Petrolul trebuie să curgă, iar aceasta pare a fi deviza Kremlinului. Securitatea energetică este importantă pentru orice țară a lumii. Însă, pentru una aflată într-un război care durează de mai bine de 4 ani, securitatea energetică este vitală. De la începutul conflictului din Ucraina, Rusia lui Putin a bombardat masiv infrastructura energetică a Ucrainei. De ceva vreme, însă, a apărut și reversul medalii. Recentele atacuri ucrainene marchează o schimbare vizibilă de strategie și aplică presiune asupra economiei de război a Rusiei.
În ultimele luni, forțele ucrainene au atacat rafinării de petrol și depozite de combustibil în Rusia.
Rusia a fost forțată să oprească temporar transportul maritim prin Canalul Don-Azov, se arată într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA).
Ucrainenii susțin că au atacat 136 de nave până în data de 15 iulie 2026. Aceste operațiuni militare perturbă capacitatea Rusiei de a procesa petrolul, dar și capacitatea sa de a-l transporta și monetiza. Livrările de grâu au fost, de asemenea, afectate.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2F8128457-hepta_mediafax_foto-dpa_hepta-1.jpg)
Rusia a fost forțată să oprească temporar transportul maritim prin Canalul Don-Azov / Foto – Mediafax
Exporturile de petrol sunt esențiale pentru capacitatea Rusiei de a susține războiul. Aceste exporturi finanțează cheltuielile uriașe, alimentează operațiunile militare și susțin reziliența economică.
Din acest motiv, importanța atacurilor Ucrainei nu constă doar în daunele provocate instalațiilor petroliere sau navelor. Este importantă pentru că expune vulnerabilitățile Rusiei lui Putin de-a lungul întregului lanț valoric al petrolului.
În același timp, atacurile împotriva petrolierelor care fac parte din „flota din umbră” demonstrează că poate fi lovită grav logistica de transport și tranzit care permite exporturile de petrol rusesc.
Ucraina nu se mai mulțumește să vizeze active militare izolate. Aplică o presiune susținută pe întregul lanț de aprovizionare cu petrol al Rusiei, de la rafinare și producție de combustibil până la transportul maritim.
Ca și în cazul sancțiunilor, însă, aceste perturbări rareori produc efecte strategice de durată, se mai arată în analiza CEPA.
„Ucraina a demonstrat unde se află vulnerabilitățile Rusiei, dar are nevoie de un sprijin puternic pentru a agrava cu adevărat durerea”, notează Margaryta Khvostova și Amelia Hadfield, autoarele analizei.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2F8088245-mediafax_foto-dpa_hepta-2-scaled.jpg)
Vulnerabilitățile Rusiei lui Putin nu înseamnă că mașina de război nu mai funcționează / Foto – Mediafax
Rusia are 38 de rafinării de petrol la scară medie și mare. Capacitatea combinată de procesare de aproximativ 330 de milioane de tone metrice pe an. În 2024, notează The Insider, acestea au procesat aproximativ 267 de milioane de tone metrice de țiței, cea mai mică cifră din 2012.
În primii ani ai războiului de amploare, Rafinăria de petrol din Omsk și rafinăriile din Siberia de Est au servit efectiv drept rezervă strategică datorită faptului că se aflau în afara razei de atac fiabile a dronelor ucrainene. Cu toate acestea, pe 6 iulie, Rafinăria de petrol din Omsk a fost atacată, iar pe măsură ce raza de acțiune a dronelor Kievului continuă să crească, raza efectivă de atac continuă să se extindă.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F07%2Fprofimedia-1114958292.jpg)
Dronele ucrainene au ajuns la rafinăria de petrol din Omsk, în vestul Siberiei, una dintre cele mai mari din Rusia, aflată la o adâncime de peste 2.400 de kilometri în interiorul Rusiei / Foto – Profimedia Images
Pierderile directe ale industriei numai în 2025 au fost estimate la peste 100 de miliarde de ruble (1,3 miliarde de dolari). Dacă se includ estimările privind pierderile de venituri, cifra depășește 1 trilion de ruble (13 miliarde de dolari).
Pentru bugetul federal, problema cheie este că o capacitate insuficientă de rafinare obligă companiile să reducă producția de petrol, în mare parte din cauza blocajelor de infrastructură care limitează transportul și încărcarea la export a țițeiului.
De la impunerea sancțiunilor în 2022, infrastructura maritimă de export a Rusiei a devenit centrul nervos al economiei petroliere a țării. Exporturile au ajuns în China, India și Turcia pentru a compensa efectele pierderii pieței europene de conducte.
În 2025, porturile rusești au manipulat 274,9 milioane de tone metrice de țiței (+2,8% față de anul precedent) și 37,2 milioane de tone metrice de gaz lichefiat (inclusiv GNL).
Logistica maritimă nu numai că a supraviețuit – ci poartă acum o povară mai grea ca niciodată. Acesta este motivul pentru care atacurile asupra porturilor de export capătă o importanță strategică din ce în ce mai mare.
Facilitățile cheie sunt Ust-Luga, care transportă țiței și produse petroliere (inclusiv condensatul de gaz stabil al Novatek) cu o rată de aproximativ 700.000 de barili pe zi.
Operatorul portuar a raportat venituri de 76,5 miliarde de ruble (979 de milioane de dolari) pentru 2025.
Deocamdată, acesta rămâne în afara razei de acțiune a dronelor ucrainene.
Sectorul de rafinare al Rusiei a intrat în război cu o bază substanțială de tehnologie occidentală. A fost acumulată în decurs de două decenii de modernizare a rafinăriilor.
Exemplele sunt sugestive, notează CEPA.
Exemplele arată că modernizarea unora dintre rafinăriile Rusiei s-a bazat pe expertiza inginerească și industrială occidentală, punctează autoarele analizei.
Totuși, aceste exemple nu sugerează că firmele occidentale continuă să aprovizioneze Rusia și astăzi.
În schimb, ele ilustrează un aspect mai important. Multe dintre sistemele care stau la baza rafinării petrolului în Rusia au fost concepute în jurul unor tehnologii specializate, componente brevetate și expertiză inginerească dezvoltată în afara Rusiei.
Moscova a încercat să se adapteze și a investit masiv în substituirea importurilor, începând cu anul 2022. Dar înlocuirea sau întreținerea infrastructurii sofisticate de rafinare rămâne semnificativ mai dificilă decât înlocuirea echipamentelor industriale convenționale.
Prin urmare, fiecare atac ucrainean reușit creează o cerere reciprocă de reparații specializate care – prin controale specifice ale exporturilor și aplicarea sancțiunilor – pot fi, în cele din urmă, făcute mai lente, mai scumpe și mai incerte. Aceeași logică se aplică și în cazul așa-zisei „flotă din umbră” a Rusiei.
De la începutul anului 2025, sancțiunile occidentale au evoluat de la vizarea petrolierelor individuale la sancționarea proprietarilor de nave, comercianților, registrelor, asigurătorilor și furnizorilor de servicii maritime.
Uniunea Europeană a înăsprit restricțiile privind transferurile de petroliere și a extins listele de nave din flota paralelă.
Regatul Unit a efectuat recent prima interdicție directă a unui petrolier sancționat care tranzita apele britanice.
„Aceștia sunt pași importanți, dar aplicarea rămâne fragmentată. Navele continuă să schimbe pavilioanele, structurile de proprietate și asigurătorii mai rapid decât pot ține pasul sancțiunile.
Interdicțiile fizice rămân excepția și nu regula. Prin urmare, politica occidentală ar trebui să se concentreze pe două obiective complementare:
În primul rând, guvernele ar trebui să înăsprească controalele la exportul de echipamente specializate, catalizatori, software industrial și suport tehnic necesare pentru întreținerea și repararea rafinăriilor moderne.
În loc să se concentreze exclusiv pe vânzări noi, factorii de decizie ar trebui să acorde o atenție sporită pieței de piese de schimb care susține tehnologiile occidentale moștenite, încă integrate în sectorul de rafinare al Rusiei.
Fiecare întârziere în obținerea de componente compatibile sau suport tehnic extinde impactul operațional al grevelor ucrainene”, explică autoarele analizei.
În al doilea rând, sancțiunile asupra flotei din umbră ar trebui să se concentreze din ce în ce mai mult pe aplicarea legii, mai degrabă decât doar pe desemnare.
„Sancțiunile secundare ar trebui extinse împotriva celor care facilitează eludarea sancțiunilor. Operatorii flotei din umbră ar trebui constrânși să nu mai poată eluda sancțiunile.
Aceștia transferă petrol de la o navă la alta, schimbă frecvent pavilioanele, au structuri de proprietate opace și acorduri de asigurare alternative.
Ucraina a arătat care sunt punctele slabe ale Rusiei. Următorul pas este să ne asigurăm că acestea vor rămâne așa”, mai scriu Margaryta Khvostova și Amelia Hadfield.