În Pastila sa editorială de duminică, 2 august, gazetarul Ion Cristoiu vorbește despre cine a pierdut și cine a câștigat din Criza de la Ceuta.
„Așadar, criza migratorie de la Ceuta s-a încheiat. Cei care au năvălit pe mare în acea enclavă spaniolă din Maroc și din Africa au plecat. Au rămas puțini. Însă, așa cum am procedat până acum, voi evita să caut structurile acestui scandal, să zicem, cu semnătură planetară, din simplul motiv că, în iscodirea istoriei, mi-a arătat că, pentru a deosebi dedesubturile, culisele unui eveniment, trebuie să așteptăm deschiderea arhivelor, care, evident, dacă nu se pot deschide acum, s-au lansat multe teorii că a fost interes american, că a fost interes marocan. Le iau în seamă aceste ipoteze, aceste teorii, dar nu le pot susține deoarece, repet, în asemenea cazuri, trebuie doar istoricii să se poată pronunța istoric și clipei. Nu însă mă voi pronunța asupra efectelor la ceea ce s-a văzut, adică cine a câștigat, cine a pierdut? Aceasta se vede și fără deschiderea arhivelor.
Pentru a înțelege cine a pierdut, cine a câștigat, trebuie să spunem că Ceuta este o enclavă spaniolă, deci din Africa, nu din… deci nu este o localitate pe continentul european, deci în Spania și, sigur, riscând să îi supăr pe francezi și spanioli, pentru că la putere sunt liberalii și socialiștii în Spania, voi spune: mi se pare o aberație, o rămășiță stupidă a colonialismului. Ce treabă are Spania să aibă teritoriu african, dincolo de Mediterană, o așa bucățică, că-i important stat? Ea spune un fel de Transnistrie a Spaniei și, sigur, a Uniunii Europene.
Recent, Curtea Supremă din Spania a decis că cei care vin pe mare, migranții, nu trebuie returnați, nu sunt considerați ilegali și, aceasta, rețelele sociale din Maroc răspândindu-se, 80.000, 60.000 de bărbați și adolescenți, ba chiar și copiii au ocolit frontiera terestră și au mers pe mare, pe mare, adică important era să facă lipa-lipa prin apă.
Deci au fost prin apă, aia zis unei… unii au venit, unu a venit și cu bicicleta și la… prin chiloți, în tricouri, unii la bustul gol, da, aceasta, deci, repet, în speranța că, ajungând aici, ei, prin ei, sunt acceptați de Spania ca imigranți și apoi de Uniunea Europeană. Este foarte important de precizat că nu e vorba de o localitate de pe continent, adică ei veneau acolo și de acolo plecau prin Spania și apoi, lipa-lipa, pe jos, în Italia și în toată Uniunea Europeană.
În aceste condiții, reacția Uniunii Europene a fost catastrofală, catastrofală, pentru că, practic, acolo, așa cum se vede, cum, după încheierea crizei, iată… A fost un… un fenomen, sigur amplificat de presă, de rețelele sociale, că era un fenomen deosebit, gaze, terestre, de sib… dar, din punct de vedere militar, nu însemna nimic. Bărbații ăia nu aveau mitraliere, nu, n-aveau nici măcar cuțite, n-au atacat, au venit și erau, repet, nici n-aveau nici măcar cagule.
Deci nu erau teroriști. Și, în aceste condiții, președinta Comisiei Europene a sărit în sus să se ia măsuri imediat, au sărit liderii, alți lideri occidentali. Păi și dacă veneau de acolo, erau ruși? Ei, cum să zic? Și se făcea acest… acest Occident colectiv care ne zice că e gata oricând să se bată cu Federația Rusă.
A doua chestiune a fost că o serie de state, cum ar fi Italia, Franța, au reacționat isteric. Italia a anunțat suspendarea Schengen-ului. Păi era, ne feresc. Ăia erau dincolo de Mediterană. Ca să ajungă în Italia, trebuia în prealabil să ajungă în Spania și, pentru asta, trebuia să ia niște vapoare sau șalupe sau plute să treacă Mediterana. Deci este clar că a fost o reacție și electorală. Meloni a vrut să arate că ea este împotriva imigrației ilegale. Nu în ultimul rând, am constatat o lipsă de solidaritate cu Spania.
Până la urmă, Spania, cum să zic, ce să facă? Au venit, nu putea să pună tunurile să dea pe ei, nu știu, să-i bombardeze cu drone. Deci ne-a arătat aceasta lipsa de solidaritate a Uniunii Europene. Cum îi vine un moment de criză? Unitatea și solidaritatea se fac așchiere. Cine a câștigat? Donald Trump, care a folosit această îmbătălie electorală, arătând: iată ce s-ar întâmpla dacă ar veni democrații și ar cuceri Congresul”, spune Ion Cristoiu.