ANALIZĂ | Predoiu, la ananghie. Avocatul Alexandru Iarovschi explică de ce OUG care modifică articolul neconstituțional privind prescripția nu se aplică și faptelor săvârșite înainte de intrarea ei în vigoare

Publicarea extrem de rapidă în Monitorul Oficial a Ordonanței de Urgență semnate de ministrul Justiției Cătăin Predoiu și premierul Nicolae Ciucă, privind modificarea articolului 155 alineatul 1 din Codul penal referitor la întreruperea cursului prescripției a stârnit în rândul avocaților un val de reacții. Articolul din Codul penal a fost recent declarat neconstituțional de Curtea Constituțională, printr-o decizie dată în continuarea Deciziei 297/2018 prin care, practic, se confirma dispariția prescripției speciale.

Una dintre analizele cele mai pertinente aparține avocatului Alexandru Iarovschi, care explică de ce Ordonanța de Urgență a lui Cătălin Predoiu se aplică doar pentru faptele săvârșite după intrarea acesteia în vigoare, adică pentru faptele care au fost săvârșite începând cu data de 30 mai 2022.

GÂNDUL publică întreaga analiză a avocatului Iarovschi, care demonstrează faptul că demersul ministrului Justiției nu are cum să împiedice închiderea sau clasarea dosarelor în care s-a împlinit termenul general de prescripție în perioada 2018-30 mai 2022. Analiza are la bază argumentele din Decizia CCR nr. 1092/2012.

Spațiul public, inundat de discuții și interpretări diferite

După apariția Ordonanței de Urgență pentru modificarea art. 155 alin. (1) din Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, spațiul public a fost inundat de discuții și interpretări diferite privind efectele pe care le generează acest act normativ asupra dosarelor aflate pe rolul parchetelor și instanțelor de judecată.

Astfel, legiuitorul delegat a revenit la soluția din Vechiul Cod penal, dând următoarea configurare dispozițiilor art. 155 alin. (1) din Codul penal:

”(1) Cursul termenului prescripției răspunderii penale se întrerupe prin îndeplinirea oricărui act de procedură în cauză care, potrivit legii, trebuie comunicat suspectului sau inculpatului.”

Întrebarea care se află pe buzele tuturor este dacă actul normativ de modificare a art. 155 alin. (1) are efect și asupra dosarelor pendinte sau se aplică doar faptelor săvârșite după intrarea în vigoare a acesteia, spune avocatul Alexandru Iarovschi. Răspunsul este oferit de considerentele și dispozitivul Deciziei Curții Constituționale a României (CCR) nr. 1.092 din 18 decembrie 2012, referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 124 din Codul penal, publicată în Monitorul Oficial nr.67 din 31.01.2013.

Decizia CCR nr. 1092/2012 a avut ca obiect dispozițiile art. 124 din vechiul Cod penal, astfel cum a fost modificat prin art. I pct. 23 din Legea nr. 63/2012 având următorul conținut:

• ”Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art.122 este depăşit cu încă o dată.”

Anterior Legii nr. 63/2012, art. 124 avea următorul conținut:

• ”Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de prescripţie prevăzut la art.122 este depăşit cu încă o jumătate”.

”Curtea constată că prin efectele sale prescripţia, aşa cum s-a arătat mai sus, înlătură răspunderea penală”

Prin Decizia CCR 1092/2012, Curtea a statuat că:

”Prevederile art.124 din Codul penal, care constituie obiectul excepţiei de neconstituţionalitate formulate direct de Avocatul Poporului, sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi.”

În considerente, instanța de contencios constituțional reține următoarele:

”(…) Astfel, Curtea constată că prin efectele sale prescripţia, aşa cum s-a arătat mai sus, înlătură răspunderea penală. Aceasta înseamnă că există o asemenea răspundere, dar care, prin efectul prescripţiei, este înlăturată. În unele legislaţii, efectul juridic al prescripţiei este arătat prin aceea că „înlătură acţiunea penală”. Acest punct de vedere este parţial exact, deoarece prescripţia aparţine dreptului penal material, şi nu dreptului procesual penal. Aşa fiind, prescripţia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale. Este adevărat că, înlăturându-se răspunderea penală, se înlătură şi acţiunea penală, dar acesta este un efect derivat, de ordin procesual, ce decurge din primul efect, din înlăturarea răspunderii penale, efect de ordin material. Prin urmare, prescripţia răspunderii penale apare ca o cauză de înlăturare a răspunderii penale şi, pe cale de consecinţă, ca o cauză de înlăturare sau de neaplicare a pedepsei. Această cauză face să înceteze dreptul de a trage la răspundere penală şi a obligaţiei corespunzătoare. Prescripţia are aşadar caracterul unei renunţări a statului de a mai aplica pedeapsa pentru o faptă săvârşită, cu condiţia trecerii unui anumit termen sau interval de timp de la data săvârşirii faptei.

Prin urmare, este de observat că, dat fiind caracterul de normă de drept penal material, nu se impune instituirea unor dispoziţii tranzitorii, întrucât, în acord cu art.15 alin.(2) din Constituţie reflectat în art.13 din Codul penal, legislaţia prevede soluţia de urmat în cazul conflictului de legi.

Astfel, potrivit art.13 alin.1 din Codul penal, ”În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea cea mai favorabilă”

De asemenea, prin Decizia nr.1.470 din 8 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.853 din 2 decembrie 2012, Curtea Constituţională a statuat că „determinarea caracterului «mai favorabil» are în vedere o serie de elemente, cum ar fi: cuantumul sau conţinutul pedepselor, condiţiile de incriminare, cauzele care exclud sau înlătură responsabilitatea, influenţa circumstanţelor atenuante sau agravante, normele privitoare la participare, tentativă, recidivă etc.

Aşa fiind, criteriile de determinare a legii penale mai favorabile au în vedere atât condiţiile de incriminare şi de tragere la răspundere penală, cât şi condiţiile referitoare la pedeapsă. […] Sunt numeroase situaţiile care impun aplicarea legii mai blânde, dar pentru care nici Codul penal şi nici Codul de procedură penală nu cuprind vreo dispoziţie tranzitorie.

Acest fapt nu este însă de natură a nega existenţa principiului consacrat de art.15 alin.(2) din Constituţie, reflectat în art.13 din Codul penal. Prin urmare, dat fiind rangul principiului statuat de art.15 alin.(2) din Constituţie, Curtea constată că acesta are caracter axiomatic şi, consacrat ca atare, nu poate fi limitat de îndeplinirea unor condiţii procedurale care din motive obiective nu au putut fi cunoscute de destinatarii lor.”

”Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”

Totodată, potrivit art.15 alin.(2) din Constituţie, ”Legea dispune numai pentru viitor, cu excepţia legii penale sau contravenţionale mai favorabile”. Prin urmare, Legea fundamentală a statuat că – ori de câte ori există norme mai favorabile – acestea vor fi aplicabile fie retroactivând, fie ultraactivând. (…)

În același timp, este indiscutabil recunoscut în teoria juridică că regula generală de soluţionare a conflictelor de legi în timp, în materie penală, impune aplicarea normelor mai puţin severe şi că, dincolo de jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care din această perspectivă este mai restrictivă, Constituţia României dispune în art.20 alin.(2) că, dacă există neconcordanţe între pactele şi tratatele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte şi legile interne, vor avea prioritate acestea din urmă ori de câte ori conţin dispoziţii mai favorabile.

Prin urmare, analizând conţinutul art.124 din Codul penal, Curtea constată că acesta nu dispune nimic cu privire la conflictul de legi în timp.

Aşa cum s-a arătat mai sus, nici nu era nevoie de o asemenea reglementare, deoarece împlinirea termenului de prescripţie specială începe să curgă, indiferent de câte întreruperi ar interveni, de la data săvârşirii faptei şi se împlineşte, în acord cu principiul legii penale mai favorabile, la data prevăzută de aceasta.

Prin urmare, câtă vreme prescripţia specială este o cauză care înlătură răspunderea penală, este evident că împlinirea sa sub imperiul legii vechi este mai favorabilă decât împlinirea prevăzută de legea nouă, deoarece aceasta din urmă măreşte intervalul de timp ce poate genera neaplicarea unei pedepse.

Principiul egalităţii în faţa legii a cetăţenilor

Aceleaşi valenţe le are textul şi în ceea ce priveşte principiul egalităţii în faţa legii a cetăţenilor.

• Astfel, este posibil ca un coautor să fie definitiv judecat sub imperiul legii vechi şi, pe cale de consecinţă, să se dispună încetarea procesului penal deoarece s-a împlinit termenul vechi de prescripţie specială.
• În ce priveşte pe celălalt coautor, care se află încă în faza procedurilor judiciare, nepronunţându-se o hotărâre definitivă până la apariţia legii noi, Curtea constată că, în măsura în care nu ar fi opozabilă legea penală mai favorabilă, acesta ar fi discriminat fără nicio justificare obiectivă şi rezonabilă faţă de primul.

Altfel spus, termenul de prescripţie specială prevăzut de legea veche are valenţe constituţionale în măsura în care ultraactivează aplicându-se faptelor comise sub imperiul său şi care, în acord cu principiul securităţii juridice, nu au fost judecate definitiv până la apariţia legii noi.

Totodată, termenul de prescripţie specială prevăzut de legea nouă este constituţional în măsura în care se aplică numai faptelor săvârşite sub imperiul noii soluţii legislative.

”În concluzie, Curtea constată că normele legale criticate sunt constituţionale în măsura în care nu împiedică aplicarea legii penale mai favorabile faptelor săvârşite sub imperiul legii vechi.

Având în vedere aceste aspecte, este evident pentru orice jurist de buna credință ca OUG privind modificarea art. 155 alin. (1) din Codul penal se aplică doar pentru faptele săvârșite după intrarea în vigoare a acesteia. Aceasta nu poate retroactiva și nu poate avea consecințe asupra faptelor săvârșite după publicarea Deciziei CCR nr. 297/2018 în Monitorul Oficial”, încheie avocatul Alexandru Iarovschi analiza sa.

Citește și:

• EXCLUSIV | A reușit o cacealma de 13.000 de euro și a turnat banii în păcănele și alcool. Cum arată, pe interior, povestea polițistului din Giroc dus la arestare de DNA
• EXCLUSIV | Clotilde Armand a încheiat, prin negociere fără publicare, 3 contracte cu o valoare totală de peste 10 milioane de lei. Consilier PNL Sector 1: ”Noi, Consiliul Local, nu am știut nimic, lipsa de transparență este strigătoare la cer!”
• Regizorul rus Kirill Serebrennikov: ”În Rusia, statul și politica ucid, este imposibil să simpatizezi cu sadicii și criminalii”
• Noua mutare a lui Putin. Kremlinul plănuiește procese în stil ”Nürnberg”: ”Denaturare orwelliană a limbajului postbelic al drepturilor omului”
• Dmitri Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, candidat la stand-up comedy: ”Nu înțelegem pe deplin ce vrea partea ucraineană”