accelerat.

Coșul zilnic devine un test de rezistență

Produsele alimentare de larg consum – pâinea, laptele, carnea – nu vor fi ferite de scumpiri. Pâinea poate urca spre 15 – 38% și carnea spre 19 – 47%, arată estimările AEI (detalii mai jos). Consumatorul este nevoit să renunțe la calitate, la diversitate și în final, la normalitate. Astfel, România nu intră doar într-o criză a alimentelor, ci într-o criză a accesibilității românilor la acestea.

Locuința, de la drept la privilegiu

Apartamentele și casele cresc cu 5–8%. Pentru o generație întreagă, ideea de „a avea casa ta” nu mai este un plan, un drept, ci o probabilitate tot mai mică. În paralel, chiria crescută la un nivel inacceptabil, raportat la veniturile românilor, este inevitabilă.

În loc să o atenueze, statul sporește criza

Transportul public, apa, spitalele, școlile – la toate acestea costurile cresc accelerat.

Problema nu este că se scumpesc. Problema este că nu există spațiu real pentru a nu se scumpi. Statul este prins într-o ecuație simplă, costurile cresc, veniturile nu țin pasul și diferența trebuie acoperită, arată AEI în analiza sa.   

Cum? Prin impozite mai mari, taxe mai mari și/sau servicii mai slabe. Indiferent de variantă, concluzia e aceeași, creșterea costului vieții nu mai poate fi amortizat.

Economia reală intră în defensivă

Când 1 km de autostradă ajunge să coste cu peste 25% mai mult, nu e doar o problemă de infrastructură. Este un semnal clar că, investițiile devin mai rare, proiectele devin mai lente și riscul devine normă. Firmele nu mai gândesc în termeni de expansiune. Gândesc în termeni de supraviețuire și optimizare, continuă studiul.

De la „cât costă?”, întrebarea devine: „La ce renunț?”

Până acum, întrebarea era: „Cât costă?” În acest an, 2026, întrebarea devine: „La ce renunț?”

Un coș alimentar care sare în 2026, spre 1.800 – 2.000 lei nu este doar o cifră. Este dovada că mâncarea devine din nou o problemă. Gazele mai scumpe cu 60% pentru non casnici înseamnă costuri mai mari peste tot: industrie, agricultură, servicii. Motorina la 10,5 lei nu afectează doar transportul — afectează fiecare produs de pe raft. Energia nu mai este un sector. Devine infrastructura scumpirii generale.

Și aici apare cea mai mare eroare: că economia se va ajusta. Nu se va ajusta. Sau dacă se va ajusta, asta se va face în multe luni de acum încolo. Pentru că nu mai există de unde. Veniturile cresc lent sau cel mai probabil nu mai cresc. Cheltuielile cresc violent. Pragul de sărăcie nu ține pasul cu realitatea. Rezultatul este simplu și brutal, oameni care ieri erau „ok” devin săraci fără să li se fi schimbat viața. Doar prețurile pe care trebuie să le plătească.

Cum se măsoară sărăcia în România

Potrivit AEI, sărăcia în România se măsoară prin 3 indicatori:

Sărăcia relativă (At-Risk-of-Poverty Rate) – înseamnă că o persoană are un venit disponibil echivalat sub 60% din venitul median național.

AROPE (At Risk of Poverty or Social Exclusion) – este indicatorul compozit care include persoanele aflate în cel puțin una dintre următoarele 3 situații: sărăcie relativă, deprivare materială și socială severă, intensitate foarte scăzută a muncii în gospodărie (adulții lucrează foarte puțin sau deloc). AROPE este imaginea completă a vulnerabilității sociale, nu înseamnă doar sărăcie, include lipsuri materiale, lipsă de muncă și excluziune socială.

România se află pe locul 4 în clasamentul țărilor din Uniunea Europeană cu cele mai mari rate ale sărăciei

Deprivare materială și socială severă (Material and social deprivation) – se consideră dacă nu își permite cel puțin 7 din 13 elemente esențiale definite de Eurostat (plata la timp a facturilor, încălzirea adecvată a locuinței, cheltuieli neprevăzute, o săptămână de vacanță pe an, consum regulat de carne/protein, mașină, mașină de spălat, internet etc., participare la activități sociale, întâlniri cu prieteni/familie, activități recreative.

2026 – anul retrogradării sociale

Ne am obișnuit cu inflația, dar cu ce ne vom confrunta în anul 2026 nu mai este inflație. Este retrogradare socială. Nu vorbim despre o încetinire economică. Nu vorbim despre un an „mai greu”. Vorbim despre începutul unei degradări reale a nivelului de trai, pe o fundație deja crăpată. Estimările pentru 2026 sunt, în acest context, greu de ignorat. Sărăcia relativă poate urca de la 19% spre 23–25%. În termeni reali, asta înseamnă până la 5,5 milioane de români în sărăcie relativă. Indicatorul AROPE, cel care reflectă cel mai bine realitatea socială, poate urca de la 27,9% spre 32–35%. Adică de la un român din trei la aproape doi din 5 aflați în vulnerabilitate.

Și mai grav este ce se întâmplă cu deprivarea materială. Aceasta nu măsoară venituri, ci lipsuri reale, incapacitatea de a plăti facturi, de a încălzi locuința, de a avea acces la bunuri de bază. De la 17,2%, România poate urca spre 20–26%. Asta nu mai este o statistică. Este o degradare vizibilă a vieții cotidiene.

Creșterea nu va fi uniformă. Va lovi mai întâi și mai puternic în rural, în familiile cu copii, în pensionari și în chiriași.

Criza va lovi cel mai puternic clasa de mijloc inferioară

Președintele Asociației România Inteligentă, Dumitru Chisăliță, avertizează că actuala criză energetică va expune cel mai mult clasa de mijloc, cea care duce și greul crizelor, în general. Chisăliță este expert tehnic și consultant în domeniul petrolului și gazelor naturale, cu certificări acordate de Asociația Experților Europeni Agreați.

Adevărata ruptură nu este la cei săraci. Ei sunt deja acolo. Ruptura este la clasa de mijloc inferioară. Acei oameni care au ținut economia în picioare — angajați, familii, contribuabili — vor fi cei loviți frontal. Pentru că ei nu au rezerve, dar au costuri fixe. Pentru ei, o creștere de 1.200–4.000 lei pe lună/familie nu este „gestionabilă”. Este imposibilă fără sacrificii reale, mai puțină mâncare, mai puține deplasări, mai puține servicii esențiale.

Și atunci începe spirala. Consumul scade. Afacerile încetinesc. Statul intervine târziu, dar intervenția costă și distorsionează și mai mult. Taxele vor veni. Inflația nu dispare, se fixează. Economia nu cade brusc. Se erodează lent, dar sigur. Iar motorina, gazul și energia electrică rămâne în centrul tuturor acestor lucruri. Nu pentru că e scumpă, ci pentru că este peste tot. În fiecare produs, în fiecare serviciu, în fiecare cost. Energia nu mai este o problemă de factură. Este motorul sărăciei, explică expertul. 

România nu mai are amortizoare sociale reale

Toate aceste aspecte converg într-o direcție tristă: România nu mai are amortizoare sociale reale. Nu există suficientă creștere de venituri, nu există suficientă productivitate, nu există suficient spațiu fiscal pentru a absorbi un astfel de șoc fără consecințe profunde.

„Marșul Anti-Sărăcie”, în București! Românii din toată țara iau cu asalt Capitala / Sursa FOTO: Facebook

Și atunci trebuie spus clar că dacă aceste tendințe se confirmă, România nu intră doar într-un an dificil. Intră într-o etapă în care sărăcia se extinde rapid și devine structură. La sfârșitul anului 2026, într-un scenariu pesimist este posibil să nu mai vorbim despre „românii vulnerabili”. Vorbim despre o societate în care o treime nu mai pot ține pasul cu costul vieții.

AUTORUL RECOMANDĂ

O țară chinuită degeaba. Încasările guvernului Bolojan din taxe au rămas aproape la fel ca în 2025, după avalanșa de impozite crescute și „reforme”. Gândul prezintă cifrele oficiale