Oamenii de știință ar fi descoperit unul din cei mai vechi „zgârie-nori” din lume

Un palat vechi de 2.800 de ani din Etiopia putea susține o sarcină echivalentă cu cea a 19 etaje, scrie Newsweek.com.

Un nou studiu arheologic realizat la un palat vechi de aproximativ 2.800 de ani din Etiopia arată cât de avansate erau tehnicile de construcție folosite în regiune în Antichitate.

 Loading ...

Cercetătorii au descoperit că zidurile palatului Grat Be’al Gibri ar fi putut suporta, cel puțin teoretic, o sarcină echivalentă cu cea a unei construcții de 19 etaje.

ULTIMA ORĂ Standard & Poor’s explică de ce a reușit România să rămână la BBB-. Alexandru Nazare: „Este un rezultat important, dar nu este suficient”

23:20

BREAKING NEWS A trecut amenințarea „junk”. Optimismul lui Nicușor Dan, dublat de Alexandru Nazare, a dat roade. Agenția Standard & Poor’s nu a retrogradat România în categoria nerecomandată investitorilor. Ce urmează pentru economia țării

23:10

Este important însă de precizat că acest lucru nu înseamnă că palatul avea 19 etaje. Numărul reprezintă capacitatea portantă estimată prin simulările inginerești și nu înălțimea reală a clădirii.

Studiul a fost realizat de Institutul Arheologic German (DAI) împreună cu Brandenburg University of Technology Cottbus-Senftenberg (BTU) și a analizat palatul Grat Be’al Gibri din Yeha, în zona muntoasă dintre Etiopia și Eritreea.

Construcția, datată în jurul anului 800 î.Hr., este considerată cel mai mare complex palatinal cunoscut din perioada respectivă în sudul Arabiei și Africa de Est. Palatul avea o amprentă la sol de aproximativ 60 × 60 de metri.

Potrivit BTU, edificiul a fost distrus de un incendiu încă din Antichitate. Din construcția originală s-au păstrat doar porțiuni din parter și din platforma pe care era ridicat palatul.

O tehnică de construcție foarte rezistentă

Palatul era construit din piatră brută, legată cu mortar de argilă și consolidată cu grinzi orizontale din lemn. Aceste grinzi formau o rețea în interiorul zidurilor și contribuiau la rezistența întregii construcții.

Pentru a testa cât de rezistent era acest sistem, cercetătorii au realizat un model 3D al două zone ale palatului: un colț de zid și o intrare. Apoi au folosit metoda elementelor finite (FEM), o tehnică modernă de inginerie care permite simularea comportamentului unei construcții atunci când asupra ei acționează diferite sarcini.

Simulările au arătat că sistemul de ziduri avea o capacitate portantă foarte mare. Potrivit cercetătorilor, structura putea suporta teoretic o încărcare echivalentă cu cea produsă de cel puțin 19 niveluri.

Această concluzie trebuie însă interpretată cu atenție. Cercetătorii nu spun că palatul a fost construit cu 19 niveluri și nici că au descoperit dovezi ale existenței unui zgârie-nori antic. Rezultatul arată doar câtă greutate ar fi putut suporta sistemul constructiv analizat înainte de a ceda.

Kwasi Konadu, istoric și fost profesor la Universitatea Colgate, a explicat că un zid capabil să susțină sarcina echivalentă a 19 etaje nu înseamnă automat că întreaga clădire putea fi construită la o asemenea înălțime.

O descoperire importantă pentru istoria arhitecturii africane

Înaintea acestui studiu existau relatări istorice despre clădiri cu până la 20 de etaje în sudul Arabiei. Unele gravuri și picturi murale din regiune prezintă, de asemenea, construcții cu mai multe niveluri.

Până acum, însă, aceste informații nu fuseseră susținute de o analiză inginerească atât de detaliată.

Davide Tanasi, arheolog la Universitatea din Florida de Sud, consideră că rezultatele sunt importante deoarece oferă pentru prima dată o evaluare cantitativă a rezistenței unui sistem constructiv despre care arheologii știau deja că era sofisticat.

Descoperirea contribuie și la o mai bună înțelegere a tradițiilor arhitecturale din Cornul Africii. Potrivit lui Konadu, cercetările recente indică existența unor tradiții locale de construcție monumentală care s-au dezvoltat în regiune și nu au fost pur și simplu preluate din sudul Arabiei.

Palatul de la Yeha arată, astfel, că în urmă cu aproximativ 2.800-3.000 de ani constructorii din această parte a Africii foloseau metode complexe pentru a calcula rezistența materialelor și distribuirea greutății.

Inginerie modernă aplicată unei construcții antice

Unul dintre cele mai interesante aspecte ale cercetării este folosirea unor metode moderne de inginerie pentru a studia o construcție antică.

Prin modelarea 3D și metoda elementelor finite, cercetătorii pot recrea virtual modul în care zidurile se comportau sub presiune, chiar dacă cea mai mare parte a construcției originale nu mai există.

Martin Drieschner, cercetător principal al studiului și specialist în analiza structurilor la BTU, a subliniat că aceste metode permit testarea unor structuri vechi de mii de ani folosind aceleași principii matematice utilizate astăzi în ingineria civilă.

Prin urmare, palatul Grat Be’al Gibri nu poate fi numit, în sensul modern al termenului, un „zgârie-nori” antic. Studiul arată însă că sistemul său constructiv era suficient de rezistent pentru a suporta teoretic o încărcare echivalentă cu cea a unei clădiri de cel puțin 19 niveluri.

Descoperirea oferă noi indicii despre nivelul de cunoaștere tehnică și despre tradițiile de construcție monumentală existente în Africa de Est cu mult înainte de perioada medievală.

Sursa foto: Capturi artefacts-berlin.de, DAI Orient Department // Mike Schnelle, Building Research / Wikimedia Commons / E Africa / Facebook