Recenta decizie luată la Haga de aliații europeni ai NATO – creșterea cheltuielilor pentru apărare la 5% până în 2035 – a fost pe bună dreptate sărbătorită ca un pas în direcția corectă. Și, deși se poate fi sceptic cu privire la faptul că termenul de un deceniu va supraviețui testului voinței politice, aceasta a marcat totuși recunoașterea faptului că reînarmarea nu mai este o conversație teoretică, aducând în același timp alianța mai aproape de operaționalizarea noilor planuri regionale ale NATO.
Într-o analiză publicată de Centrul de Analiză a Politicii Europene (CEPA), Chels Michta – ofițer de informații în armata SUA – amintește că în comunicatul final transmis după summit-ul de la Haga – „remarcabil de scurt, conform standardelor NATO din trecut” s-a indus un sentiment de determinare și scop, oferind administrației americane și guvernelor europene un motiv justificat pentru a considera acest summit un succes.
„Noi, șefii de stat și de guvern ai Alianței Nord-Atlantice, ne-am reunit la Haga pentru a reafirma angajamentul nostru față de NATO, cea mai puternică Alianță din istorie, și față de legătura transatlantică. Reafirmăm angajamentul nostru ferm față de apărarea colectivă, așa cum este consacrată în articolul 5 al Tratatului de la Washington – conform căruia un atac asupra unuia (n.red. – dintre membrii NATO) este un atac asupra tuturor. Rămânem uniți și neclintiți în hotărârea noastră de a-i proteja pe cetățenii noștri, de a apăra Alianța și de a ne proteja libertatea și democrația”, s-a precizat la începutul acestui comunicat.
„Toate privirile erau ațintite asupra summit-ului de la Haga, iar democrațiile se confruntă, acum, cu o provocare majoră la adresa securității lor, o provocare cu adevărat globală, în timp ce Rusia, China, Iranul și Coreea de Nord lucrează împreună pentru a demonta sistemul de securitate construit de America și de aliații săi”, notează Chels Michta.
Diferența dintre menținerea unui minimum de stabilitate sistemică și, prin urmare, a păcii, și o confruntare militară totală se va reduce – probabil – la patru regiuni cheie: Europa, Orientul Mijlociu, Peninsula Coreeană și Indo-Pacific, mai scrie Chels Michta.
„Două dintre aceste teatre de operațiuni au fost deja cuprinse de război, iar celelalte două sunt oferă un tablou general din ce în ce mai îngrijorător, atât din cauza programului nuclear agresiv al Coreei de Nord, cât și din cauza dezvoltării masive a armatei Chinei, în special după extinderii Marinei Armatei Populare de Eliberare, care a depășit Marina SUA ca mărime a flotei.
În anii de când administrația Obama a lansat pentru prima dată ideea unui «pivot către Asia», gândirea noastră strategică s-a legat de noțiunea că putem trata diferite teatre de operațiuni ca zone de operațiuni independente, compensând resursele insuficiente cu o strategie și o planificare inteligente.
Europa ar trebui să înceapă să se gândească la modul în care poate contribui la consolidarea descurajării în Indo-Pacific. Nu poate spune pur și simplu că intenționează să aibă grijă doar de propria curte”, avertizează Chels Michta.
Aceasta ar trebui să fie o prioritate pentru capitalele europene, continuă Michta, deoarece „este puțin probabil ca atenția SUA asupra teatrului de operațiuni asiatic să se diminueze”.
„În timp ce aspirațiile revizioniste ale Rusiei reprezintă o amenințare cronică pentru interesele Europei și Americii pe continent, eforturile Chinei pentru hegemonie regională în Indo-Pacific și dincolo de această regiune reprezintă o amenințare sistemică pentru America și aliații săi.
De aceea, deciziile luate la Haga oferă motive pentru un optimism rezervat. Reînarmarea aliaților europeni în cadrul structurilor NATO va reduce costul garanțiilor de securitate americane pentru Europa, consolidând în același timp sistemul de alianțe transatlantice.
Prin urmare, este imperativ ca reînarmarea europeană să fie realizată într-un mod care să integreze – mai degrabă decât să excludă – baza industrială de apărare a Americii în acest efort și să-i ajute pe europeni și pe americani să se implice în integrarea comenzii și controlului, a schimbului de informații, a direcționării și a dezvoltării și perfecționării sistemului de gestionare a câmpului de luptă”, precizează Chels Michta.
În cele din urmă, reconectarea teatrelor de operațiuni din Atlantic și Pacific în gândirea strategică a SUA nu se va realiza prin declarații pompoase la summit-urile guvernamentale, ci prin decizii concrete privind achiziționarea de arme și trimiterea de forțe militare pregătite să acționeze în orice moment.
„Acest proces trebuie să servească drept o reafirmare a solidarității aliaților în ambele teatre de operațiuni.
Ar trebui să fie impulsionat de regândirea posturii forțelor Americii în Europa, în strânsă coordonare cu ceea ce și când pot desfășura aliații europeni.
Numai atunci planificatorii vor putea pune accent pe efortul comun pentru a se asigura că securitatea Atlanticului și a Pacificului rămâne o problemă unică, indivizibilă”, încheie Chels Michta analiza publicată de CEPA.
RECOMANDAREA AUTORULUI: