Valeriu Argăseală i-a scris o POEZIE lui Mircea Lucescu. „Vom plânge jucătorul, antrenorul. Cum a fost el nu a mai fost niciunul”

Mircea Lucescu a decedat marți, la vârsta de 80 de ani. Era internat de la 29 martie la Spitalul Universitar București, după ce i s-a făcut rău în cantonamentul tricolorilor de la Mogoșoaia.

Sicriul cu trupul neînsuflețit e depus de miercuri la Arena Națională, unde cei care doresc îi pot aduce un omagiu până joi, la ora 20:00.

Vineri cortegiul funerar se va deplasa către Biserica Sfântul Elefterie din Capitală, unde slujba va începe la ora 10:00. Ceremonia de înmormântare a lui Mircea Lucescu este programată să înceapă la ora 12:20, la Cimitirul Bellu din Capitală, și vor fi onoruri militare, iar aceste evenimente vor fi doar pentru familie și apropiați.

Valeriu Argăseală i-a scris o poezie lui Mircea Lucescu

În semn de omagiu, Valeriu Argăseală, oficial FCSB și pasionat de poezie, publicând și un volum, i-a scris acum un poem lui Mircea Lucescu.

Iată versurile:

EMISIUNI „Atitudini cu Adina Anghelescu” începe vineri, 10 aprilie, de la ora 16:00, live pe Gândul. Invitatul emisiunii este părintele Cătălin Caucă

17:47

CONTROVERSĂ Recrutorii de muncitori străini denunță proiectul de OUG al lui Bolojan și spun că vor fi sancționați dacă muncitorii pleacă ilegal din România, deși nu ei îi recrutează

17:40

Te-ai dus,

Încă un …. Escu singuri ne-a lăsat,
În plină săptămână până-n Paște,
Fără să mai vorbească a plecat,
Poate simțind că alții se vor naște.

Și-așa eram puțini de viță bună,
O veche generație de pași,
Dar a plecat și el fără să spună,
Secretul vieții pentru cei rămași.

De mic a început să se gândească,
La viitorul lui cum o să fie,
Să știe bine cum să-l construiască,
Să dăinuiască pentru veșnicie.

Durerea, timpul, sărăcia, dorul,
I-au fost prieteni în copilărie,
Dar sportul, cărțile și difuzorul,
L-au dus în centru din periferie.

S-a dus și ne-a lăsat cu dorul,
În suflete cum lasă urmă fumul,
Vom plânge jucătorul, antrenorul,
Cum a fost el nu a mai fost niciunul.

De ce nu ne-ai dat nouă dreptul,
Să îți decidem soarta uneori,
Că sigur nu-ți dădeam acum acceptul,
Când Hristos înviază tu să mori.

Du-te nea Mircea unde crezi că-ți place,
Poate-i lume mai bună, înțeleaptă,
Dar nu știm încă sigur ce vei face,
Că poate-i vreo echipă ce te-așteaptă.