Christa Pike, prima femeie condamnată la moarte în statul Tennessee în ultimii 200 de ani, fusese diagnosticată cu o formă rară de cancer al sângelui înainte de execuția sa eșuată. Autoritățile au continuat procedura, în ciuda avertismentelor avocaților săi că această afecțiune ar putea complica administrarea injecției letale.
Christa Pike, condamnată la moarte pentru o crimă comisă în 1995, a primit dozele letale, însă a supraviețuit. Ea a fost transportată de urgență la spital, existând suspiciunea că ar fi intrat în moarte cerebrală; ulterior, însă, a început să vorbească, fiind externată și trimisă înapoi în închisoare pe 9 octombrie.
Acum au ieșit la iveală noi documente dintr-o sesizare depusă în instanță în luna ianuarie, în care avocații săi avertizau că nivelul trombocitelor lui Pike era semnificativ ridicat, probabil din cauza unei forme rare de cancer al sângelui, numită „tulburare mieloproliferativă”, conform unei plângeri obținute de publicația People, scrie Daily Mail.
Echipa juridică a lui Pike a susținut că o astfel de injecție „ar duce, cel mai probabil, la dureri și suferințe inutile și suplimentare, la teroare și la umilință”.
Neoplasmul mieloproliferativ (NMP) este o afecțiune în care organismul produce un număr excesiv de globule roșii, globule albe sau trombocite. Pike a fost diagnosticată cu trombocitoză asociată cu NMP, ceea ce înseamnă că prezintă un nivel ridicat de trombocite.
Avocații lui Pike au precizat că această afecțiune crește riscul apariției edemului pulmonar – o acumulare de lichid la nivelul plămânilor.
Anterior, ea solicitase ca execuția să fie efectuată de un pluton de execuție format exclusiv din femei, în locul injecției letale, temându-se de eventuale complicații. Autoritățile din Tennessee au respins însă cererea, întrucât aceasta nu reprezintă o metodă de execuție aprobată legal în acest stat. Avocații săi au mai menționat că, în trecut, au existat dificultăți la recoltarea probelor de sânge și la inserarea acelor, potrivit sursei citate anterior.
Pike a petrecut zece zile în spital în urma execuției eșuate. Ambele brațe îi erau umflate, prezentând arsuri și vezicule cauzate de substanța administrată.
Avocații săi au declarat că, în opinia lor, problemele apărute la liniile intravenoase au făcut ca pentobarbitalul să pătrundă în țesuturile brațelor, în loc să ajungă direct în fluxul sanguin.
Echipa sa juridică a depus o cerere de urgență, susținând că condițiile în care este deținută încalcă un acord încheiat anterior cu statul. Pike a declarat că, fiind singura femeie condamnată la moarte, a fost ținută în izolare timp de 28 de ani, fapt care i-a afectat grav sănătatea emoțională și fizică.
În 2022, avocații săi au intentat un proces în numele ei, ajungând la o înțelegere privind condițiile de detenție. Cu toate acestea, Pike susține acum că, de la întoarcerea sa la Centrul de Reabilitare „Debra K. Johnson”, se află din nou în izolare și „nu are parte de niciun contact uman semnificativ, cu excepția interacțiunilor limitate cu personalul și cadrele medicale”.
Christa Pike se află în spatele gratiilor din 1995, fiind condamnată pentru că a bătut-o și a înjunghiat-o mortal pe colega sa, Colleen Slemmer.
La momentul crimei, Pike avea 18 ani și se afla într-o relație cu Tadaryl Shipp, în vârstă de 17 ani. Cei doi au agresat, torturat și ucis victima, pe care o cunoscuseră într-un program de pregătire profesională destinat adolescenților cu probleme. Bărbatul nu a primit pedeapsa capitală deoarece era minor la momentul faptei. El se află în continuare în închisoare.